Decretzeii

Am avut ezitări, dacă să înscriu comentariul meu la "Politica si Actualitatea", sau la "Societate si moravuri". Am decis în final că e o temă de actualitate în primul rând, desi tine si de moravurile (usoare) ale unora.
Aseară (17.05.05) am văzut la TVR un documentar, intitulat "Decretzeii", cu privire la decretul de interzicere a avorturilor, dat de ceausescu (am scris cu bună stiintă cu minusculă), în 1966.
Spre surprinderea mea, atât documentarul, cât si comentariile care au urmat, au bătut câmpii, fiind de fapt o apologie a avortului.
Documentarul este un amalgam eclectic de imagini si comentarii uneori de-a dreptul stupide.
Se afirmă acolo, de exemplu, că decretul cu pricina era în mod voit încălcat în cazul tziganilor, pentru a se face o epurare etnică - afirmatie foarte gravă, dar gratuită, ea nefiind sustinută de nici o dovadă sau argument.
La fel, se spune că, urmare a decretului, s-au născut vreo trei milioane de copii nedoriti. Cine a făcut această statistică? Mai stii, poate că de-asta sunt românii asa cum sunt, pentru că nu i-au iubit părintii.
Lăsând gluma de-o parte, asa cum s-a întâmplat si la discutiile de după film, subiectul acestuia s-a abătut de la problema reală (care era lipsa de informare si, mai ales, a mijloacelor contraceptive, în "Epoca de Aur"), cantonându-se asupra unor probleme secundare: cazuri particulare cu femei care sufereau în tăcere pentru că nu aveau dreptul la avort si făceau întreruperi de sarcină ilegale si uneori mai si mureau.
Normal ar fi fost să se spună, asa cum a făcut-o, în mod singular, doar Sorin Rosca Stanescu, ceva de genul:
Avortul este o crimă si decretul a fost, în principiu, unul bun. Doar modul în care el a fost folosit, aplicat, în scopul cresterii fortate a natalitătii, este condamnabil.

Numai în 1990, după abrogarea decretului, s-au făcut în jur de un milion de avorturi...
Sunt atâtea tări civilizate, unde avortul este interzis ... si eu cred că este bine.
Ai nostri sunt ipocriti: când să-i crezi, când se declară împotriva pedepsei cu moartea, sau când se declară de acord cu avortul?
Avortul este încă mai de condamnat decât execuţia, pentru că iei viaţa cuiva complet nevinovat, care nu a avut optiunea de a trăi conform regulilor sociale sau împotriva lor ...
...
S-a mai spus apoi cum se făceau controale ginecologice si operatii cu miliţianul de fată, ceea ce este o prostie. Cu exceptia, poate a unor cazuri de militieni perversi, acest lucru nu se întâmpla în mod normal, pentru că medicul avea tot dreptul să interzică acest lucru.
Filmul a bătut apoi câmpii, ajungând la "revolutie". Aici, un "decretel", dintre cei patru soldati care l-au împuscat pe ceausescu, se lăuda cu acest lucru si nu avea nici un fel de remuscări (după 15 ani) pentru ceea ce a făcut, ba chiar era mândru.
El spunea că ceausescu, semnând decretul cu pricina, si-a semnat propria condamnare la moarte.
Un ziarist de la Catzavencu isi arăta si el ipocrizia, spunând: se foloseste sintagma "l-ati omorât (pe ceausescu) ca pe un câine" ... dar el era un câine.
Să-i aduc aminte individului, ce scria Academia Catzavencu, atunci când primarul Băsescu a vrut să omoare câinii vagabonzi din Bucuresti?
Trecând peste faptul că era de preferat de departe o moarte istorică a lui ceausescu si nu una fizică, iarăsi, aici vedem aceeasi ipocrizie a unora dintre noi.
Credeam că nu mai există români care să mai sustină că împuscarea lui ceausescu a fost un lucru bun (teză iliesciană). Credeam că toti si-au dat seama că era mai bine să i se facă un proces adevărat şi nu în primul rând lui, cât mai ales comunismului, iar ceausescu ar fi fost martorul (si, în acelasi timp acuzatul) principal.

Ei, dar ce visuri ...
Chiar si Bush a sfătuit de curând statele foste socialiste să nu mai dezgroape mortii şi să-si vadă mai bine de treburile de acum ...
Culmea este că, în final, toti au căzut de acord că filmul este foarte bun, si să se mai facă din astea.
Eu cred că decât o realitate strâmbă, plină de refulări ale doamnei Lucia Hosu Longin (ale cărei merite în realizarea documentarului cu privire la închisorile comuniste nu pot fi, totusi negate de nimeni), mai bine lipsă.
Realizatorul emisiunii, Marian Voicu, a avut o idee cum nu se poate mai proastă să prezinte documentarul si să facă comentariile la el în mijlocul muncitoarelor de la APACA, ca pe vremea înfieratei societăti.
Nu a fost prezent nici un jurist, nici un sociolog, care să prezinte date concrete, serioase si credibile. Fiecare si-a adus aminte doar de cazuri particulare, multe fără nici o legătură cu subiectul, care astfel a devenit un mare fâsss, vorba prietenului Mario, care spunea asta despre CNSAS.
Din păcate, cam multe fâsss-uri, pe la noi ...
S-auzim numai de bine!
P.S.
Tot aseară, pe TVR international, am văzut un documentar interesant despre românii din Kazahstan.