-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

descrieri ale halucinatiilor


de gina_alberta la: 14/05/2005 03:56:00
modificat la: 21/05/2005 19:34:49
taguri: Eseuri 
voteaza:
...pentru un moment am vazut realitatea...asa cum e ea in realitate,insasi...e oribila,e deformata....nu este nimic precum vedem noi .............in plan material unele lucruri mari sunt mai mici, altele sunt imense si parca...parca totul are personalitate,totul este insufletit,totul! Cum este realitatea, cum am vazut-o eu in realitate, chiar daca numai pentru un moment? - e asa cum un bun vazator isi strica ochii uitandu-se printr-o pereche de ochelari de dioptrii mari!...............si-atunci, ce traim oare? Pasim pe-un drum ce ni se pare drept, pe cand el, in realitate e plin de denivelari. De ce? -Nimic nu e perfect, ba chiar totul este imperfect! Ce e ciudat? - ciudat este ca eu am vazut perfect realitatea perfecta-adica lucrurile cum sunt ele-imperfecte!
In plan spiritual, ce pot spune?! Niciodata nu m-am simtit singura! Dar nu in sensul bun! Cred ca zicala de care m-am speriat inca din copilarie va deveni deviza mea: “ nimeni nu e singur!”, dar stiti, in sensul acela...ala real : e vorba de o companie a unei “stari spirituale” contrare tie intotdeauna, si-ntotdeauna reci – dar nu in sensul rau, diabolic, ci in sensul de...nu stiu....ceva obiectiv care parca nu ar vrea sa te influenteze ci doar sa te asiste. “D e ce?” sa ma intreb, cred ca nu mai are rost ...doar sa te asiste...dar noi-oamenii- de regula fricosi, inspaimantati de lucruri transcendente , de lucruri ce ne depasesc capacitatea de cunoastere, de lucruri non-materiale si intangibile, ce facem?..........ha...urlam, cel putin asa am reactionat eu cand am realizat vizibil ceea ce deja exista! DA- ne sperie realitatea! De ce?..pt. ca nu traim o poveste, ci doar ne-o imaginam........: chiar si viata asta plina de neajunsuri , este rezultatul inchipuirii noastre , este capacitatea omului de a creea o lume mai buna , mult mai buna si mai deformata –in sens de infrumusetare,idealizare-,insa mai lipsita de sens, decat cea perfect reala, adica cea imperfecta cum e ea in realitate.
Ca totu-i relativ...asta poate spune orice om ,incepator dealtfel in curiozitatea de a cunoaste: ca actiune, ca reactie si propulsie a dorintei si a curiozitatii sau ca neacceptare a nestiintei.
Da .... totul este relativ, dar nu pot argumenta deocamdata aceasta, stiu doar ca un singur lucru nu este relativ si acela este realitatea, dar v-am spus nu aceasta pe care o traim, ci aceea care este in forma ei perfecta, aceea deformata pe care am vazut-o eu acum vreo 5 minute, dar care si-a lasat urma in mine... si pe langa mine......nimeni nu este singur!
Ce facem?, “Ce facem?” este intrebarea si nu vreau raspuns ... nici nu stiu ce vreau , vreau sa n-o fi vazut !...........Adica...omul (nu cel obisnuit)alearga toata viata sa stie ce este cu adevarat ..si eu acum-crezand ca stiu( pt ca v-am spus ca totul este relativ), eu ce fac???: fug de ea , voind sa n-o fi cunoscut! Ce-o fi aceasta decat un cerc vicios in care ne invartim, o data si-inc-o data si-asa mai de parte...
O, dar sunt oameni care nu...care nu ajung sa coteasca inapoi pt ca nu vor inainte, ei stagneaza!...obisnuiesc sa-i critic si-acum ii numesc fericiti. Ca sa ma intelegeti mai bine, e ca in Biblie- cele 10 fericirii:.. “fericiti cei muritori de foame, ...”, insa la mine urmarea difera. Voi spune:” fericiti cei ce nu cunosc realitatea ,dar considera ca o cunosc,caci aceia vor avea odihna”. Insa acei oameni sa nu stie ca eu zic de ei asa pt ca i-ar pune la indoiala si asta le-ar deforma realitatea, transformand-o in realitate.......ori probabil ca ma vor crede nebuna... si poate sunt! Vedeti:” totul este relativ si nimeni nu e singur”.....cred ca deviza mea a luat proportii. Probabil ca si deviza e relativa:
Nimic nu e relativ , adica totul este relativ si toata lumea e singura, adica nimeni nu e singur...........Adica oricum ai intoarce tu realitatea ta , pe dos sau pe fata , ea este cum o vezi tu, doar pt tine, caci din punct de vedere relativ , ea este ea , adica deformata!
Ce chestie!........numesc superficiali oameni..........aaaaaa...cum se cheama?...superstitiosi, dar eu ce sunt?, eu, acum , sunt limitata la aceasta idee- a raelitatii imperfecte si niciodata vazute, ma rog, aproape niciodata.
Ce chestie!.. vreau sa scriu o carte:”Psihologia mediocritatii si a superficialitatii”, adica un tratat al gandirii oamenilor mediocrii si superficiali, dar impotriva lor, ii judec! Cred ca-mi va fi usor sa scriu aceasta , avand in vedere ca ma pot analiza pe mine- probabil superficiala in sensul ca vad mai departe in realitatea(mea imaginara) adica ceea ce cred eu cu desavarsire ca este neimaginar, care este iesit din sfera realitatii reale, adica ceea ce transcede aceasta limita materiala si spirituala a realitatii si se dovedeste a fi potrivnica ei, adica ......cum sa spun....plina de sens, cum v-am spus, insufletita, are totul atitudine si mesaj. Sunt superficiala pt ca nu vad realitatea realitatii mele, ci ceva imaginar, inafara ei si-n care cred.
De ce am ales sa scriu aceasta? Probabil ca sa ma diferentiez de mine...... eu as fi ales sa nu scriu....as fi spus ca este un vis , o imagine aparent reala, o lume a mintii mele
- fiecare isi creaza lumea proprie, dar nimeni nu face asta constient....probabil daca mi as fi ales-o constient, ar fi fost............. vedeti, nu pot spune cum, pt ca nu o pot face constient.
Ce chestie ....as vrea sa vorbesc cu mine, cu......nu ma ntelegeti gresit!.... as vrea sa vorbesc cu partea inconstienta a creierului meu, aceea care stocheaza toate intamplarile obisnuite si le coreleaza in cel mai ciudat mod posibil(probabil adaugand elemente dinafara realitatii).Se pare ca aceasta parte a mea-a omului in general- , este cea care defineste total acel om , ba chiar mai mult, este insasi omul si nimic inafara ei nu-l defineste mai bine , ba chiar nici nu exista.....se pare ca-n asta sta puterea omului de gandire si de a-si creea lumea in care sa traiasca si sa gandeasca implicit si neaparat....Lumea mea...... nu cred ca o cunosc inca .......multi insa si-o cunosc: e limitata, e simpla si probabil frumoasa, caci numai un om limitat doreste frumusetea si perfectiunea.....Dincolo de limite, inseamna dincolo...implica contrarietati , elemente ce se bat cap in cap , dar care ofera sens in lumea ce se ridica dincolo de tot ce poate fi cunoscut .
Insasi prin dorinta de a cunoaste sau de a avea sau de a fi “frumosul”, ne limitam, chiar daca nu vedem alta cale, tocmai in asta sta.....ca nu voim alta cale , ca nu voim a cunoaste ce nu putem cunoaste , dar “a voi” in sensul de a cunoaste:Adica nu cunoastem sa cunoastem ceea ce nu putem cunoaste.
Ca nimeni nu e singur, incep sa ma indoiesc-toti suntem singuri-fiecare cu lumea lui , si-atunci toi suntem niste limitati.
Ce vreau? : vreau, paradoxal, sa ma mai tem putin de realitate- de lucrurile deformate. De ce? : pt ca imi da un sens ! Sunt paranoica-inseamna ca nu sunt increzatoare
, ca nu cred in ceea ce este , ci in ceea ce nu este......si cine ma contrazice e limitat-cum poate el argumenta ca nu e asa : realitatea imperfecta . Probabil prin propozitia: “E nebuna!”
cum pot eu argumenta varianta mea?......nu pot.....tocmai asta e , ca e atat de sigur , incat nu cere argumentare , chiar si pt unul care nu crede in certitudinea mea. Sunt oameni care la un moment dat, in diferite circumstante , cand nu se asteapta, se vor speria cumplit de realitate, si-apoi se vor linisti treptat. Ce inseamna asta? - inseamna ca au avut o scapare si s-au intors in lumea limitata, caci doar asta le poate da incredere in cunostinte...nu stiu cum sa zic....probabil sens , viitor- siguranta materiala.
Dar sunt oameni care nici nu vor avea vreodata un moment de scapare din realitatea crezuta reala si aceia ma vor face nebuna!
Ce zic eu,e ca ei vor fi fericiti si niciodata nu se vor indoi de nimic si vor realiza imperativele vietii lor pana la limita, si-apoi, si-apoi... vor sfarsi drumul!
Nu vreau sa sfarsesc vreodata drumul, vreu sa ma indoiesc si sa pun la indoiala tot ce ma inconjoara si-apoi sa-ncerc sa dau o explicatie coerenta, si-apoi alta , si-apoi alta, care sa se bata cap in cap. De ce? .....asa zicea un filozof: ca doar daca ai personalitate multipla si viziune hermeneutica, adica sa vezi mai multe puncte de vedere, doar asa poti trai complexitatea vietii.( Vedeti, el stia ca viata e complexa, deci puneti la indoiala concretul!!). Nu-i dau dreptate!!!.... tocmai pentru a-i respecta parerea.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


gina alberta - de Intruder la: 25/05/2005 10:47:20
pana la urma, spre ce tinzi? spre abstract sau spre concret? spre relativ sau spre absolut? spre iluzie sau spre realitate?
cea mai buna cale este cea din mijloc, nu?...unii se straduiesc sa-mpace si capra si varza...
limitat nu este cel traieste singur ci cel ce gandeste singur.
si nu numai realitatea e imperfecta;
si sunt oameni care o pot argumenta, asa imperfecta cum este...
toate argumentele contribuie la perfectionarea ei.
punct.

#51063 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...