-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Raspuns la Scrisorile despre iubire


de Radina la: 25/05/2005 21:32:00
modificat la: 25/05/2005 22:22:08
taguri: Eseuri 
voteaza:
”Toti oamenii fug de singuratate. De fapt, frica de aceasta este cea mai mare din toate fricile oamenilor. Dar, din pacate, cei mai multi scapa de ea, aruncandu-se intr-o pseudorelatie. De fapt, e o singuratate in doi, cu iz de impreuna. Doi oameni n-au cum sa fie cu adevarat impreuna daca nu se cunosc, daca nu se simt, daca nu se intelege, daca nu gandesc si nu actioneaza ca o singura persoana, daca nu se respecta si nu au grija de ei, ca entitate si de fiecar component in parte. Iluzia de impreuna, data, in cazul indragostelii, de senzatiile foarte puternice pe care si le creeaza reciproc, le dau si impresia ca au scapat de singuratate. De aceea, multi oameni se indragostesc doar ca, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, sa nu mai aiba senzatia ca sunt singuri.”
Nimic suntem atata timp cat nu iubim. Iubirea il salveaza, spuneati, pe om de nimicnicie.Nimic suntem atata timp cat nu ne urmam acel impuls de a trai cu celalalt. Acel impuls de recunoastere si de oglindire, care exista in fiecare dintre noi.
De multe ori, insa, traim izolarea de ceilalti ca pe o ultima oaza de a ne re-simti, de a ne re-face resursele ultime a ceea ce suntem deja oglinditi, dar in afara oglinzii. In afara celuilalt. De multe ori nu reusim sa ne pastram intacta imaginea pe care deja am creat/o, impartasindu/ne celuilalt. Proximitatea indelungata a celuilalt, care ne cunoaste si recunoaste reperele interioare ca pe ale sale,(in cazul fericit al unei iubiri impartasite), in cele mai multe cazuri ne creaza sentimentul stramtori, a locului comun si al lipsei de spatiu. De cele mai multe ori ajungem sa cautam o noua oglindire pentru a nu uita gustul diversitatii noastre deja constientizate. Sunt sub semnul diviziunii chiar daca am reusit, inserat in sinele celuilalt, sa devin una cu el si totodata sa am recunoscute propriile alambicuri ce au ajuns sa se imbine perfect cu ale sale.
Cineva spunea ca iubirile mor pentru ca nu reusim sa suportam schimbarile celuilalt. Ca nu reusim sa fim sinceri, sa recunoastem ca si noi ne schimbam. Cei dispusi sau predispusi(spun predispusi pt ca cred ca e nevoie de” vocatia de a trai in cuplu”, vocatie pe care unii nu o au) sa construiasca, pe vechile vase comunicante, lasa loc alambicului sa se dezvolte, si unul devine avid sa cunoasca transformarile celuilalt. E insa nevoie de distantare de vasele comunicante de reper, sa le spunem, pe care s/a creat apropierea. Aceasta distantare poate fi creatoare de soc la inceput. Vasele comunicante se pot fragiliza pentru ca schimbarea implica de multe ori riscul detasarii. Imaginea, in schimbare, nu mai e” intacta” si asta sperie. Desprinderea de acel univers intim pentru a lasa loc dezvoltarii, acumularii, care ne impinge la o usoara detasare la inceput, necesara dealtfel, lasa loc primelor “instrainari” si atunci iubirea se transforma din faza de indragosteala, cum ii spuneati, in faza, in cazul fericit, de iubire.
Realul luat drept ceea ce e exterior cuplului; pentru ca intimitatea este deja creatoarea unei alte realitati, unice, si prin dezvaluirea pe care o implica, atat de amprental proprie; este cel ce ingurgiteaza iubire. Iubirea, si cuplul implicat creaza o realitate amprentala care nu are nici o legatura viabila cu exteriorul, cu cotidianul, cu timpul real. E un timp nou, o realitate noua, una con/sacrata si consfintita de cuplu.E vorba de taina, de taina care face parte din cuvantul casnicie, adica cazna si taina. Cazna cred, vine din acea inevitabila iesire din timpul propriu al iubirii, din spatiul ei, din realitatea sa.Realul sau exteriorul incepe sa” cazneasca” si sa erodeze, sa ne transforme in asa fel incat ne trezim iesiti din spatiul intim.Apoi realitatea exterioara tulbura din cauza ca nu mai e aceiasi, prietenoasa, ca inainte, ca atunci cand singuratatea era cauzatoare.Si atunci cazul fericit e cel de care spuneam, cand celalalt e avid sa caute noi increngaturi ale alambicului. Cand nu,atunci singuratate din nou. Dar de data asta singuratatea nu mai e aceiasi.Acum singuratatea creaza haos. Acel haos de care ziceati. Si aici se intampla ca goana sa duca la cautari false. Si debusolarea celui ce s/a desprins de acel cuplu, care poate fi de fapt unic, poate naste monstrii. Dar cred ca nu facem altceva in singuratatea “post cazna si taina” decat sa cautam ca vasele noastre comunicante sa gaseasca din nou altele. Cea mai mare greseala este insa sa cautam aceleasi repere, care sunt de fapt unice si irepetabile. Falsurile vin din faptul ca repetam gesturi deja arhetipale pentru sinele nostru. Este vorba de acele ticuri interioare de iubire care avem impresia ca pot sa se potriveasca, ca tipar, oriunde.
Dumneavoastra sunteti un fericit de un optimism care entuziasmeaza. Vorbiti despre punti, despre depasiri de limite determinate de nevoia de oglindire pozitiva in celalalt si va admir foarte mult discursul. Este in sine seducator. S/a petrecut” raptul”, seducerea. Am fost in acel univers, al definirii iubirii prin filtrul dumneavoastra, atrasa cu totul si mi/am spus aproape cu infatuare :”doamne cata dreptate are, sunt deja acolo pentru ca am trait asta”. Eu va vorbesc insa de perisabilitatea iubirii, pentru ca ea e perisabila ca orice e uman.Si atunci golul care se casca nu mai e golul de dinainte. Golul care a asteptat sa fie umplut,golul care s/a micsorat, si care de multe ori s/a umplut pentru fortarea unei noi limite. E unul umplut cu” carcase goale post cazna si taina”. Carcase care cu timpul devin fragile in transformarea lor din sfere de granit in baloane de sapun. Si de aici incolo, cred eu, apare adevarata singuratate. Cea pura, cea cruda, cea devenita de/acum aproape inevitabila.
Sper sa pot trimite asta pentru ca sunt pentru prima data, la dvs acasa, la” Spaima de real” si nu sunt foarte obisnuita cu calculatoarul. Mi/a placut insa foarte mult tot ce ati scris. Mi/a facut o deosebita placere.
Radina.



comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Radinei - de Radu Herjeu la: 27/05/2005 15:31:29
Din pacate, nu m-am dovedit decat un teoretician rupt de realitate... Acum nu sunt decat un tic interior de iubire rupt de mine...
#51737 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...