Adolescenta

Solitar, rătăcesc prin umbra propriilor vise;
Rămân uimită- privesc într-un etern abis,
Privesc acolo unde stau închise
Tainicele mele temeri, ca într-un infern stins.

La orizont, zăresc doar zâmbetul incert,
Melancolismul prelins pe faţa mea precoce,
Din inocenţă, aud doar ecoul răsunător, perseverent
Şi simt doar tremurul din voce.

Ah, ce conştiinţă puerilă!
Şi totuşi, ce maturitate!
Ce vârstă juvenilă!
Spre adolescenţă, viselor uitate!