Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Despartirile sau viata pe segmente...


de Intruder la: 24/05/2005 09:30:00
modificat la: 25/05/2005 22:13:47
taguri: Casa_si_familie 
voteaza:
Am stat de multe ori si m-am gandit: viata unui om este un sir lung de despartiri...
Incepand cu gradinita, ne despartim de micii prieteni de acolo, apoi urmeaza scoala generala, liceul, facultatea unde ne despartim de invatatoare, prieteni, colegi, profesori, mereu altii...ne petrecem nenumarate ore si zile impreuna, ne cunoastem unii pe altii cu bune si rele, ne toleram defectele, ne impartasim preocuparile comune, strangem un numar impresionant de fotografii si amintiri, cultivam cu grija relatii de prietenie cu cativa, iubim si poate uram deopotriva...
Dupa fiecare despartire, rupem mereu cate o bucata din inima noastra, adaugam cateva riduri pe frunte, mai imbatranim cu 2- 3 ani...
Sunt despartiri dureroase, despartiri nostalgice, despartiri patetice, despartiri jalnice, despartiri dramatice...
Suntem despartiti la un moment dat de cei dragi de moarte, de distanta, de timp, de uitare, de neputinta, de cuvinte, de gesturi...
Sigur, din fericire mai sunt in unele cazuri (doar in unele!) si reintalnirile, regasirile...dar nimic, niciodata, nu va mai fi ca-nainte...

Ele, despartirile, au loc in aeroporturi, in gari, la marginea gropii din cimitir, in casele noastre sau ale prietenilor, in sali de tribunal, in statiile de taxi, in sali de clasa si amfiteatre, intr- un restaurant, la un colt de strada, aiurea in lume...

Haideti sa discutam impreuna despre despartirile din viata noastra, cum le facem fata, cat de mult ne este dor de frati, surori, parinti, copii, prieteni...cat de mult sau cat de putin ne gandim la ei...cat de mult ii inlocuiesc pe cei dragi "surogatele" ca telefonul, fotografiile, e-mailurile, webcam-ul, mesajele...
In cateva cuvinte sa discutam despre parinti, frati, surori, copii, prieteni aflati dincolo de hotarele pamantesti sau ceresti...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (118):


buna ideea - de Belle la: 25/05/2005 22:17:18
dar ai uitat sa pomenesti si de despartirile fericite sau benefice
oricum... revin cand o sa ma mai mult timp sau rabdare, nu-mi displace tema
#51246 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Belle - de Intruder la: 25/05/2005 22:20:33
hmm, probabil despartirea de soacra...
glumesc.
#51250 (raspuns la: #51246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hehehe - de Belle la: 25/05/2005 22:24:02
nu in cazul meu, e o bomboana de femeie
ma gandeam poate la anume colegi nesuferiti sau la cate-un boyfriend/girlfriend care n-a meritat sa-ti pierzi timpul cu el/ea, sau la vreun profesor imbecil, etc ...si astfel de despartiri fac parte din ceea ce devenim
#51253 (raspuns la: #51250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
intr. - de Honey in the Sunshine la: 25/05/2005 22:29:07
Mi-a placut tare mult ce si cum ai scris... Zau ca n-as fi putut sa simt/gandesc astea mai bine decat le-ai zis tu...

M-am gandit si eu de multe ori la asta... dar nu cu o anumita forma, nu in cuvinte... E ca o senzatie amara, un nod in gat. Si da, ai dreptate cand spui ca timpul inseamna inevitabil si despartiri...
De cine mi-e mie dor acum? De toti si de tot ce-a fost frumos pana acum, de toate momentele irecuperabile...
____________________________________
Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
#51259 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
belle - de Intruder la: 25/05/2005 22:30:55
voie de la mine, ca de la Banu' Ghica!
chiar te rog sa evoci ce despartire doresti..:)
go ahead!
#51261 (raspuns la: #51253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
intruder - de Belle la: 25/05/2005 22:35:51
nu promit dar o sa-ncerc (asta daca dupa ce incepe sa se umple subiectul de comentarii o sa constat ca evocarea mea ar fi plictisitoare sau similara cu-a altcuiva), in nici un caz azi insa :(

#51263 (raspuns la: #51261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intrusule, - de gigi2005 la: 25/05/2005 23:34:59
Conferinta asta e minunata dar foarte dureroasa pentru mine. Iti promit ca scriu despre mai multe despartiri din viata mea. Trebuie doar sa fac o sinteza a celor care merita sa fie pomenite. Daca am dispozitie, am sa incep in noaptea aceasta.
#51283 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despartirile - de anisia la: 25/05/2005 23:36:13
nu le-am bagat niciodata in seama. nu stiu daca pe motiv ca au insemnat sfarsitul unui capitol, sau pur si simplu pentru ca am fost prea sleita de puteri ca sa mai am timp si de ele. acuma ca citii textul tau, imi dau seama ca am trecut printr-o serie de despartiri. cele de la gradinita, scoala, liceu, facultate nu au fost triste. pentru ca isi aveau firescul lor. eram pregatita pentru ele. iar ultima zi impreuna cu cei ce reprezinta etapele respectiva a fost intotdeauna placuta.
despartiri triste am trait cateva in viata. cand mi-am pierdut oameni dragi din familie si nu numai. nu e relevant sa povestesc momentele in sine. pentru ca nu i-ar aduce inapoi. consider insa important sa traiesc in asa maniera incat, de acolo de unde s-au dus, sa ma poata privi cu mandrie si liniste. sa le fie drag de omul ce incerc sa fiu.
dor? normal ca mi-e dor. in fiecare clipa a existentei mele. dar dorul este o parte din dragoste. degetul mic al ei, poate. si cata vreme exista dorul, continua sa existe si dragostea. si amintirile. si apropierea sufleteasca. am sa fiu pustie cand ori daca am sa incetez sa-mi mai fie dor...
#51284 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ma gindesc adesea, - de Mi7haela la: 26/05/2005 07:54:40
uneori pina la obsesie, ce mi se intimpla de-a lungul intregii vieti. Imprejurarile m-au despartit de toti-toti prietenii/prietenele mele, fara nici o exceptie. Asta incepind de la prima fetita cu care ma jucam in curtea bunicii.

Prima data am plecat eu la parinti, cind am inceput clasa intiia. Apoi pe noua mea prietena au inscris-o parintii la liceul de corergrafie din Bucuresti. Statea la internat acolo, ne mai vedeam in vacante, dar numai pentru citeva zile pentru ca eu plecam cea mai mare parte a timpului la bunici. Si tot asa, viata m-a despartit geografic de toata lumea, de toti prietenii, din toate etapele vietii mele.

Cel mai adesea ei au plecat. Eu am plecat doar prima data. Unii au plecat in alt oras, altii in alta tara. Dar nu conteaza cit de departe. Nu tin legatura constant cu nimeni, dar stiu de fiecare unde este si in linii mari schita vietii sale, scheletul. Uneori ma intilnesc cu cite unul dim prietenii mei de suflet pentru scurt timp. Atunci e ca si cind n-am fi fost niciodata departe, doar ca avem multe de povestit.

Cu timpul, cu virsta vreau sa spun, nu stiu cum se face, dar intilnesti tot mai greu oamenii cu care sa poti fii prieten adevarat. Ceilalti sint doar cunostinte, amici cu care poti petrece timpul in mod placut. Dar prieteni cu care sa poti imparti si ultimul gind tot mai rar.

Au fost perioade cind n-am avut nici un prieten drag. E foarte greu atunci. Lipsa cuiva apropiat o simt aproape mereu, si la bucurie, dar mai ales la greu.

Subiectul asta a venit chiar acum, cind prietenul meu din ultima perioada se pare ca va pleca din partea asta de tara pentru totdeauna, pentru a se intoarce in locurile natale. Nu-i inca sigur, nu-i inca stabilit. Dar cred ca lucrurile curg intr-acolo...
Oare de ce mi se intimpla asta mie?! Nu ma pot impiedica sa nu ma gindesc la destin, la chestii de genul asta. Nu exista nici o singura exceptie, nici una.
Pentru a vedea si singurul aspect bun (sint optimista din fire, tot partea plina a paharului de obicei), asta e intr-un fel bine, pentru ca toti mi-au ramas cei mai buni prieteni, nimic n-a intervenit intre noi sa simtim ca nu mai sintem prieteni.

Dar nu pot sa nu ma gindesc, sa nu ma intreb, sa nu ma framint: de ce? De ce? De ce mereu-mereu?...
#51317 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Da, asa e - de TeodoraPA la: 26/05/2005 09:03:05
Numai ca conteaza foarte mult felul in care se fac aceste despartiri.
_________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
#51323 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despartirile - de Paianjenul la: 26/05/2005 10:38:58
Nu ma marcheaza deloc, in nici un fel. Fiind (de cele mai multe ori)inevitabil parte din viata, am invatat sa le abordez din perspectiva rationala (nu sentimentala), si le iau ca atare. In plus, avind aptitudinea de a-mi face cu usurinta prieteni oriunde m-as duce, nu-mi mai ramine timp sa-i "bocesc" pe cei lasati in urma... iar asta se aplica si la rudeniile de toate gradele... (Din aceste motive unii chiar ma suspecteaza de vre-o forma sau alta de... schizofrenie.... Who cares...)...
#51334 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mda ... - de gyo la: 26/05/2005 12:14:40
am intrat si eu in echipa chiar acum de 2 minute, cautam si eu sa citesc ceva despre moarte si am dat de "cafeneaua" asta minunata .... 1 la mana am citit niste comentarii care mi se par aiurea ... cum ca ... mai bine nu ne-am gandii la moarte .... ei , imi permit sa caracterizez persoanele alea niste persoane care nu-si folosesc creierul ... oricine ar trebuii sa se gandeasca la asa ceva pt ca e normal: vi pe lume (te nasti), traiesti (fiecare "cat poate"), si MORI. E regula ... chestiile astea fac parte din viata ca vrei ca nu vrei treci prin toate astea ... ceea ce pe mine personal ma face sa cred ca totusi suntem niste sclavi (poate e cam deplasat termenul "sclavi" dar eu scriu ce gandesc si asta mi-a fost in cap) si anume de ce suntem sclavi? pai va explic eu .... are dreptu vreunu dintre noi ca la nastere sa zica "Eu nu vreau sa traiesc"? NU, nu poate dupa un timp chiar incepi sa te obisnuiesti cu viata si chiar poate sa inceapa sa-ti placa sa traiesti, nu ai ganduri, nu ai probleme (asta in copilarie intra anii 0-6 ani), putem gandii ca viata asta e chir si un "virus" eh` .... unde am ramas? ca ma luasi cu vorba ..... aha .. te nasti traiesti si mori ... ei sa-mi zica unu dintre voi ca nu s-a gandit la moarte ca ii si dau IGNORE, te gandesti normal ca te preocupa ... oare ce va fi .... cei credincioasi gandesc in felul urmator " va acea grija de mine D-zeu", eh` ... nu vreau sa intru in religie prea mult dar eu unu zic ca biblia e o legenda reusita (parerea mea), as vrea sa ma insel chiar mi-as dorii .... dar .... in fine .... sa nu intru in subiectul asta .... moartea? pai hai sa gandim logic si la rece, cand omori un porc (de craciun cand il tai in spatele blocului :) ), porcul ala ce face dupa ce moare? merge intr-o alta viata sa mai traisca 6 luni sa-l omoare si ailalti? ii merge energia in alta dimensiune? (daca are energie, dar din moment ce corpul lui e cald banuiesc ca trebuie sa aiba si energie ca doar la fel e si corpul omului) si daca ar fi adevarata chestia asta cu energia, cum ca merge in alta dimensiune si prostii de-astea ... sunt DOVEZI? nu sunt ... dar noi asa vrem sa credem ca e adevarat la fel ca si cu biblia sunt dovezi clare? (nu povesti ca asa scrie in biblie ca asa sunt si povesti despre ulise si zei si mai multe chestii) o dovada clara ca exista D-zeu este? NU cu parere de rau o spun ca nu exista .... pt cei care vor zice ca sunt ateu va anunt ca nu sunt ateu si va spun sincer ca as vrea din toata inima ca sa fie adevarata chestia cu D-zeu dar nu exista nici o dovada clara iar dupa povesti eu nu ma iau .... viata? uitati-va in jurul vostru ca peste tot e viata ... un porc, o gaina, o maimuta (ca vb aia din maimute ne tragem), chiar la un om uitati-va se naste, cum se naste? prin contact sexual prin unirea celulelor totul e fizic, si + nici macar nu tinem minte cum e la nastere cum e sa te nasti, stie cineva cum s-a nascut? tine minte prima aniversare? de fapt spiritual si gandirea pe care o avem se naste cu mult timp dupa nasterea fizica ..... in fine ... parerea mea: traiti cat aveti de trait, ce a fost inainte de nastere nu stim, ce va fi dupa moarte nu stim .... vom murii toti si ganditi-va daca nu e nimic dupa moarte? daca e capat de "linie"? am descoperit ce e ala curent electric, ce e un foc, ce e INTERNETUL, ce e dincolo de nori, ce avem in noi (corpul uman), din ce e facuta o materie (fier, aer, lemn) DAR de ce nu stim ce e viata? ce e dupa moarte? ce se intampla cand mori? parerea mea: NIMIC, capat de drum ... desii as vrea sa fie ceva frumos dar, domnii mei, doamnele mele, cred ca e doar dorinta noastra pt ca e aiurea sa se termine totul asa dintr-o data (din cauza unei boli sau a unei intamplari nefericite).
Va multumesc mult pt atentia acordata si imi cer scuze daca am jignit pe cineva sau am suparat indirect, dar eu am zis ceea ce gandesc. (cred ca am scris prea mult dar daca tot suntem la cafenea ..... )
#51357 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru Intruder - de tracy_ltD la: 26/05/2005 13:36:15
Imi place ce spui despre despartiri....e foarte frumos felul in care vorbesti despre ele....ce ma mira este ca nu amintesti de acele despartiri care iti plac (adica atunci cand scapi de cineva care nu-ti mai este placut si nu stii cum sa-l faci sa plece din viata ta fara sa-l jignesti si fara sa-l faci sa se simta prost).
Cred ca aceste despartiri nu aduc...dor, ele aduc mai degraba liniste si impacare...dar se poate ca asta sa fie valabil numai pentru mine......desi m-as mira sa fiu tocmai eu exceptia care sa confirme regula....
#51379 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Am avut o foarte buna prieten - de irma la: 26/05/2005 14:21:23
Am avut o foarte buna prietena in copilarie. Cat de buna? Pot sa va spun ca eram nedespartite. Inca din liceu (cu toate ca eram la acelasi liceu) relatiile au inceput sa se raceasca incet-incet. Nu ne-am certat, doar fiecare dintre noi incepuse sa aiba alte interese, alti prieteni. Anii au trecut si nu mai stiam nimic de ea, dar nici nu ma interesa prea mult. Dupa ceva timp am aflat ca s-a mutat din orasul nostru. Abia atunci mi-am dat seama cat de mult imi lipsise in toti acesti ani. Am inceput sa ma gandesc tot mai des la ea, cand eram suparata ma sfatuiam cu ea (imaginar). Pana cand, nu stiu cum, ea m-a gasit si legatura noastra s-a refacut. Comunicam, la inceput prin scrisori, apoi prin e-mail-uri. Dupa inca vreo trei ani de corespodenta ne-am si intalnit. Dar, surprinzator eram tare stanjenite amandoua. Parca eram doua straine. Intre timp ea a plecat din tara, ne trimitem in continuare e-mail-uri (din ce in ce mai rar), dar nu ma pot impiedica sa nu simt o parere de rau pentru instrainarea dintre noi.
Dar cine stie...poate intr-o zi...
#51390 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hai sa fac pe filosoful:)) - de Horia D la: 26/05/2005 16:58:39
sfarsitul oricarei despartiri nu inseamna nimic mai mult decat inceputul sfarsitului altei despartiri

#51443 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tz tz tz - de Belle la: 26/05/2005 17:04:53
don't change your day job horica
#51446 (raspuns la: #51443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
belle - de Horia D la: 26/05/2005 17:10:33
pai frumos ma incurajezi tu mama:)))
si nu vreau nici macar day job, vreau sa ma retrag, sa stau iarna in florida, iar vara pe un houseboat pe lac.... nici nu vreau mult
#51450 (raspuns la: #51446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
horica - de Belle la: 26/05/2005 17:16:28
dream on ;)
pana atunci du-te la kinko si lasa vrajeala :))))
#51452 (raspuns la: #51450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
belle - de Horia D la: 26/05/2005 19:45:29
lasa-ma macar sa visez:)
#51492 (raspuns la: #51452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
horica - de Belle la: 26/05/2005 20:03:25
pai asta am si spus ...dream on :P
#51496 (raspuns la: #51492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despartirile... - de alura la: 26/05/2005 22:53:57
Cand am citit titlul conferintei tale, Intruder, m-am gandit la relatia pe care o traiesc eu acum. Este ca si viata... un lung sir de despartiri... si reintoarceri (impacari)! Ce stupid mi se pare totul!
#51555 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Draga alura, - de gigi2005 la: 26/05/2005 23:33:33
Cred ca dilema ta s-ar potrivi de minune cu conferinta "Sa lupti pentru iubire. Pana cand?" Nu ti se pare ca bei o cafea reincalzita? Yah, ce gust oribil are!
#51557 (raspuns la: #51555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despartirile - de donquijote la: 27/05/2005 00:35:58
frumos subiect si abordare originala ('viata pe segmente')
se pot spune atatea...
un citat celebru (nu mai tin minte a cui) zice: partir, c'est mourir un peu (= a pleca inseamna sa mori putin)

fiecare despartire, si nu conteaza natura ei, ne indeparteaza de ce am fost si ne apropie de ce vom fi.
cu fiecare despartire incheiem un capitol din viata si incepem altul.
si daca ne cramponam de capitolul precedent, nu mai inaintam nicaieri. nu ne mai apropiem de ce vom fi.
cu totii suferim de nostalgie, ne plac cantecele vechi, mancarea de alta data (eugeniile...), pastram poze din trecut.

dar ca si cu cartile recitite sau filme revazute dupa multi ani (cu foarte putine exceptii), impresia (reintoarcerii, revenirii, regasirii) nu mai e aceaiasi. cineva pomenea de gustul cafelei reincalzite.

am regasit nu de mult o poza cu o fosta iubita din studentie pe care am regretat-o multi multi ani dupa ce ne-am despartit. poza n-o mai vazusem de mai bine de 20 de ani. si primul gand a fost: nu e pacat de toti anii pe care i-am irosit in regrete si sperante inutile in loc sa caut sa-mi traiesc viata, sa caut urmatoarea iubire, sa trec la urmatorul capitol?




#51566 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
desi - de giocondel la: 27/05/2005 00:45:30
fizic m-am despartit deseori de prieteni buni sau familie apropiata, intotdeauna i-am purtat in inima( si ei pe mine) atat de aproape incat, chiar daca i-am reintalnit dupa ani buni de zile, totul a decurs asa de firesc, ca si cum nu ne despartisem niciodata.Prieteniile adevarate si iubirea sincera indura trecerea timpului si departarea, oricat de mari ar fi ele, mult mai senin.

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#51571 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Don Donquijote - de giocondel la: 27/05/2005 00:58:50
Mais mourir c'est partir beaucoup!!:):)

Edmond Haraucourt -rondel de l'adieu...daca nu ma'nsel..parca mi-am ales sa o comentez la teza la franceza intr-a 11a...

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#51572 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
giocondel - de donquijote la: 27/05/2005 01:17:33
vorbim de lucruri diferite.
prieteniile sunt una, si cele adevarate sunt pentru totdeauna, iubirile trecute sunt alta...
daca capitolul s-a incheiat, de cate ori vrei sa te reintorci, chiar si cu gandul, trebuie sa-ti pui intrebarea 'a quoi bon? (cui ii foloseste..).
#51574 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gigi2005 - de Intruder la: 27/05/2005 01:23:11
intentia mea n-a fost ca voi sa va aduceti aminte de momente mai triste...am dat o raita pe colegi.ro (eu inca nu m-am inregistrat) si mi-a venit ideea.
nu trebuie sa-mi promiti nimic, esti libera sa postezi ceva sau nu...:)
imi pare rau daca te-am indispus putin...
#51575 (raspuns la: #51283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anisia - de Intruder la: 27/05/2005 01:35:38
sigur ca sunt despartiri pentru care suntem pregatiti si despartiri care ne iau prin surprindere.
daca ti-e dor inseamna ca ai reflectat, ca reflectezi mai mult sau mai putin la segmentele vietii.
#51576 (raspuns la: #51284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
'tzeles... - de giocondel la: 27/05/2005 01:36:33
sa inteleg ca vorbeati despre despartirile despartiri??adica de tot?si pentru totdeauna, in vecii vecilor..

in cazul acesta subscriu la ce ai spus tu , DOn:la ce bun? si pentru ce?cu ce folos?...numai ca nu toate capitolele raman incheiate..viata poate fi surprinzatoare, nici nu stii de unde iti sare in fata iubirea leoaica tanara...o veche dragoste, un prieten pe care il credeai pierdut etc etc.

in rest, regretul si privitul in trecut, ramane neproductiv.pacat ca noi oamenii traim mai mult in trecut(nostalgii, regrete, frustrari si dorinte neimplinite) sau viitor si ne concentram atat de putin pe eternul prezent.

punct si de la capat..asa e cu marile despartiri..e chiar interesant sa simti adrenalina noului inceput, presentimentul altor evenimente, total diferite, fara sa uiti bineinteles nimic din ceea ce ai avut sau ce ai invatat de la cel de care tocmai te-ai despartit.pentru ca orice om este un conglomerat de intamplari dar mai ales cu totii suntem imbogatiti de fiecare relatie pe care o avem in viata, intr-un fel sau altul, indiferent daca a fost una pozitiva sau negativa, cu sfarsit frumos sau urat...

adica nimic nu se sfarseste niciodata, doar se transforma si capata noi fetze

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#51577 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mi7haela - de Intruder la: 27/05/2005 01:42:37
la fiecare ne vine randul sa intrebam "de ce tocmai mie mi se-ntampla asta"?...pentru ca avem toti cate o cruce in spate pe care o caram toata viata...toti ne ducem crucea, dar nu la toti este la fel de grea.
#51578 (raspuns la: #51317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Paianjenul - de Intruder la: 27/05/2005 01:50:21
bine de tine ca-ti faci prieteni cu usurinta; uite eu nu pot. am cativa prieteni buni plecati aiurea-n lume; nimeni si nimic nu-i poate inlocui...si nu sunt un introvertit...
cand ma reintalnesc cu ei, din primul minut ma si gandesc la timpul foarte scurt pe care-l avem la dispozitie...nu-i bocesc dar cum spunea cineva aici imi raman si mie noduri in gat...
#51579 (raspuns la: #51334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alura - de Intruder la: 27/05/2005 01:55:36
ce sa spun? o relatie segmentata la infinit ajunge sa se faramiteze; nu mai va mai ramane nimic din ea pana la urma.
#51580 (raspuns la: #51555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Horia D - de Intruder la: 27/05/2005 01:59:20
sfarsitul oricarei despartiri nu inseamna nimic mai mult decat inceputul sfarsitului altei despartiri.

true as I stand here!
#51581 (raspuns la: #51443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gyo - de Intruder la: 27/05/2005 02:07:01
mi-a fost greu sa te urmaresc la ora asta...te zbengui prin idei ca un ied prin padure...:)) dar- vorba ta- daca tot e o cafenea, de ce nu?
nu, nu m-am suparat si te rog sa mai treci...
#51582 (raspuns la: #51357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
giocondel - de Intruder la: 27/05/2005 02:11:56
nu vorbim neaparat de moarte...nu fa si tu ca gyo...:))

in rest, regretul si privitul in trecut, ramane neproductiv.pacat ca noi oamenii traim mai mult in trecut(nostalgii, regrete, frustrari si dorinte neimplinite) sau viitor si ne concentram atat de putin pe eternul prezent.

pacat ca noi oamenii nu-ntelegem intotdeauna ca prezentul uneori depinde si de trecut si de viitor.
#51583 (raspuns la: #51577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
donquijote - de Intruder la: 27/05/2005 02:16:19
asa e...daca ne adancim prea mult in regrete riscam sa ne inecam...

ti-e dor de eugenii?...:)))))
#51584 (raspuns la: #51566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Honey - de Intruder la: 27/05/2005 02:18:50
timpul inseamna inevitabil si despartiri...
si spatiul!

#51585 (raspuns la: #51259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
irma - de Intruder la: 27/05/2005 02:22:05
cred ca instrainarea este mai rea ca despartirea propriu-zisa.
#51586 (raspuns la: #51390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tracy - de Intruder la: 27/05/2005 02:26:01
despartirile de care amintesti sunt ca junghiul din coaste de care scapi.
#51587 (raspuns la: #51379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
prima - de gigi2005 la: 27/05/2005 04:07:34
despartire de care imi aduc aminte cu nostalgie este de colega mea de banca din scoala generala...Catalina! Era ca un clopotzel, ca o primavara, ca o floare de mar... Era prietena mea cea mai buna si tin minte ca invatza foarte bine. Ne gandeam in fiecare zi din clasa a opt-a ce-o sa facem noi una fara cealalta. Cand am ajuns a liceu nu mi-am mai amintit de ea decat in ziua cand am dat trapta apoi dupa ce am intrat la facultate nu mi-am mai amintit deloc. Acum ma chinuie putin amintirea ei: si-a implinit visele oare? Constat cu tristete ca atunci cand sintem tineri nu luam nimic cu noi iar copilaria este ca o carte citita demult...
#51596 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
a doua despartire - de gigi2005 la: 27/05/2005 04:23:54
a fost de bunica mea (mamaie, cum ii ziceam noi). Eu am cunoscut-o batrana si totdeauna cu un batz in mana sa ne altoiasca (pe mine si pe cei doi frati ai mei). Cand nu mai putea saraca imi zicea: las' ca te bag eu in mainile lu' tac'to, vezi tu! Avea tata o curea din piele, lata de doua degete, roasa de purtat dar care se infasura ca o liana de picioarele mele. Si lasa niste urme rosii...In paranteza fie spus eu nu am inteles decat de bataie! Eram atat de incapatzinata incat imi zicea mamaie: mai bine te facea ma-ta un c..at! Iar eu auzisem la cartier (am copilarit in Vitan) o injuratura numa' buna pe care i-o administram. Mi-i jena s-o spun acum! Tin minte ca mamaie nu stia decat o poveste "cu gorila" pe care ne-o spunea mereu.
Am iubit-o pe mamaie ca a avut rabdare cu noi si ne dadea bani... A venit la noi la bloc intr-o iarna, ca la curte era frig pentru oasele ei batrane. A stat cateva luni cu noi si intr-o dimineata s-a sculat, s-a spalat, s-a imbracat frumos, si-a strans bruma de lucruri intr-o sacosha si a vrut acasa la ea. N-a mai vrut sa stea nici un minut. S-a dus acasa, a facut curat, s-a gatit si s-a culcat in pat. A doua zi a chemat-o pe mama sa-i dea 400 lei "sa-i ia fetii un pulovar" si pana seara s-a stins...Nu a suparat pe nimeni, a trait 81 de ani plini de dureri si de..noi...N-am uitat-o niciodata si nici n-o voi uita!
#51597 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
a treia - de gigi2005 la: 27/05/2005 04:27:23
despartire care se cumuleaza cu a patra a fost in liceu. Am pierdut dintr-o data si o prietena si pe iubitul meu de atunci...pe primul meu iubit...Dar asta in alta zi...
#51599 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intruder, - de Mi7haela la: 27/05/2005 07:35:38
Ca avem toti cite o cruce in spate, am auzit uneori pe unii spunind asta. Nu stiu cum sa spun mai bine, dar mi-a fost totdeauna "departe" spusa asta referitor la mine. Sigur ca stiu de unde vine, ce inseamna, s.a.m.d., dar poti oare sa-mi spui cum iei tu metafora asta. Adica are legatura cu destinul, totul e prestabilit? Sau de cite ori iesi la liman, ti "se da" alta cruce, alta greutate? Nu m-am gindit niciodata ca sirul greutatilor din viata mea este nesfirsit. Totdeauna sper si simt ca pot sa ies eu la capat cumva. Chiar daca, e adevarat, cum am simtit ca pot respira un timp, cum s-a ivit alta nevoie, alta problema.
Chiar daca am deviat de la subiect, as vrea sa "aud" ce crezi tu si ceilalti despre crucea din spate.
#51612 (raspuns la: #51578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
fiecare cu crucea lui... - de Jimmy_Cecilia la: 27/05/2005 08:21:40

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/cecilia_yemen/detail?.dir=/34fb&.dnm=d5d4.jpg&.src=ph

#51618 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despartirile - de irma la: 27/05/2005 09:40:11
Intruder, instrainarea nu e tot un fel de despartire?

Gigi, si eu m-am despartit de bunicul meu. A fost o despartire traumatizanta! El era destul de batran la vremea aceea, eu eram foarte tanara, si socul cel mare a fost pentru mine agonia lui (a murit de cancer). Cand l-am vazut ultima data se citea atat de bine apropierea mortii pe chipul lui! Mult timp dupa moartea lui il visam, asa bolnav si slabit, visam ca stateam de vorba cu el si imi spunea sa nu fiu suparata, ca el se va insanatosi. Si, in vis, se vindeca, printr-un soi de miracol!
Adevarul e ca ne vine tare greu sa acceptam moartea. Chiar daca stim ca e inevitabila, speram pana in ultima clipa ca nu se va intampla!
#51637 (raspuns la: #51597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despartirile - de Tofan Ana Isabella la: 27/05/2005 09:46:53
Cu fiecare despartire mori putin. Imi amintesc cu nostalgie de buncii dinspre mama care mi-au fost si prieteni si aliati. Bunica imi facea toate mofturile si niciodata nu spunea un cuvant mai dur. Ca ea nu a fost nimeni. Ma gandesc si la bunicul dinspre tata, la unchiul pe care nu l-am cunoscut niciodata ,la bunica dinspre tata care a murit si nu am cunoscut-o. Si totusi moartea nu e o despartire defintiva, mai ramane amintirea vie si nevatamata.
In scoala generala am indragit mult o doamna profesoara de franceza datorita careia am urmat specializarea limbi moderne si nu am mai vazut-o de cand am terminat . Exista tot felul de despatiri care te marcheaza mai mult sau mai putin,in funcite de intensitatea trairii din momentul respectiv
#51639 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gigi2005 - de Intruder la: 27/05/2005 09:48:03
ai povestit asa de frumos ca orice-as mai zice eu acum, ar pali...
cateodata ne coplesesc amintirile parca ar fi niste buruieni.
#51640 (raspuns la: #51597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mi7haela - de Intruder la: 27/05/2005 09:58:24
chestia asta cu "crucea" mi-a venit asa, pe moment...voiam sa zic ca nimeni nu-i taiat de pe lista de la portia de suferinta...orice medalie are un revers...probabil ca destinul ne-a prestabilit un traseu al nostru, nu stiu, ar trebui o dezbatere separata pentru asa ceva.
poate altcineva va face un comentariu mai cuprinzator.
#51644 (raspuns la: #51612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Jimmy Cecilia - de Intruder la: 27/05/2005 10:13:13
fotografia face mai mult decat 1000 de cuvinte...
stranie asociatia dintre cruce (moarte) si vegetatia (viata) din jur...
intotdeauna am apreciat simplitatea...
#51651 (raspuns la: #51618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intruder - de athos la: 27/05/2005 10:15:34
"pacat ca noi oamenii nu-ntelegem intotdeauna ca prezentul uneori depinde si de trecut si de viitor"

viitorul depinde de prezent,nu vice-versa...

dar posibil ca ora postarii sa fie de vina...)

no offense,da?
#51652 (raspuns la: #51583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
athos - de Intruder la: 27/05/2005 10:27:42
da, dar poate ca viitorul depinde de cum traim prezentul...
normal ca nu ma deranjeaza postarile tale, nu esti ill- meaning, n-ai fost niciodata...:)))
#51658 (raspuns la: #51652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despartiri - de no_name la: 27/05/2005 10:47:46
as putea spune ca dupa atitudinea in fata despartirilor ne putem da seama de personalitate cuiva.
Oamenii ii cunosti mai bine in situatii extreme.
Sunt de acord ca viata este si o suma de despartiri... ne despartim si de noi adeseori, o luam de la inceput ... pastram amintirea celui ce am fost :)
fiecare despartire de cineva sau cineva este si o despartire de ceva din noi, ca nu suntem noi oare definiti prin cei ce fac parte din viata noastra?
asa o fi? hmmm... ia sa cujet io nitel la treaba asta ...
#51661 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intruder - de athos la: 27/05/2005 10:51:49
viitorul depinde de prezent,si nu invers
asta am vrut sa zic...

ps-multzam de apreciere...)
#51662 (raspuns la: #51658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despartirile mele - de TeodoraPA la: 27/05/2005 12:43:22
Au fost toate dureroase, dar necesare. Prima cea mai grea, apoi deja m-am mai obisnuit... - aici ma refeream la iubiti.
Dar cea mai grea si cea nenecesara a fost de tatal meu, inainte sa moara. Ma bucur ca am putut sa o facem, sa avem o discutie si sa ne luam ramas bun unul de la altul, sa ne spunem cat de mult ne iubim... Dar a fost cutremurator! Si totusi am trecut peste asta, am mers inainte, si acum ma impiedic, adica azi, saptamana asta, de despartirea de ultimul tip din viata mea, si mi-e asa de ciuda ca nu sunt mai tare...
Uite v-am zis-o si pe asta!

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#51686 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gigi iubita... - de alura la: 27/05/2005 12:57:04
... eu nu beau cafea, dar imi place-n cafenea...
Am scris si eu ce mi-a trecut prin mine, ce vrei, sa ma cenzurez chiar si aici?!
#51688 (raspuns la: #51557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
teodora, - de anisia la: 27/05/2005 13:00:47
si mi-e asa de ciuda ca nu sunt mai tare...

ba eu cred ca esti mai tare decat iti imaginezi? altfel de unde ai avea resurse sa ne-o zici si pe asta?!
priveste lucrurile dintr-un alt unghi: orice sfarsit este o sansa pentru un nou inceput :)

iti tin pumnii!
#51689 (raspuns la: #51686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
prieteni - de niulius la: 27/05/2005 14:51:23
cat de importanta e prietenia? cati dintre noi au pus o prietenie mai presus decat interesele materiale/profesionala/educationale? prieteniile se destrama de cele mai multe ori pentru ca oamenii pleaca prin alte orase/tari, pentru ca vor sa faca o scoala mai buna, sau sa aiba un job mai bun, sau sa aiba o situatie materiala mai buna, si multe alte motive. dar e trist ca prieteniile sunt aproape intotdeauna mai putin importante.

asta se intampla din egoism. prietenia adevarata inseamna sa daruiesti, nu sa iei, si semnul cel mai inalt al prieteniei este sa-ti dai viata pentru prietenul tau, parca scria undeva. insa pe noi ne preocupa propria persoana, bineinteles, si in drumul nostru prin viata prieteniile destramate sunt niste "neplaceri necesare".

#51725 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alura...iubita! - de gigi2005 la: 27/05/2005 17:09:57
Eu am crezut ca esti sincera si nu scri asa... de fandoseala... Eu, si cred ca si ceilalti dar nu pot raspunde in numele lor, cred ca cel din spatele monitorului are o problema reala... Incerca sa-l ajut cu un sfat...o parere...
Pareai trista si am crezut ca facand trimitere la o conferinta care mie imi face placere vei incerca sa iei o hotarare in ceea ce priveste relatia ta... Dupa cate vad tu ai cam facut mishto... Sa scri si tu ceva... hm!
Din punctul meu de vedere...iubita...esti ignorata!
Pa si pu!
#51794 (raspuns la: #51688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despartiri :) - de Honey in the Sunshine la: 27/05/2005 18:45:22
<ca prea departe
si prea pentru mult timp pornesti
si-am sa te uit, caci si uitarea
e scrisa-n legile omenesti>>

Dau un cappuccino cui o recunoaste :)
____________________________________
Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
#51830 (raspuns la: #51794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
oops :), completare - de Honey in the Sunshine la: 27/05/2005 18:49:29
versurile sunt :

"si-ai sa ma uiti
ca prea departe
si prea pentru mult timp pornesti
si-am sa te uit, caci si uitarea
e scrisa-n legile omenesti"

P.S. cappuccino-ul e inca valabil :)
____________________________________
Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
#51832 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: