punct şi de la capăt

sunt o virgulă nedemnă într-un univers de semne
după mine urmeză mereu altceva
şi iar altceva
azi simt cum ochii nerăbdători se plictisesc
privind acest stol de cuvinte galbene
scrise pe coli negre de timp

eşti un punct tare
din spatele tău până la orizont nu mai e nimic
decât nişte mori de vânt ce-ţi împrăştie parfumul
de iarbă proaspăt cosită
după ploaie

ne-am putea noi regăsi prin acest haos?

am trăit unul în capul celuilalt ";"
ne-am speriat de aceleaşi temeri nevinovate
în miez de noapte am numărat aceleaşi traverse
până-n halte diferite
ne-am trimis inimile nemiloşi cu ele
cercetaşi
printre semne străine
dar acum mă trezesc şi-ţi spun
punct!
şi poate... de la capăt