-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

despre sustragerea dragostei in vederea cunoasterii autentice


de gina_alberta la: 10/05/2005 12:50:00
modificat la: 12/05/2005 14:52:35
taguri: Eseuri 
voteaza:
Ca suntem motivati de dragoste in toata existenta noastra sociala este negresit adevarat.De altfel orice natang va putea constata asta,daca n-a facut-o inca!Eu insa o voi demonstra imediat restrangandu-mi dragostea si chiar limitand-o la propria-mi persoana.
Observ apoi ca-s inconjurata de oameni prosti.Chiar si eu daca as putea iesi din mine m-as vedea din afara plina de greseli.Si afirm acestea cu cea mai mica doza de bun simt si privind obiectiv, caci, iata prima constatare: fara dragoste, adica in lipsa ei privim obiectiv lucrurile, semenii, la care ne raportam astfel, in cazul meu, simtindu-ma o instanta judecatoreasca cu dreptul moral si datoria morala de a sesiza adevarul.
Aici isi baga coada a doua constatare: cine sunt eu fara dragoste? –o instanta morala judecatoreasca.
Ce fac eu? –Observ. Observ in jurul meu...privind chiar oameni cunoscuti, rude, iubiti si iubite, admiratori si admirati...acesta fiind un cerc social incontestabil, dar pe care de altfel nici nu l-as fi gandit astfel daca nu-mi puneam problema de fata. Acum, insa, acest cerc imi pare oarecum nabadaios- incercand sa exprim prin aceasta ca este constrans de dragoste, in primul rand, aceasta atragand dupa sine indatoriri, sentimente si resentimente, responsabilitati,angajari active sau pasive, multe altele, asupra carora in momentul de fata mi se pare naiv a le insirui.
Ma sustrag un moment ideii, pentru a-mi motiva impulsul ce m-a determinat sa-mi restrang aria excesiv dilatata a dragostei, ce pune o panza asupra perceptiei mele si intelegerii mele cotidiene, sociale, sentimentale chiar, asupra tuturor circumstantelor intelegerii mele existentiale. Anume, care este cauza propulsiva ce a actionat asupra efectului impulsional?....dorinta de a avea puterea, capacitatea de a focaliza analitic asupra fiintei,ori instantei ce detine adevarul, sau chiar a adevarului insusi.
Asadar, intr-un moment obisnuit al existentei mele, aflandu-ma in mijlocul oamenilor cunoscuti, in desfasurarea unor unor evenimente urbane zilnice, imi imaginez, neintentionand inca nimic, ca, aflandu-ma fara capacitatea de a percepe auditiv sunete, vorbe, limbaj, nu as mai intelege acestea in mod normal, si... doar privind oamenii, mi s-ar parea parea penibili si i-as judeca numai dupa felul in care se manifesta fizic in diferite circumstante. Ceea ce vreau sa subliniez, este faptul ca oamenii au tendinta de a accentua problemele, situatiile, nivelul de importanta al acestora, chiar daca nu e cazul; e un fel de obsesie...obsesia de a avea dreptate, de a fi victima(unii chiar se bat pentru postul de victima- injositor!).
Dar sa revin. Insa, daca numai n-as putea sa vad si, oarba fiind, doar i-as auzi, ori n-as intelege cum stau lucrurile, ori credibilitatea mea le-ar fi dedicata, desi eu simt ca oamenii sunt niste adevarati actori!
Deci, doar lipsindu-ma de o facultate naturala, precum un simt, nu pot dezvalui decat o parte a realitatii, insa lipsindu-ma de toate simturile, pana si de dreptul la viata, socotit ca simt,aceasta nu ma ajuta,oare, sa dezvalui intreg adevarul? Si, bineinteles ca nu ma refer la adevarul social, concret, activ, ce tine de om, ci ma refer la adevarul naturii umane,la esenta. Bineinteles ca acestea, vazul, auzul, sunt doar exemple metaforice, insa, fara a intelege acest sentiment inascut-dragostea, fara a-l percepe, as cunoaste firea umana deoarece nimic nu mi-ar conditiona aceasta capacitate. Dragostea e o piedica, pe care toata lumea, desi o prevede, o intampina si o resimte in plinatatea ei.
Revenind la prima fraza-suntem motivati in toata existenta noastra de dragoste, caci daca n-am fi, atunci n-am exista, dar am sti adevarul. De ce san u ne punem problema si asa?!
Dar totusi, fiecare are dreptul la o sfera a existentei proprii in care se manifesta, uneori chiar explodeaza libertatea de a gandi si libertatea de a-ti extinde limitele acestei sfere, adica dezvoltarea gandirii libere, ca o actiune dezinteresata. Aceasta libertate isi manifesta intensitatea asupra intelectului, si-l influenteaza in asa fel incat, in cazul meu, ma face sa ma sustrag acestor sentimente, dragostei, care este imanenta vietii, si ajung sa constat dorinta si setea de a judeca oamenii dupa norme drastice- in sens obiectiv, in limita cunoasterii si intelepciunii mele. Ma intorc asupa-mi sa-mi observ manifestari iesite din comun si o rabufnire a sentimentului propriu fiecaruia – dorinta razbunarii inteleasa ca afirmare a propriului eu , afirmarea detinerii dreptatii si aceasta dusa la paroxism, in ultima instanta-dorinta de a ucide pentru a adevar.
Aceasta dorinta este vitala privind chiar circuitul:nastere-devenire-moarte-nastere...,circuit continuu, dar si privind faptul ca in fiecare om exista aceasta dorinta, insa difera gradul de intensitate sau de certitudine, adica omul poate sa nu stie sau sa nu vrea sa recunoasca nici pentru el. De la ucierea unei insecte, la uciderea unui om, sau sinuciderea, ori de la uciderea unui ideal, sau a unui dumnezeu. Toate vin in favoarea afirmarii egocentrismului, insa nu toate il pot afirma.
Si iata-ma aberand de la dragoste la ura, si omor- sentimente indispensabile si proprii existentei, care pot dainui laolalta in om. Ce e omul?- Omul e o fiinta contradictorie siesi.
Si ca o incheiere, o a treia constatare, care nu reiese nicicum din text, ci doar din gandurile mele: pentru o mai buna judecata sau o mai buna evaluare a faptelor, intr-o anumita intmplare – e necesara o sustragere a dragostei conform explicatiei mele. Insa, chiar in ultimele randuri imi permit sa pun intrebarea: este posibila aceasta sustragere a dragostei, in cazul in care, nu e vorba doar de egoism sau egocentrism, caci e ceva mai mult? Cred ca e ceva innascut si bineinteles ca aceasta persoana detine si egoismul si egocentrismul si patima uciderii. Insa in toate acestea e nevoie de stapanire puternica si cunoastere de sine, pentru ca in viata nu trebuie sa atingi o extrema sau o limita, ci s-o depasesti, s-o stapanesti-adica sa o faci sa depinda de tine, sa te astepte, sa-i dai peste cap cursul sau, si-apoi te vei simti un zeu si te vei retrage pentru a simti si admira splendida revocare a excitatiei produse asupra extremei!
Si in cazul de fata, un exemplu iesit din comun-omorul: nu omorî o persoana pentru ca totul se va termina repede si dai dovada de lasitate....atac-o pana la ultima picatura de viata, apoi bate-i in piept si sufla-i oxigen in plamani pentru a o readuce la viata- te vei simti negresit un dumnezeu: ai avut putere asupra persoanei, insa nu e vorba de ea, ci de moartea insasi- ai pacalit-o si acum te retragi si observi razand gloria si cate depind de tine si cate si-au schimbat drumul din cauza ta, dar si datorita tie.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (8):


Uffffff! - de Lascar Barca la: 15/05/2005 19:52:54
Marin Preda zise asta in doar citeva cuvinte "Acolo unde dragoste nu e,
nimic nu e".
#49171 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mda - de no_name la: 16/05/2005 12:19:26
sustragerile dumitale crezi ca-s lege pt toti? domnia ta se sustrage si iar se sustrage pare-se in scopuri autodidactice, si dupa atata sustrageala devii buricu pamintului, care nu ii lasa si p-altii sa exerseze sustrageala ...
crez io ca n-ati priceput ni'ca din ce zic io aici dar asa de incurcata este treaba cu sustrasu ca dupa ce ma sustrasei (sustresei?!) di tot nu am mai reusit sa ma introduc ...
gina alberta cine umple golurile dupa sustrageri? si cu ce?
sper sa nu fiu facuta troll ...dar parol ca la asta ma duse gandul citind ce scrisesi tu aici ... iertata fie-mi ignoranta si neputinta patrunderii sensului profund al sustragiunii.
#49285 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
SusTragem toti draga no_name - de Georges Valch la: 18/05/2005 07:54:54
Comentariu de Georges Valch
Caci fie numai unul de-am tinti mai jos ne-am pierde menirea noastra de flecari pe acest site. Domnisoara expune aici o teorie, iar eu ca ultim om care se increde in filozofi imi pot asuma latitudinea de-a nu crede o iota. Dar dumneata ma stii cum sunt eu: ma tropai de colo pana colo findca nu-mi gasesc nici un pic de stare, si prin bantuielile astea ale mele intalnesc fel si fel de lume, asa ca nimic nu ma mai mira. Si ce vazui cand detei o raita pe la profilul no_name? Ca-i pasionata de filosofie. Pai sa-mi fie cu iertare, dar oamenii care sunt ar trebuii sa fie mai deschisi chiar si vis a vis de abstract, desi in cele ce spuse fata asta, nu-l zaresc nicaieri. Ceea ce dumneaei afirma este pura teorie, iar dumneata ar trebuii sa te arati ceva mai dispusa nu atat in intelegerea teoriei dar macar in acceptarea ei. Pentru ca practica venind din partea domniei tale vreau sa spun ca mi s-au uscat ochii cautand. Hai, sa nu cumva sa te superi si sa nu mai treci si pe la mine, ca nu-i nimic personal in cele de mai sus. Decat ca imi place sa fie dreptate chiar si atunci cand nimeni n-are nevoie de ea. Si apoi poate ai aflat si daca n-ai facut-o ai intuit ca batranul Georges Valch isi baga nasul peste tot. Si uite, ca sa ne impacam definitiv, incearca sa mai treci p'aci. Ca Georges pregateste un fake-essay ca s-o demolam pe fata asta cum putem :)
#49642 (raspuns la: #49285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gina - de Ivy la: 18/05/2005 18:03:39
am vrut sa citesc ce ai spus..dar uff ai scris tare mult, zau asa!!

Poate altii au rabdare..mie mi-a pierit..rabdarea!
#49690 (raspuns la: #49285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
........ - de esr la: 21/05/2005 21:55:58
ceea ce am inteles eu suna cam asa:cu sau fara dragoste totul s-ar rezuma la acel "eu".adica orice facem(in sensul ca iubim sau nu) suntem oricum egoisti.insasi dorinta de a te cunosate e egoism nu?te gandesti doar la tine...despre "sustragere "am urmatoare parere cu sau fara ea ...tot nu vom ajunge sa ne cunostem cu adevarat...asa ca e inutil ...cred...am I wrong?
#50344 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gina... - de Intruder la: 25/05/2005 11:07:21
extremele tale ma omoara incetul cu incetul...zburzi ca o vrabie printre extreme si eu nu te pot urmari...ori ai idei fixe ori sunt eu depasit de situatie...
#51065 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre inocularea dragostei in vederea cunoasterii autentice - de George Avramescu la: 01/06/2005 10:32:33
Judecand dupa spusele tale, s-ar parea ca indiferenta ne-ar putea face obiectivi; este o teza pe care as fi, subiectiv inclinat sa o impartasesc – pentru ca in adancul meu imi doresc sa iti dau dreptate. De ce? Findca in ce te priveste nu pot sa fiu obiectiv, dintr-un motiv pe care tu l-ai expus cu foarte multa ardoare. Ne face oare iubirea sa analizam comportamentul celor de langa noi in mod diferit? Cu alte cuvinte, sentimentul uman este o lupa care filtreaza perceptia noastra dand imaginii receptate o forma specifica starii noastre sufletesti? Foarte frumos ai argumentat tu: atat de logic se leaga lucrurile in ceea ce spui incat nu-mi ramane altceva de spus decat: NU!
Daca lucrurile ar fi dupa cum spui tu aceasta mizerabila urzeala numita societate ar fi guvernata de alte reguli, cu mult mai drepte. Plecand de la premiza ca cei de sus, nu ne cunosc, deci n-au cum sa ne iubeasca, ar fi firesc sa priveasca impartial la necesitatile noastre si sa ticluiasca legi care vin sa le satisfaca… Ca nu se intampla astfel, este un lucru mai mult decat usor de vazut. E un exemplu oarecum tampit, indepartat de realitatea noastra care-i un cerc ce se intinde pana la cateva persoane in jurul nostru. Am vrut insa sa-l dau intre primele findca nu putem sa vedem scoicile facand abstractie de mare. Ma rup acum de efectul lucrurilor, ca sa privesc nestingherit la cauzele sale. Asa ca strangandu-mi jucariile, peste tot intinse, vin eu, si ma asez langa mine aici, in fata acestui monstru cu monitor de 17”. Sunt singur… si in afara de tine pe care vreau sa te iubesc, restul vietii ma lasa rece tot mai mult, cu fiecare zi care urmeaza. A fost o vreme cand o iubeam cu toata puterea. Asta nu ma impiedica atunci sa vad cat de curva este. Astazi, nepasator cu ea si natura ei, de ce oare la fel o descopar? Pentru ca logic mi-as dori sa privesc lucrurile din prisma ta. Nu ma bucura sa te contrazic, fie si din simplul motiv ca lucrurile asa cum le afirmi tu imi confera o postura mai comoda in singuratatea mea – nu atat in sensul ca o cerebrala satisfactie ar putea sa umple un gol sufletesc, pentru ca sunt acestea doua, precum apa si uleiul. Dar, o satisfactie, perceputa cu oricare dintre simturi are menirea sa indulceasca in orice caz starea de spirit a individului.
Dar de ce oare vorbesc despre mine ca individ? As putea, defapt ar fi de dorit asa, sa ma autopercep disecat in sentimentele care ma compun… Sa luam de pilda nevoile mele: in mine, bulimic aproape simt de cand ma stiu, o foame. Ii caut originea in stomac si mi-e imposibil sa o gasesc printre boluri de mancare mai mult sau mai putin descompusa. Finalitatea insa e aceiasi: in cacat se termina si una si alta din satietatile noastre satisfacute.
Va urma…

"...noi, bună pace şi de n-o fi cu bănat..."
#52592 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gina - de lostone la: 01/06/2005 22:33:36
e tare naspa chestia asta cu autocunoasterea.eu de ex credeam ca nu o sa fiu niciodata in stare sa urasc pe cineva.dar m-am surprins intr-o zi ca urasc pe cineva(in ziua aceea ura era asa de intensa) si m-am suparat atit de mult pe mine ca si acum nu mi-a trecut cu toate ca intre timp ura pentru acea persoana nu mai exista.nu siu dar e foarte greu sa te obisnuiesti cu anumite ginduri si sentimente urite.
#52710 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...