Mirosul...banilor

A venit Gheorghe cu RATA,
La oraş, sa tâtguiasca,
Sa ia peşte ,sa posteasca,
Leana, ce-i era consoarta;

Coborâ el jos, din RATA,
Catre hala, pe trotuare,
Cu opincile-n picioare…
Piaţa, o facu pe data:

Lua vreo patru crapi babani,
Şi o ştiuca-aproape vie,
A mai tras şi o rachie,
C-a ramas fara de bani.

Scotoci prin buzunare,
Le-ntorsese şi pe dos,
Însa fara de folos….
Gasi, vreo cinci Lei…se pare.

Se gândi Gheorghe un pic…
Bani de RATA…n-ajungea,
Cu cinci Lei ce-i mai avea,
Cumpara, un “Loz în plic”

Hei, dracie! Bafta mare!
Ca în lozul de cinci Lei,
“O-uri” erau…şi-nca trei,
Câştiga Ghio’…cinci miare!

Ca pe gânduri, n-a mai stat,
Lua banii fericit,
Şi-un taxi, el a oprit,
Ca de RATA-a şi uitat,

Şi mergând el, ca boerul,
A venit aşa, prin zbor,
Din sacoşa, un odor,
De-l simţi şi Ghio’ oierul,

De-l ruga scurt, pe şofer,:
Frate-meu, te rog opreşte
Las paporniţa cu peşte,
Ca eu alt taxiu prefer…

Tu vii, dupa noi acasa…
Mirosu’…ma deranjeaza!