Penibilul

cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

ca sa scapi de situatii penibile trebuie sa inveti cite ceva de la fiecare situatie prin care treci, sa vezi unde ai gresit, sa-ti para rau si apoi sa te uiti inainte ( cu Dumnezeu inainte) si nu in trecut si sa nu le mai repeti

situatiile penibile prin care trecem sunt cauzate de noi si numai de noi, ori suntem prea mindri, ori prea creduli, ori nu destul de observanti ori ne avintam prea repede in diverse situatii fara sa le analizam mai intai

eu zic ca Dumnezeu ne trece prin tot felul ca sa ne formeze caracterul si sa ne apropie mai mult de el si de alti oameni

din fiecare situatie prin care treci, incearca sa vezi ce trasatura de caracter vrea El sa-ti schimbe si ce anume trebuie perfectionat la caracterul tau

poti si ignora asta dar pina la urma tot o sa trebuiasca sa analizezi si mai bine mai devreme decit prea tirziu, in felul asta scapi si de depresie car este o boala urita si care nu se prea vindeca cind se cronicizeaza, se trateaza ce-i drept dar daca citesti efectele secundare ale antidepresantelor, nu le mai iei

situatiile penibile vin de la ginduri si idei care ne vin in cap. unele vin de la Dumnezeu, altele de la diavol

noi trebuie sa le discernem si la cele venite de la diavol sa le zicem nu

cum sa inveti sa le discerni? bine, te gindesti la consecinte si analizezi daca ce vei face te va afecta, in ce fel, pe citi, etc

constiinta iti va spune daca vrei sa faci bine sau rau, asculta de ea sau la o mai adinca gindire cauta un indrumator spiritual

pe acesta il poti gasi printre crestini adevarati, trebuie sa fie cineva pe care tu il admiri, ai admiri viata, dragostea, lipsa de egoism, sinceritatea, dreptatea, modestia, cum si-a crescut copii, cum se poarta cu sotul/sotia/colegii/parintii etc

cu el/ea te poti consulta cind nu esti sigura ce pas sa faci ca sa eviti situatiile penibile, parerea mea

Comentariu de Georges Valch
... Nu este decat sa te simti penibil si complexat de asta, cata vreme e una din nesimtirile intalnite mai la tot pasul! Penibilul, nu sta intoatdeauna in cel care il provoaca cat mai cu seama in acela care se ofera ca un martor prea incomod sa ni-l descopere. As spune ca, fiind vorba de o stare comuna pentru noi toti, trebuie sa facem eforturi atat in a ne-o ascunde atunci cand porneste de la noi, cat si in a o lasa sa treaca neobservata atunci cand o receptionam din partea altora. Poate nimic mai penibil decat mine care am venit aici cu lectia nefacuta, din dorinta de a fi primul care-ti raspunde. Dar asta nu face ca ceea ce ti-am spus sa fie mai putin adevarat. Doar ca exprimarea e foarte greoaie. Nu-s pe atat de spontan pe cat mi-as dori.
Te astept si pe la Mesageria Bucala - Georges Valch.

Hai sa ma bag si sa povestesc o intamplare nu exagerat de penibila dar destul de "embarassing", in nici un caz sfarsitul lumii sau deprimanta, dar haioasa (mai ales privita dupa atatia ani) …s-ar putea sa butonez cam mult la ea asa ca oricum nu stiu cine o sa aiba rabdare s-o citeasca (eu una stiu sigur ca n-as avea :P si ma mir ca voi avea rabdare s-o scriu, asa de mult probabil scriu doar o data pe an si probabil ca daca as povesti-o in viu grai in 5 minute as fi gata)

Eram foooooarte tanara, vreo 20 si-un pic (pana-n 25 cred) si-a trebuit sa plec intr-o delegatie la monte carlo. Din pacate persoana cu care trebuia sa merg a fost nevoita sa ramana in tara asa ca m-am trezit singura numai printre "directori" unul si unul, din alte tari, tot peste 50-60 de ani ;)

Pentru mine a fost totusi o experienta frumoasa, in ciuda intamplarii la care o sa ma refer, fiindca a fost pentru prima data cand imi venea sa plang de ciuda in ziua in care-mi faceam valiza sa ma-ntorc acasa, a fost prima data cand am zburat cu elicopterul (zbor de doar 7 minute intre nisa si monte carlo, putin cam “panicant” caci elicopterul decoleaza cu botul mai jos decat coada, peste mare, si prima senzatie a fost ca are de gand sa ne bage la apa iar eu nu sunt buna inotatoare) dar n-a fost pentru prima data cand ajungeam la destinatie fara bagaje (regula nr. 1 de transit prin aeroportul Charles de Gaulle: daca vrei sa ai si bagajele ia-ti geanta de mana, nu le da la cala).

Ma cam lungesc, asa ca sa trec la intamplare …. deci toate bune si frumoase, vreme superba si alte alea-alea, pana cand intr-o seara am fost invitata la o receptie organizata in incinta cazinoului. Am fost destul de inspirata sa-mi iau in bagaj ceva mai deosebit de-mbracat dar din nefericire, fiind vara n-aveam decat o pereche de dresuri nedesfacute in dulap (fefe, tu sa citesti stockings nu dresuri, daca ajungi pe comentariul asta) pe care-am aruncat-o in valiza, inainte de plecare, just in case.

Deci ajung eu la hotel dupa sedinta si-ncep sa ma pregatesc de receptie (spalat, imbracat, parfumat, fardat, tot tacamul) fiindca la 7 trebuia sa vina un domn mai in varsta din delegatia irlandeza sa ma insoteasca pana la cazinou. Dresurile insa nu erau din cele obisnuite, ci ca cele de portjartier, dar cu un fel de lipici/elastic si danteluta pe margine, ca sa nu mai fie nevoie de portjartier. La 7 fara cateva minute, nice and dandy like a candy, cobor in holul hotelului unde ma astepta domnul cu pricina (fara flori evident ca doar nu era un date, dar plin de zambete si complimente).

Drumul de la hotel pana la casino nu era decat o plimbare de seara de 15 minute, absolut relaxanta dar se pare ca numai pentru unii... ale naibii dresuri (pe care cine stie de cand le-aveam in dulap si probabil se uscase lipiciul) incepusera sa cam alunece la vale si-mi crea o stare de discomfort, desi inca nu intrasem in panica fiindca fusta era lunga cam cu-o palma deasupra gleznelor si-am crezut ca nimeni nu va observa. Insotitorul meu insa a observat fiindca se cunostea pe fata mea ca ceva nu e in regula si nu stia de ce ca doar el nu facuse nimic ;) A trebuit pana la urma sa-i spun, iar el foarte natural si normal imi sugereaza "pai da-i jos" ...reactia mea a fost binenteles destul de indignata, cum adica sa m-apuc sa-mi dau jos ciorapii in mijlocul strazii, desi argumentul lui era suficient de logic "pai daca te deranjeaza, de ce sa nu te simti comfortabil si ne-stresata".

In mijlocul dezbaterii mentale care-o duceam cu mine insami constat ca hop, ciorapii s-au oprit din alunecare deasupra genunchilor si-atunci am rasuflat usurata c-am scapat de stress ........sau cel putin asa credeam. Drumul catre cazino era in panta in coborare, mai aveam doar cateva minute pana acolo, cand ne-am intersectat cu o pereche de barbati mai tineri (si draguti foc) care veneau din directie opusa. Urcand la deal (din pacate pentru mine) este evident ca mai intai mi-au vazut gleznele si-apoi restul.... si n-am priceput de ce dintr-o data unul din ei a ridicat brusc ochii spre fata mea (probabil sa vada cum arat si-n rest) cu o privire stupefiata sau cel putin intrigata. Atunci abia mi-a trecut prin cap sa ma "studiez" si mi-a pierit toata bucuria ca ciorapii s-au oprit din alunecare cand am realizat ca se adunasera in jurul gleznelor ca la babele sleampete care au uitat ca mai exista si-acel obiect miraculos numit oglinda.

Evident, m-am inrosit ca focul (tinerete, tinerete, ochi alunecosi, inima zburdalnica) si mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Nici cand am urcat scarile cazino-ului nu am fost mai putin embarassed stiind ca-n urma mea suint atatea persoane, mai ales cucoane ultra elegante si sofisticate, iar eu sunt cu ciorapi adunati la glezne.... Nu mai vorbesc primirea la usa cazinoului, chleneri cu gura pana la urechi si tavi de sampanie urandu-ne bun venit si bla-bla-bla ... nu m-a interesat nimic din ce-mi ofereau, primul cuvant a fost: "unde-i baia" si-am pornit-o pusca in jos pe scari catre locul cu pricina ca sa-mi pot scoate cu discretie nazbatiile de dresuri (eh, si ce daca n-am fost o doamna - apropos de ce-am trancanit noi fetele pe-o alta conferinta mai demult) macar eram fericita ;)))) cel putin nu mai aveam ciorapi cazuti pana la genunchi si infasurati in jurul gleznelor, iar fusta era destul de lunga ca sa mascheze lipsa lor.

Cel putin din momentul acela am enjoyed intreaga receptie, iar chestia cea mai faina a fost la sfarsit cand ne-au scos pe toti pe terasa din spatele cazinoului ca sa asistam la un air show doar cu elicoptere (monte carlo e prea mic ca sa aiba aeroport in toata regula si avioane in flota) iar comenzile de acrobatii date de comandantul de flota (sau cum s-o numi) erau date la difuzoare sa le-auzim si noi, inedit lucru pe care nu l-am mai intalnit la nici un alt air show.

Ma amuza acum cand imi amintesc, mi-aduc aminte cat de penibil m-am simtit si cum intrasem in panica la un moment dat ...probabil ca si-acum m-as simti rusinata dar nu cred c-as mai intra in panica pentru-atata :)

Chiar ca-i nostima toata povestea ta. M-am distrat de numa. Eu stii ce-as fi facut? M-as fi scuzat domnului Irlandez, si cu niste miscari elegante si pline de gratie mi-as fi scos supletea de picior si incet incet, cu multa migala mi-as fi ridicat dresul inapoi la loc de fiecare data cind o lua la vale. N-as fi asteptat pina la "baie" ca oricum nu-ti dadeai bikineii jos. :))))

inca el a fost dragut si s-a oferit sa ma-nsoteasca pe o strada mai laturalnica, ca doar vorba ta nu-mi dadeam budigaii jos... dar tot mi-era jena ca ma vede careva, vorba aceea, aranjata la tzol festiv si m-apuc sa-mi scot ciorapii in public (desi nici varianta cu "aranjata la tzol festiv dar cu ciorapii la glezne" nu mi se pare mai fericita)

Nu stiu de ce dar mi-au ramas cu mult mai vii intimplarile din tinerete.Poate ca atunci roseam mai usor...asta ar fi una din explicatii.Prima de care mi-am adus aminte citind-o pe Belle se petrece cam pe vremea aceea minunata cind ai sptesprezece ani si nu prea stii ce-i cu tine.Tocmai mi-a tricotat mama un costumas de baie din doua piese minuscule din atica alba care facea furori pe strand.Si cum facusem innot si aveam obiceiul sa sar de la trambulina mare,am facut-o si de data asta fara sa stau prea mult pe ginduri.In incordarea mea ,mai stii ,poate chiar din aer,ori poate la atingerea cu apa incheetoarea sutienului a pleznit si m-am trezit ca innot goala,ei nu goala pusca deoarece budigaii vorba lui Belle i-am ridicat de pe vine.Dar sutienul nu l-am mai recuperat.L-a luat apa.Circul de pe lume !Toti ochii erau pe mine!Un baiat mai rasarit s-a oferit sa-mi dea camasa lui sa ies din apa ......dupa un timp,ce parea o vesnicie.N-am stat pe ginduri.M-am extras intr-un tirziu din bazinul de pontoane, cu spatele la multime.E una sa visezi ca alergi dezbracat , si e alta sa ti se intimple . Ala cosmar!Cred ca de atunci n-am mai sarit de la trambulina mare,dar aici intram in alt subiect,cred,in ala cu fobiile!

Inceput de vara... fitele de rigoare... ies in oras cu prietenele mele imbracata in noii mei pantaloni de panza ultima moda... tocuri inalte.. ce mai, tot tacamul.

Coborand scarile spre restaurant vad jos, in capul scarilor un prieten vechi.. si, de bucurie o iau la fuga in jos spre el...bineinteles ca am cazut...mi-au zburat tocurile din picioare... iar pantalonii mi s-au crapat exact pe cusatura dintre picioare... si...daca inca nu va e de ajuns... tre` sa adaug ca nu purtam chiloti.

Noroc ca aveam o fusta in geanta... inca multumesc Sortii pentru fericita coincidenta ! :)

Subscriu, am patit-o si eu la fel, doar ca eram singura si nu la Monte carlo, ci la Bacau. Centru. N-am talentul tau la povestit, asa ca spun repede cum am rezolvat problema: Am stat locului si m-am gandit pana am gasit solutia salvatoare: identificarea primei locatii unde se puteau da jos ciorapii. Am mai mers vreo 50 de metri ca melcul, am spus chelneritei din localul ochit despre ce e vorba, rezolvat.
Dar mai penibil a fost episodul in care am cazut intr-o gaura de canal, avand in mana o sacosa cu oua. Am ras si am depasit penibilul pentru ca era noapte, si nu m-a vazut decat femeia careia ii spusesem cat ii ceasul in timp ce ma indreptam spre nenorocire.
Hypatia

de 1 an si jumatate sint in situatia asta .si crede-ma deja am depresie.e o chestie ciudata care mi se intimpla dar pe care nu o pot spune.si e foarte greu.

Sa va spun si eu una: eram in anul II de facultate, perioada cand fetele mai faceau inca armata (anii 80). Cine a prins stie, cine nu sa descriu nitel tinuta de iarna: Pe dedesupt, de!..., desuuri, camasa militareasca, veston gros din lana si peste veston manta greaaaa... da grea frate (cred ca avea pe putin 6 - 7 kg). Cand imbracam toate astea mergeam ca un robotzel teleghidat. Abia puneam pasul (mai ales ca bocancii erau luciu pe talpa), mainile stateau lateral ca la sperietorile de ciori... Inchipuiti-va o persoana impaiata.
Astfel imbracata ma indreptam impreuna cu doua colege, intr-o dimineata geroasa, spre Panduri (langa Academia Militara) unde aveam locul de supliciu. Zapada inghetata pe jos, alunecam ca naiba dar ma tineam bine ca mergeam incordata exact ca o persoana impaiata (sau oparita, cum vreti).
In fata la Academia Militara niste tineri ofiteri frumusei si tinerei, noi frumusele si tinerele; ne vad, ii vedem, ce vorbim: nici nu ne uitam la ei, mergem infipte si tantose.
Pe naiba! La cativa metri in fata lor una din noi aluneca si toate trei ne-am intins PE SPATE pe trotuar. Am ramas intepenite: de frustrare pe de o parte si din cauza ca in acele mantale nu puteai sa faci nici o miscare dara-mi-te sa incerci sa te ridici pe gheata. S-au uitat la noi, au ras si au stat sa vada cum ne ridicam.
Procedeul de ridicare era si mai frustrant: trebuia sa te intorci pe burta, sa bagi genunchii in fata, sa ridici fundul apoi intreg corpul sprijinidu-te de maini: ca naiba! Imi venea sa plang de suparare dar m-a umflat rasul si, ca si cum ei ar fi fost vinovati, le-am zis sa nu mai stea atata sa se hlizeasca si sa ne dea o mana de ajutor, ceea ce au si facut.
A fost cumplit! A fost una dintre cele mai penibile intamplari din viata mea (in afara de prima casatorie, evident).
Cu bine, gigi

cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

printre multe situatii penibile prin care-am trecut imi aduc aminte de 3

prima, cind aveam vreo 14 ani in scheii brasovului unde m-am nascut, iesind intr-o zi de la scoala cu prietena mea angelica chisalita, ne-a venit ideia sa mergem sa ne uitam la cruci in cimitirul din prund

zis si facut numai ca tot plimbindu-ne noi pe-acolo a trecut de ora 5 si ne-au inchis in cimitir de a trebuit sa sarim zidul si eu mi-am rupt uniforma de sus pina jos iar cind i-am zis mamei unde, mi-a dat o bataie de care si acum mi-aduc aminte

a doua, ma facusem de vreo 16 ani, si un prieten m-a invitat la un party. mama mi-a spus sa nu ma duc dar eu m-am dus oricum, foarte independenta, in sensul rau bineinteles

casa cu party-ul avea geamurile la nivelul strazii si era la 10 minute de casa mea

am intrat cu amicul intr-un hol si cind am intrat in sufragerie... surprise, surprise, toata lumea in pielea goala de m-am astupat

am avut o inspiratie divina zic eu, si am observat geamurile deschise asa ca am traversat sufrageria, am iesit pe geam afara si tuleo pina acasa cit am putut de repede

a 3-a, impreuna cu altii ne-am hotarit sa trecem granita ungureasca(1981) ptr ca auzisem ca daca o treci pe cea romaneasca te impusca

zis si facut numai ca eu muream de frica. am mers intr-o excursie de 5 zile in budapesta, am plecat de la budapesta la baia cu autocarul pretinzind ca suntem turisti francezi, de la baia am luat un taxi pina la ultima localitate la granita iugoslava si de-acolo pe jos

la 5 dimineata am ajuns la granita, si toata lumea a trecut afara de mine. mie m-i s-au inmuiat picioarele si n-am mai putut sa merg, asa ca unul a trebuit sa vina inapoi sa ma tire mai mult pe sus decit pe jos sub ochii ingroziti ai granicerilor

eram in 'delegatie' prin europa si am primit aprobare de la sefi sa-mi petrec weekend-ul intr-o zona turistica. era in vara lui 2003 si era foarte cald. dupa ce m-am inarmat cu o sticla (mare) de bere rece m-am apropiat de un lac ca sa ma racoresc si sa-mi sorb berea in natura. am cautat un loc de acces si am vazut un mal unde mai erau cateva grupuri la vreo 5 minute de mers de la sosea. cand ma apropii, vad ca unii erau cam dezbracati. nu toti ca nu era o zona declarata de nudism. da', asa-i la ei...
la roma te comporti ca romanii, m-am bucurat ca nu trebuia sa am grija de costumul ud. mi-am ales un loc mai retras, mi-am aranjat 'bagajul' (berea sa se pastreze rece...) si am intrat in apa; am inotat, am iesit la mal si m-am pus la soare cu berica si o tigara.
deodata vad miscare mai la stanga mea unde se asezase o familie mama -tata si doi copii. tipa la vreo 35-40 numai cu cerceii pe ea (restul familiei la costum de baie) se indreapta spre mine. de aratat arata bine plus. cu kilogramele unde trebuie...
eu cu privirea inainte - prin locurile unde se practica nudismul (inclusiv saune si solarii mixte - asa e in europa) regula e ca te uiti 'la inaltimea ochilor'. da' eu stateam jos si ea in picioare...:)
pe scurt se apropie si-mi cere un foc. acuma, cat imi cautam bricheta intrasem in dilema daca sa ma ridic in picioare sa-i ofer foc sau sa-i intind simplu bricheta sa-si aprinda singura ca sa nu fie nevoita sa se aplece... :) a rezolvat ea problema. s-a lasat pe vine asa ca i-am aprins eu tigara. acum faza era ca stand pe vine nu putea strange genunchii (inceracati sa vedeti ce 'usor' e...:)). si pe mine ma treceau toate sudorile sa nu ma fac de rusine ridicand drapelul (nu se face...).
mi-am amintit o faza dintr-o carte 'educativa' citita cu multi ani in urma ca trebuie sa te gandesti la altceva. am inceput sa reconstitui primele strofe din 'luceafarul'. si tipa nu se dadea dusa. avea chef de conversatie...pana la urma am gasit solutia: aveam si niste fragi pe care-i culesesem mai devreme si i-am oferit sa duca la copii. asa am scapat de ea... bineinteles ca am sarit imediat in apa sa ma racoresc ca berea nu era de-ajuns.
am iesit cu bine din intamplare, dar cred ca am dat jos cateva cani de sudoare...
cand am plecat mi-a facut 'pa' cu mana impreuna cu toata familia.
morala? trebuie sa frecventezi cat mai mult locuri din astea ca sa te obisnuiesti...

De ce? poate te putem ajuta! Orice povara devine mai usoara daca o imparti la mai multi.
Si, in plus, cine te cunoaste?

odata, cu mult timp in urma (cred ca eram in primul an de liceu), in drum spre casa, am fost pacalit de o bashina:))))

Intrebare fireasca,era cineva in vecinatate sa vada,dar mai ales sa auda c-ai fost pacalit?Elaboreaza,nu te fa....

Si ai facut pe tine...!:-))))
Eu am patit asta cand eram mica, cred ca aveam vre-o 10-11 ani. Dar nu m-a pacalit bashina ci n-am mai putut sa tin!

care nu vrea sa treaca.

Horica...
ce vulgaritate...se zice fermentatie stomacala sau
aerofagie...
in cazul de asta spui si tu cum am auzit o data un ministru spunand,
la un dineu diplomatic:
zguzati-ma , dar doctorul mi-a spus sa nu ma abtin, c-o
sa-mi dea ulcer... :))

Honey,
pt ce fara chilotzi, ca sa economisesti banii?
esti adepta a perceptelor marxiste?

Belle,
vrei sa ma ai pe constiintza? am râs sa-mi vina rau...

Strudel...
hehehehe
daca vii pe-aici, te trimit la Origan...gratuit...
ca-s coproprietara...

recunosc ca si eu aleg salvarea tot in ris!

ei, fetelor.. chestia asta cu ciorapii, nu cred ca e cineva care n/a trait/o. Sau mai stiu ceva faze: pleci dimineata cu ochii cirpiti de somn si cind iesi din metro, la lumina ai numai surprize: ori cad, ori se rasucesc, ori sunt cu calciiul in sus, ori au gauri care ieri nu existau...
.. apropos, discutie in piata pe care am auzit/o cu urechile mele: da' ce fa, iar vrei ciorapi?.. da, ce io/s profesoara sa/i imbrac de mai multe ori?

Sunt specialista la alunecari si cazut in fund, pe scari daca se poate! Odata, de mult, cind vindeam martisoare in p/ta universitatii, aveam niste blugi adusi din iugoslavia(beneton?!?!), care cam crapau pe mine...repezita cum sunt, n/am calculat bine coeficientul de frecare, am picat in fund si am reusit sa cobor aprope un palier asa.. hi, hi.. trezita la realitate, am realizat ca blugii mei noi se desfacusera pe cusatura dintre picioare aproape pina la genunchi. Ca noroc ca am avut martisoarele la mine, am scos acele de gamalie si mi/am prins pantalonii(asta evident in cea mai apropiata scara de bloc) si direct acasa!

va mai zic una, tot la categoria penibilo-comice,auzita chiar de la protagonista. Vine tipa acasa de la servici. Masina de spalat era stricata si pozitionata sub un dulap suspendat. Aplecat peste masina, un barbat in halatul de lucru. Doamna, jucausa de felul ei si fiind convinsa ca e barbatul ei, il mingiie pe tip pe bilutze. Respectivul, un prieten de/al sotului doamnei, probabil socat de intimplare se ridica brusc si da cu capul de dulap, dupa care lesina. Tipa disperata cheama salvarea. Pe scari, coborind, brancardierii o intreba cum s/a intimplat. Auzind povestea, oamenii scapa targa pe jos de ris si "speriosul" se alege si cu o mina rupta...

Pai care-i treaba? n-ai fost la doctor? E o boala de piele, sau ce? Ca sunt unele boli de piele care trebuie tratate din timp pe urma este mult mai greu. Sau ti-a fost jena sa te duci la doctor...!

o boala nu trece de la sine
mai trebuie si tratata(cum se cuvine...)

huhhh!!
ce-i cu Origan?
eu n-am scris nimic pe-aici, nu?...:))

dar nu trece. nu e o boala de piele.doamne fereste-ma!asta mi-ar mai trebui.

oricum.

nu stiu daca tu cunosti brasovul, dar eu am facut liceul la saguna, care e aproape de tampa, si locuiam la vreo 15-20 de minute de mers pe jos sub tampa, asa ca in drum spre casa era destula verdeata in care sa ma ascund, sa-mi dau chilotii patati de nicotina jos (jimmy, vezi ca am spus nicotina..ha )... dar mi-a luat vreo 5 minute sa ajung la zona verde, timp in care mergeam ca john wayne, si oricine ar fi fost in spatele meu si-ar fi dat seama ce si cum.... oricum, in momentul in care am fost pacalit, sfincterul meu a reactionat mai repede decat creierul meu, si s-a pus de garda impotriva noilor navalitori.....

Daca va tot vad povestind de toate imi fac si eu curaj si va zic cea mai penibila povestioara din viata mea. Sunt ele cateva, dar asta e cea mai cea mai.
Deci din categoria - D'ale fetelor:
Aveam vreo 14-15 ani. Eram in tabara cu scoala undeva prin judetul Covasna. Ca in orice tabara, mi-a placut si mie de un tip, nici el nu era tocmai indiferent, deci frumos, totul bine, inocenta, zambete, priviri,... Mergem intr-o zi in excursie cu un autobus, autocar, nu stiu ce era. Din pacate era mult prea mic pt cati eram noi, scolarii, asa ca d-na profesoara ne sugereaza sa ne punem fiecare fata la cate un baiat in brate. Al meu, cel de care imi placea si care ma placea, ma ia pe mine. Eu in rochita, draguta, rosie in obraji,... afara cald, totul frumos. In fine, ajungem la destinatie... Penibilul se intamplase. Coboram noi din masina, ne ducem fiecare grupuri grupulete sa vizitam nu mai stiu ce. Eu cu fetele bineinteles. Emotionata, ametita, nici nu stiam ce am de eram asa de cu capul in nori. Tipul vine dupa mine si ma intreaba daca nu vreau sa merg cu el. Eu nu, ca rusinoasa, vorba aia... Si el ma intreaba... de ce? De asta? Si imi arata o pata de sahge la el pe pantaloni. Imi venise ciclul si fiind in rochita, si nu se foloseau tampoane pe vremea aceea, ma rog... Vreau sa va zic ca tot restul taberei tipul respectiv nu a mai existat pt mine. El a mai incercat, le intreba pe prietenele mele, venea la mine la camera, dar eu nu-l primeam. In plus, am mai auzit de la vreo cateva persoane, care stiau ce se intamplase. Nici el nu si-a tinut gura. Adica nu a fost rau intentionat, dar se sfatuia cu prietenii lui, ca de ce nu-l mai vreau, ca el nu gresise nimic, si bineinteles, povestea...
Varsta, ce sa-i faci.
Imi imaginez la cati o fi povestit el patania asta ulterior. Dupa ce ne-am intors din tabara ne-am mai intalnit de cateva ori prin oras, eu rosie ca focul, il salutam si fugi frate, dispari.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.

Origan este un domeniu naturist la Puget-Theniers, in munti , la 60 Km de Nice, cca 30 de hectare, jumatate este camping si jumatate sat, in sat sunt mobilhomme,
teren cu apa si canalizare deasupra, electricitate si TV, de cca 110 m² fiecare, cu gradinitza si floricele.., 2 piscine, cai, tras cu arcul, restaurant, discoteca, f. multe activitati.
satul serveste si de rezidentza secundara la cei de pe Coasta..

Si eu am investit in 2 terenuri acolo, sunt coproprietara,
am mobilhomme deasupra si sunt inchiriate, destul de scump, de altfel...

inainte ma mai duceam si eu, ca-i la 17 Km de la mine, dar de cativa ani
n-am mai fost
atentie, nu sunt nudisti, sunt naturisti...

http://www.club-origan.com/
http://www.club-origan.com/nice-naturist-campsite.htm

este renumit in toata europa, vin din toate tarile familii intregi
sunt multe linkuri in google la "village Origan"

ok...acum am priceput!!
biiineeeeee ca nu sunt nudisti ca eu ma oripilez repede si ies greu din starea de soc...naturistii, da! aia cu floricele, pasarele, iarba verde...
m-as rezuma la piscine si la tras cu arcul, Wilhelm Tell a fost ageamiu pe langa mine...
ah!...nu uita ca m-ai invitat gratis; eu m-as multumi si cu o reducere de 60% sa stii, numai s-ajung eu pe-acolo...:))
...glumesc si eu...

e termenul eufemistic pentru nudisti sau asa se cheama cand locul e organizat si rezervat rezidentilor?

Si acum tot eu imi raspund:o data mi s-a stricat fermoarul de la pantaloni si a trebuit sa merg acasa. De altfel , ma aflu zilnic in situatii penibile de imi vine sa intru in pamant. Voi cum reactionati intr-o atare situatie?

cea ce povestesti tu pare cam exagerat. da-ne niste exemple din ceea ce consideri situatii penibile. intre penibil si neplacut e diferenta mare.
nu suna logic ca o persoana se gaseste in situatii penibile de cateva ori pe zi.

fermoar blocat se rezolva daca pui un pardesiu pe mana si o tii in fata ta.

nimeni nu cauta in mod special sa-ti gaseasca defecte...si daca ai ceva in genul fermoar blocat, pur si simplu te uiti inainte si zambesti....

mai e o solutie:
iti verifici fermoarele inainte de-a folosi garderoba...)

ca-n afara de Horica,nici un alt barbat nu s-a simtit penibil?Cind l-am intrebat pe d-nul Proud,sotul,sa-si aminteasca o faza penibila cit de mica din viata lui,a povestit zimbind o intimplare ce ma avea tot pe mine protagonista.Spune ca, ale lui,nu se pot publica fara sa ne inchida cenzura cafeneaua.Curaj mai baieti, ca ce naiba aveti de pierdut?Sau chiar toate amintirile penibile au caracter sexual?Chiar si asa!

orice, n-are importanta cat sex contine se poate povesti intr-un mod si in termeni care sa nu deranjeza pe nimeni inclusiv 'cenzura' admin-ului.
dar se pare ca fetele sunt mai putin 'rusinoase' dacat majoritatea baietilor...;)

Ok, din categoria penibil…(desi, acum dupa trecerea anilor nu mi se mai pare la fel de penibil ci..ma rog..un motiv de zimbete de cite ori revine amintirea…dar atunci pe moment eu una m-am simtit penibil..)

So..

In urma cu 5 ani, prima saptamina de lucru intr-un job nou. Vrei sa fii perfect..sa arati bine, sa ii dobori pe toti cu faptul ca esti destept..ce mai..vrei sa impresionezi, sa ramii in mintea celuli ce te-a angajat…

CEO-ul un egiptean de o seriozitate extraordinara, de un professionalism rar intilnit..Ajunsesem la capatul saptamanii de lucru, era vineri..ma mai relaxaxem un pic..primele 4 zile trecusera cu bine…anyway…ca simt ca ma lungesc..cu povestirea si nu mai are chef bella sa citeasca..(bella plsss citeste!!!)

Ma suna domnul CEO si ma cheama la el, cica sa discutam despr eun project. Mandra tare ma indrept spre biroul sefului..intru..il salut el ridica capul si imi raspund ela salut..si ramine cu salutul la jumate..si cu ochii pironiti spre mine..asa mai jos de git..si mai sus de stomac…Omul mareste ochii..si apoi continua un pic stingherit salutul de dimineata…Trece la ce avea de spus…si eu hotarita sa ascult tot ce doreste de la mine (cind limba care se vorbeste nu e limba cu care te-ai nascut..esti mai atent decit esti in general..cel putin eu..)..so, indrept atentia spre proiectul respective si uit reactia sefului…

Plec in office-ul meu, ma apuc de lucru dar imi dau seama ca trebuie sa il intreb ceva…Intru din nou…omul vorbeste cu mine..dar ochii ii pica in acelasi loc..mai sa fie ma gindesc..Ce e cu omul asta de se uita la tzitzele mele (pardon…da’ acolo se uita)..ca doar nu’s iesite din comun..J si parca el(om mai in virsta) mi se paruse om serios..

Hmm ma gindesc ca cine stie..arat bine..deh..sau poate ii place bluza..eu stiu...nu pierd mult gindindu-ma. Omul imi spune sa ma grabesc cu proiectul ca il vrea in jumate de ora..Muncesc, muncesc..ma duc la predare…

Mai stati un pic plsss ca termin imediat povestirea..J

Intru a treia oara in biroul omului..si vad aceeasi reactie..Ies din biroul lui si in sfirsit..imi indrept ochii sa vad la ce naiba se holbeaza omul…si ce-mi vad ochii?! 3 sani…da, da..3 perfecti sani..in loc de 2….

Pai se intimplase ca un san..iesise din sutien..deh..si sutienul fiind cu un pic de buretzel…se formase cel de-al 3-lea..

Ma aranjez si intru din nou peste om…(situatia mi se paruse atit de penibila..ca imi venea sa intru in pamint..) dar habar nu am de unde am avut curajul..L-am privit in ochi si zimbind I-am zis:”just for you to know..I’m normal..I really have two..not three”..si am bagat si un nice, nevinovat zimbet..

Tare greu mi-a venit sa merg luni again la work..dar tipul, avea totusi un simt al umorului foarte dezvoltat..si a stiut cum sa se poarte sa ma faca sa nu ma mai simt penibil…

Au trecut anii..si uite ca imi aduc aminte de situatie cu zimbet..dar vad ca totusi o incadrez la penibil…

Anyway..sper sa nu va fi obosit prea mult..

mai am si alte momente in care m-am simtit "putin" penibil:))

Vreau sa stii ca am ras de situatia prezentata de tine si la prima citire (aseara), dar m-am surprins razand si dis -de -dimineata, cand m-am trezit. Apoi, nu ma puteam abtine din ras cand incercam sa povestesc colegilor de cancelarie intamplarea. Problema e ca una din colege nu crede ca e verosimila, sau cel putin, nu pana la capat. Asta mi-a cam stricat buna dispozitie..
Oricum, de mult voiam sa-ti spun ca sunt fana ta,insa am si o neliniste metafizica: de ce ti-ai ales numele acesta de utilizator?
Hypatia

parca a intrebat cineva "de ce fara chiloti?"... blushes .. era cald.. :(

bravo pt onestitate...)

Povestita de un prieten:

Echipa tipului punea fribra optica in oras... Vreme urata, santuri, noroi peste tot.La un moment dat unul dintre baieti se opreste si se sprijina de stalpul de inalta tensiune ca sa isi scuture cizmele de noroi.

Un coleg, vazand tipul prins de stalp care se scutura, ia repede lopata si ii trage doua peste maini ca sa-l "scape" de electrocutare....

Rezultatul? Bietul om a stat cateva luni cu ambele maini in ghips.

lol...mda...asta e banc!! not reality :)))

faza asta cu "electrocutatul" e veche rau...o urban legend. la fel ca si faza cu tipa dintr-o masina misto (bmw, mertan, etc) care si-o tamponeaza, iese din ea si urla: "ba fraiere, tu stii cat am supt eu pt masina asta?". nici nu mai tin minte de cate ori mi-a fost povestita ca "veritabila, am fost io acolo".

Cum se face ca permitieti accesul altor persoane care scriu comentarii malitioase in numele meu?

uite un tip, poate te linistesti: schimba parola!

zaraza

Eu si prietenul meu, invitati la comandant, la cina. Nu vroiam in ruptul capului sa merg. Ne mai intalnisem noi patru o data, in oras, iar tipa, o snoaba, comentase numai despre tinuta altora.. ca-i de prost gust, ca-i de SH, ca nu merg accesoriile, ca-i machiajul neasortat.. chestii d`astea. Dupa care se uitase dezaprobator la mine, dar ca s-o dreaga, a zis ca "mai bine fara machiaj, decat ca tzoapele alea"..
In fine, Micki insista ca nu putem lipsi, iar eu eram incordata la maximum, mai ales ca nu eram singurii invitati, iar restul erau la fel de sus-pusi si cu narile-n vant. Eu si Micki, singurii outsideri in zona :))
Ne punem noi la 4 ace.. si ma trezesc la urma ca n-am pantofi asortati... doar o pereche, luati cu 150 de mii cu ocazia unor solduri si re-solduri la Leonardo. N-am avut ce face, nu era timp de cumparaturi si nici n-aveam chef sa-mi ruinez economiile de dragul lor.
Ajungem... salutari.. pupaturi pe-alaturi de urechi... cum se face. Toate incaltzarile.. la usa. Pe langa ca erau snobi, mai erau si tampiti... li se rodea covorul original, vezi doamne. Pe mine, insa, m-a incantat chestia. Mi-am pitit pantofii mai la fereala si, odata cu ei, mi-am lasat si inhibitiile la intrare.
Totul decurgea normal... Da` madamele.. incep usor-usor un pelerinaj prin hol. Apoi revin, schimba priviri semnificative intre ele.. se uita la mine..
"Hait! Mi-au studiat pantofii, imi zic eu.." si-mi venea sa intru in pamant.
Bineinteles, mi se confirma banuiala, cand una din ele isi ia inima in dinti si intreaba, serioasa, de unde i-am luat si cat am dat pe ei. Eu nu stiam cum sa "ma scot", nici unde batea cu intrebarea, asa ca plusez: "Nu mai stiu exact de unde... am dat vreo 4 milioane jumate dar nu mi-au mai placut inca de a doua zi, nu stiu ce-a fost in capul meu cand i-am luat.." Dar, pe cuvant c-as fi luat-o la goana de acolo.
Insa.. surpriza! Cucoanele incep sa se bata pe pantofii mei, mai rau ca la licitatie, de ma lasa perplexa. Ca-s de piele de nu stiu ce animal exotic (mi s-a parut mie ca arata cam ciudat, dar "ciudat", nicidecum "frumos"), ca-s facuti manual...
Imi venea sa rad, si sa le spun adevarul. M-am abtinut. Si mi-am vandut pantofii, cu profit:)))

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

:)) supertare!!!!! auzi, cand mai mergi la d'astea anunta-ma si pe mine, am si io niste slapi care ma cam strang... poate facem un deal!!! :)))

SSDD

cine cumpara pantofi ce au fost purtati de altcineva? E ca si cum ai cumpara "used underware" ...

:)) Aia da PROBLEMA! Adevarul e ca in privinta asta, avantaj noi! ;D

SSDD

Venisera doi prieteni (un cuplu, oameni seriosi, cu obraz subtire bla bla)in vizita pe la subsemnata... Si stateam noi la barfa in bucatarie, eu foarte relaxata (aparent) le povesteam nu stiu ce... si la un moment dat vad ca nu-s atenti... Mai bine zis, erau atenti la altceva. Se holbau cu niste expresii tampe pe fata si oerecum jenate catre ... fermoarul meu. Care era desfacut la maxim, reveland mandrete de bikini.

Va jur ca nici nu stiam ce sa fac. Imi vedea sa sar pe fereastra (ca tot era langa mine) de rusine!!!!!!

In fractiunile de secunda care au urmat, am incercat sa-mi dau seama cum se intamplase oroarea. In timp ce le povesteam diverse... am inceput sa ma joc cu fermoarul (God... inelul, fata de masa, parul..ce-aveau???!!). Si m-am jucat pana ... la capat :((((((((((

Un singur lucru imi trecea prin minte... "Astia saracii cred acum ca-i invit la un threesome" :(((((((

Well... ne cunosteam de destula vreme incat sa rada cu pofta de o alta "tzacaneala" de-a mea.. si am scapat "cu bine" ....

SSDD

Ma duceam la un interviu pentru un job...
Acasa, stres mare... Hainele potrivite, parul perfect la locul lui, machiajul nici prea-prea nici foarte-foarte, CV-ul la indemana, zambetul cuceritor etc.
Ajung la firma respectiva. Revizuiesc mental daca totul e in regula. Exact inainte sa ajung, revelatia: UPS! cum o cheama pe tipa pe care trebuie sa o intalnesc??? Uitasem biletul acasa pe birou si pe ultima suta de metri incercam disperata sa-mi amintesc cum o cheama. Deja ma panicasem urat de tot gandindu-ma ca o sa ajung acolo si n-o sa stiu pe cine trebuie sa vad...
Dupa toate incercarile de a-mi aminti imi venea in minte doar "Tissoni, Tissoni...".
La intrare ii zic portarului, foarte, foarte incet ca trebuie sa ma intalnesc cu doamna "Tissoni"... El incepe sa tasteze ceva si apoi intreaba: "Tassoli ai spus?". Aproape plangeam de bucurie cand am dat din cap :))
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen

Honey, esti sigura? ;D

SSDD

Ca a fost ultima care mi s-a intamplat, da. Ca e ultima care o sa mi se intample, in nici un caz :)
Sunt din ce in ce mai uituca...
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen

Acesta situatie putea sa ti se intample si tie . Nimeni nu este perfect,poate si tu faci greseli. Iti vine sa razi de altul ,dar daca ti se intampla tie o situatie oarecum asemanatoare? Oameni suntem si trebuie sa ne toleram unii pe altiii.

Sa nu va imaginati ca am trait in vreo manastire. Si totusi, prima data cand am vazut dresuri cu banda adeziva eram prin anul intai de facultate. Asa ca mi-am tras si io o pereche si m-am dus la intalnire.
Ceva imi spune ca genul asta de shtrampi nu aparuse de prea mult timp si ca tehnologia mai putea fi imbunatatita, caci abia ce-l vad pe el, ii flutur din mana si grabesc pasul - intarziasem o gramada, ceea ce nu prea-mi sta in fire da' statusem vreo ora in oglinda - cand simt ca ceva incepe sa alunece la vale pe piciorul stang. Opsie... cadeau shtrampii. Ce sa fac acuma? Poalele in cap nu le puteam pune pe strada ca sa rezolv problema, asa ca... i-am oprit punand stop si picioarele in X. Imaginati-va acuma cum m-am deplasat eu cu picioarele in X sub privirile lui care nu stia ce crampe m-or fi apucat!
Oricum, sa trec peste shtrampi nu se putea, nu?! :o/
Am mers intr-un soi de pas de break dance pana la cel mai apropiat local, unde am scapat de ei.

Recomandare calduroasa: a nu se purta la interviu!!!

Abia acum am citit si comentariul tau, se pare ca shtrampii cu banda adeziva au facut mai multe victime decat credeam! :o)
Am ras cu pofta si crede-ma, stiu exact ce-ai simtit!

Cu simpatie,
de la o alta victima :oD

sper ca te simti mai bine acum ca stii ca nu esti singura "victima" :))

scuze insa pentru lungimea povestirii, pe vremuri ma cam fura peisajul pe-aici....

~~~~Inside me lives a skinny woman crying to get out. But I can usually shut the bitch up with cookies.

Era prima data cand i-am incaltzat, totusi. Si am mers cu masina, asa ca nu se pune.
Daca te gandesti... si la magazin ii mai probeaza cate cineva, ceea ce nu se poate spune despre underwears :))))
Si.. te rog.. pantofii mei nici probati nu erau, cine naiba se uita pe raftul cu reduceri (in afara de mine)? :)))) Deci..
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.