Prietenie

Cu Iisus Hristos am copilărit.

Era cel mai bun prieten.
Nimănui nu l-am numit.
Poate că timpurile ce le trăiam nu ştiau
Cum poţi cu Iisus să fii prieten
Deşi nu îl cunoşteam.

Cu Iisus Hristos m-am jucat.

Îl ţineam de-o mână culcat
Şi cu alta ridicată în dreptul ochiului
Am împuşcat,
Ţinându-i picioarele înainte,
Tot ce-am visat
În copilăria mea de neuitat.

Cu Iisus Hristos am zburat.

Braţele lui deschise mi-au dat
Vise să cred că puteau fi aripi
Ce pot cuprinde fără a risipi
Toate vacanţele imemoriale
Din timpul copilăriei mele banale.

Cu Iisus Hristos am plâns.

Uneori îl pierdeam printre jucării
Şi-l căutam. Nu ştiam că tata-l ascunde,
Că el nu poate pricepe că-n joacă oriunde
L-aş pune pentru mine e sfânt. El credea
Că Iisus Hristos ar putea fi
Doar un gând ce l-aş sfărâma
Din greşeală chipu-I călcând.

Pe Iisus Hristos l-am cunoscut.

Îl purta mama breloc la chei.
Cu el deschidea uşa casei.
Într-o zi a căzut lângă toc.
Eu l-am găsit şi e prietenul meu.
Cu El mă joc printre maşini de concurs,
Printre motorete şi supermeni,
Printre culori şi printre copii…

Pe Iisus Hristos apoi l-am pierdut.

Eram prea tânăr să-L pot iubi.
Eram prea visător să cred c-aş muri.
Eram prea împlinit să pot crea.
Eram prea prietenos să-L pot lăsa
Să intre cu totul în viaţa mea.

Iisus Hristos într-o zi
Mi-am dat seama că a pierit
Rătăcit prin jucării.