-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Prietena mea Mari Huana


de Simonanomis la: 06/06/2005 11:46:00
modificat la: 03/07/2005 21:32:12
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Fragment din romanul “Prietena mea Mari Huana”
Şedinţă de exorcism: Heroina intră – sufletul iasă!

Seringa, linguriţa şi punguliţa cu pulbere gălbuie sunt împachetate cu grijă. În mâna lui arată totul ca un cadavru de şoricel îmbălsămat, ca o mumie micuţă, simbolul morţii.
Nu se mai fereşte de mine. Ce rost are? Ne leagă o intimitate înfiorătoare. Nu mai deţinem nimic, nici bani, nici mobilă, nici haine, nici…nici inimă, nimic sfânt, nu mai avem…Nimic spun? Ce vorbesc! Avem o punguliţă cu un praf auriu, singura avere: heroina.
Poate aduce moartea, poate nu, nu mă interesează. Întind şi eu mâna.
Fiecare mişcare este perfect calculată. Cu fiecare înţepătură în plus pierdem o bucată de suflet, dar nu ne pasă. Eu sunt conştientă şi nu mă pot abţine. Mă fascinează starea.
El e primul, eu urmez. Cu fiecare înţepătură în plus înţeleg tot mai mult că nu mai există un drum înapoi şi zău că nu-mi pasă !
Eu urmez. Acest lucru contează. Întâi asist la dispariţia lui. Sunt martorul principal. Apoi îl urmez şi eu în neant. Aşa trebuie. Îl urmez docilă şi ascultătoare.
Mă uit cum intră acul în venele albastre şi umflate, pulsând dornice. Mi se face rău, uitându-mă la acul, care alunecă în venă şi nu-mi vine să cred că eu sunt cea care decide să-şi vândă sufletul heroinei.
E prima dată. Trebuie să facem economie. Nu-mi pot permite să fumez. Se consumă prea multă pulbere şi nu mai avem bani. Injectez încet, atentă la fiecare picătură. Tavanul se învârte. Nu mă uit în sus, dar ştiu că se învârte deasupra mea, aşa cum şi podeaua de sub picioarele mele cedează, ca şi cum eu aş fi un obiect inutil, sau chiar insuportabil, ceva care face greaţă, nu umbră pamântului. De aceea se învârte totul cu mine. Nu mă mai suportă pământul şi încearcă să scape de mine, să mă scuture, ca pe un parazit.
Alunec în lume, de parcă eu aş fi acel gram de pulbere dizolvat cu grijă, încălzit cu bricheta în linguriţa de argint, tras în seringă şi injectat în venele omenirii…
Eu mai exist încă, sunt conştientă că sunt eu şi totuşi nu mă recunosc. Am memoria intactă dar mă regăsesc în afara mea, într-o zonă neutră, care nu acceptă sentimente, acolo unde nu mai are nici iubitul meu loc , dar nici durerea, nici teama. E grozav să locuieşti în neant!….
Stăm unul lânga altul, ne cunoaştem, ne dăm mâna şi stim că suntem prieteni buni, că împărţim sărăcia şi greul, pulberea, neantul…Ne vorbim, calmi ne umplem de cuvinte frumoase şi totuşi suntem departe unul de celălalt, ca doi străini.
Întind mâna înspre el şi îl ating , să mă conving că se mai află încă lângă mine şi braţul meu greu, parcă pluteşte ciudat în greutatea spaţiului dintre noi....dintre mine şi el…
Nu-l mai iubesc. Nu ne putem iubi, când ochii noştri se întâlnesc şi-şi privesc reciproc în pupilele minuscule, aproape invizibile.
Când heroina este în noi, asteaptă dragostea la uşa. Sau alţi barbaţi aşteaptă la uşă, pregătiţi să plătească bani, să intre şi ei în buna, dulcea, blânda Valery…
Aşa facem rost de bani, aşa ne plătim porţia de linişte, chiria în lăcaşul păcatelor, unde teama şi durerea nu au loc. Nu cheltuim pe altceva bani, nici măcar pe mâncare… Rar mâncăm. Nu ne este foame, nu ne este sete, nu ne este dor, suntem mulţumiti, adormiţi, visători…slabi şi palizi, dar fericiţi. Nu ne mai iubim, nu ne mai atingem, pentru a face dragoste, dar nu ne pasă şi nu ne doare lipsa iubirii.
Şi eu, care am crezut că o să mor fără dragostea lui!…
Suntem egoişti. Multumiţi. Satisfăcuţi. Nu, nu ne putem iubi, dar în amorţeala stării ce o trăim ne promitem unul altuia veşnicia. Oare nu ştim că heroina reduce veşnicia la câteva luni?
Ştim, dar aşa cum am spus, nu ne pasă.
Am uneori senzaţia că asist la un ceremonial religios, nu la o şedinţă de exorcism. Dar este o şedinţă de exorcism: Heroina a intrat, invitată cu blesteme în corpul meu, sufletul a ieşit să-şi caute un loc mai liniştit, îi este silă şi lui de mocirla care îmi aleargă prin vene!
Important ca e că nu mă doare nimic, nici măcar amintirea, deşi este proaspătă şi memoria mea e perfect intactă:
“ Poate că nu sunt un om bun, dar cu siguranţă nu sunt un om prost. Am luptat cu sentimente diverse acea săptămâna în spital şi am crezut, aproape că am fost convinsă că o să reuşesc să mă smulg din gheara disperării, am crezut că am prieteni buni, am crezut în promisiunile mamei, am crezut în cei buni, am crezut că binele învinge, că ei, cei normali şi dragi mie mă vor putea aduce pe calea cea dreaptă, aşa cum o numesc ei…am crezut că-mi pot salva copilul nenăscut, am vrut să-l salvez…dar n-am reuşit. Nu dau vina pe nimeni… Nu vreau să speculez la ruleta destinului, să-mi imaginez că s-ar fi putut întâmpla o minune. Nu conta nici dacă eram sau nu sero-pozitivă, dacă purtam virusul morţii în vene, dacă copilul din pântecele meu ar fi fost sau nu un monstru deformat de droguri, dar a contat durerea!
Atunci m-a durut, înfiorător, mi-au trecut parcă mii de cuţite prin pântec, acum nu-mi pasă, acum e mai bine…
Atunci mi-au ucis copilul. Avortul este o crimă la cerere. Prinsese viaţă undeva în mine, în adâncul fiinţei mele şi nu conta cine era tatăl. Oricine ar fi fost copilul rămânea tot al meu, dar egoismul din mine l-a ucis. Aş fi vrut să ştiu sigur că Thomas era tatăl, dar nici acest lucru nu-l ştiam…nu-mi aminteam cum au trecut săptămânile, de feţele lor nu-mi aminteam exact, câţi bani am câştigat, nu mai ştiam. Câştigul meu de atunci se măsura în pulbere maronie pentru Thomas, în sticle de vin si ciocolată…Mâncam multă ciocolată…îmi îndulcea viaţa. Câte mâini m-or fi atins? Câte guri m-au sărutat ? A cui era mica fiinţă, pe care eu m-am decis s-o omor? A mea, a mea…nu era de ajuns că îmi aparţinea mie? Nu ar fi trebuit s-o ocrotesc dacă m-a ales pe nenorocita de mine să-i fiu mamă?
Astfel de întrebări m-au chinuit atunci, în spital şi n-am îndrăznit să le spun nimănui. Am vorbit zilnic cu mama, cu Tibi şi Kathy şi nu i-am întrebat ce să fac, ce drepturi am, ce obligaţii. Erau prea preocupaţi să-mi promită că va fi totul bine, să-mi înşire tot felul de platitudini, ca să –mi observe durerea, cum îmi măcina sufletul, rupându-l în bucăţi.
Cu acea zdreanţă de suflet m-am urcat pe masa albă, m-am întins pe spate, mi-am lipit ochii de tavanul strălucitor şi m-am agăţat de strălucirea lui ca de un pai salvator în marea uitării. Dar n-am uitat. Nici o secundă. Parcă îi auzeam strigătele de ajutor, parcă vedeam chiureta lungă, ascuţită oarbă şi nemiloasă cum îi taie un picioruţ, abia înmugurit, simţeam durerea acută din interiorul meu şi-mi imaginam însutită durerea lui, era prea mic să fie măcelărit!…
Îmi tremurau picioarele, aşa agăţate în aer, îmi simţeam sângele fierbinte curgând şi fantezia mea bolnăvicioasă mă întâmpina cu imagini groteşti…Nu ştiam ce doare mai tare, intervenţia, cum o numeau elegant cei din jurul meu, sau gândul că am plătit să fie ucis.
Mi-era scârbă de atâta milă, de vorbele lor blânde, de mângâierile lor, de bunătatea care mi-o arătau. Trebuiau să mă lovească, să mă condamne, nu să mă compătimească!…
Am rămas singură şi pustie, cu pântecul rănit şi gol, singură cu gândurile mele, lipsită de responsabilitate, şi nu înţelegeam de ce nu pot să fiu puţin recunoscătoare, de ce nu mă bucur că am primit ajutorul cerut, că am scăpat de o povară, că aveam o familie şi prieteni, cărora le păsa de mine. Orice făceam durea. Orice…

Ameţesc de atâtea întrebări. Aş vrea să pot uita…
Îmi caut geanta. Ştiu că am promis, dar sunt slabă, nu mă pot împotrivi…Nu, nu mai iau H, nici cocs…e doar ea, scumpa mea marihuana, m-am întors la origini…
Iau punguliţa între degete. O cunosc bine. Îi cunosc mirosul dulceag şi înşelător, a fân proaspăt şi călduţ, a iarbă, a natură proaspătă şi inofensivă, îi ştiu culoarea verde-gălbuie…forma dragă de trifoi, un boboc drăgălaş…îi cunosc asprimea la degete, când o zdrobesc, ca s-o împraştii fină pe o foiţă transparentă de ţigare. Iubesc meticulozitatea gesturilor. E ca un ritual. Am iubit fiecare ritual în parte. Am admirat praful alb, aranjat, ca un deal nins al cocainei, înainte de a-l inhala…am iubit pâna şi perversa, trista injecţie cu praful maroniu al cumplitei H. Dar cel mai mult o iubesc pe ea : Marihuana. Ce nume fantastic!
Emoţia.
E gata împachetată, prietena mea dragă.
Mă aşteaptă s-o aprind, să inhalez fumul ei mincinos, ca şi mine…
Pasiune…
E aprinsă în mâinile mele, arde, vibrează.
Inhalez…
Nu este o senzaţie extraordinară. Nici greaţă nu-mi este…Nu mai e ca prima oară. Suntem prietene bune, noi două. Nu ne facem rău, una alteia. Fumez şi gândurile mi se ordonează. Cred că aş putea chiar să dorm, fără să am coşmaruri. Mi-e bine. Ştiu că mint…că trădez încrederea altei prietene dragi, a Kathyei. Ştiu că am încălcat legile…dar ce sunt legile?
Omul s-a integrat într-o societate ca să fie anonim. Societatea, prea frustată de anonimitate s-a apucat să dea legi, ca să apere valori morale şi etice! Legi făcute de oameni, pentru a fi încălcate sau urmate de anonimi…care apoi ies din anonimat. Ca mine. Valentina Wagner ia droguri, încalcă legea, nu mai e o necunoscută, nu mai e un nimeni!… Marihuana m-a făcut să devin cineva!…

Simona Anomis

simonanomis@aol.com
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


ce gust amar - de anisia la: 13/06/2005 19:22:33
mi-a lasat lectura acestui fragment. m-a purtat prin cotloanele unei lumi pe care nu vreau sa o intalnesc niciodata, chiar daca asta face din mine o ignoranta fata de problemele altora. consider ca, apartenenta la o astfel de lume, nu este o iesire dintr-un cerc vicios de probleme si nefericiri. ci mai degraba o dovada suprema de ura si nepasare fatza de sine insasi (insusi). ce trista sunt ca slabiciunea, lasitatea si teama ii stapaneste pe unii in asemenea grad incat ajung sa aleaga aceasta cale.
#54650 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
patetic - de gabriel.serbescu la: 13/06/2005 19:49:12
patetic

#54656 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Simona - de TeodoraPA la: 14/06/2005 09:08:49
Mie mi-a placut..., adica cred ca scrii foarte bine. Chiar mi-ar place sa vad ce se mai intampla. Trist si dureros, mi-au dat chiar lacrimile.
_________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
#54752 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si mie imi place - de lostone la: 14/06/2005 22:53:57
cum scrii.astept cu nerabdare si alte texte.imi place cum prezinti realitatea asta cruda.
#54903 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
e bine ca poti inca sa fugi de probleme - de Simonanomis la: 17/06/2005 10:36:29
...si rau ca ti-e teama sa te implici in niste adevaruri. Cei carea ajung in astfel de faze sunt oameni normali ca tine si ca mine... Normalitatea este ceva relativ si nu este o stare de fapt pe care o primesti pe vecie. Balanta se poate inclina pe partea disperarii mai repede decat ne vine uneori sa credem....ar fi multe de spus si greu de inteles...
multumesc pentru comentariu...
#55274 (raspuns la: #54650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ptr Toodora si patetic - de Simonanomis la: 18/06/2005 18:11:10
mersi mult ptr comentarii. Imi plac oamenii care se implica in discutii si-si spun o parere.
o zi buna!
simona
#55472 (raspuns la: #54752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mi-a placut...mult chiar.. - de gzandra la: 01/03/2011 16:26:27
desi e trist...da-ne mai mult...daca ne-ai facut pofta..
#599745 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dap - de auraciurea la: 01/03/2011 17:16:16
destul de impresionanta povestirea. In realitate trecerea aceasta de la H la MJ reprezinta un pas destul de mare. E o scapare....insa ca orice alt lucru consumat in exces dauneaza.
dar...legalize it :D
#599755 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de adina.petre la: 01/03/2011 18:38:59
=))
#599766 (raspuns la: #599755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: