-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Schizofrenia - esti nebun, esti trist si esti singur


de Simonanomis la: 06/06/2005 11:52:00
modificat la: 13/06/2005 14:51:11
voteaza:
Viaţa reuşeşte să ne surprindă mereu, că o fi azi, că o fi mâine, că o fi abia anul viitor. Cândva îşi primeşte fiecare felia din tortul dulce amar de surprize al vieţii.

Un diagnostic de boală incurabilă, este, fără discuţie, un şoc cumplit, dar greul vine după aceea. Să poţi recunoaşte deschis acest lucru, să accepţi sentinţa vieţii denotă tărie sufletească şi oare - cine mai este tare în ziua de azi?



Bolile psihice sunt „suprizele cele mai neplăcute”, deşi sunt tipice vremurilor în care trăim. În societatea noastră, oricât de moderni ne credem, bolile psihice sunt încă tratate cu ruşine şi neînţelegere. Se vorbeşte în şoaptă despre vecina internată la „ nebuni”, se încearcă explicaţii „cu mănuşi” din partea familiei, toată lumea îşi imaginează că ştie despre ce este vorba şi este de comun acord, că mare pacoste a căzut pe capul acelui om.



Grafica: Mihaela Stînga - München



De ce tocmai eu?



Nu cred că există altă întrebare mai des pusă decât aceasta, în ciuda faptului că nu a obţinut nimeni un răspuns concret la ea. Chiar aşa, de ce tocmai eu? De ce nu un altul? Pentru că atunci nu s-ar schimba nimic decât persoana care pune întrebarea. Şi acel altcineva se va întreba: „ De ce tocmai eu?”



Poate tot o astfel de întrebare şi-a pus şi fratele meu Adrian, când, în jurul vârstei de 17 ani, a început să-i dea boala târcoale. Atunci n-am reuşit să-l înţeleg, n-am realizat că ar fi fost necesar să-l întreb.

Nici unul din noi n-a recunoscut în comportamentul unui adolescent semnele schizofreniei. Cum să faci acest lucru când un gram de, aşa zisă nebunie, sălăşuieşte în fiecare din noi? Cum să faci din capul locului o delimitare între o fantezie bogată şi halucinaţii? Cum să afli că ideile trăznite ale copilului sau fratelui tău sunt semne ale unei boli, când orice adolescent împărtăşeşte aceleaşi gânduri? Cum să fereşti pe cineva drag de toate greutăţile vieţii? De unde să ştii, că doar nu eşti profet, că o iubire nefericită va fi „butonul roşu” de declanşare a schizofreniei, pe care stă scris: „ No way out!”?

Cum să bănuieşti că tentaculele bolii i-au cuprins deja mintea, dacă el discută, aparent coerent despre religie şi dezbate problema credinţei şi a lui Dumnezeu? Este normal să te răzvrăteşti la vârsta lui împotriva universului să pui întrebări despre legi existente, despre misterele vieţii şi ale omenirii!

Cum poţi să accepţi că pierzi, treptat, o fiinţă dragă, că logica nu-ţi ajută la nimic? Cum să înţelegi dintr-odată că discuţiile trebuiesc altfel purtate ca până acum, că nu ai voie să te îndepărtezi de cel bolnav? Cum să accepţi că este boală, ceea ce nu vezi, nu auzi, nu înţelegi, nu percepi, nu concepi?



Suntem orbi în lumea schizofreniei, a complexului de boli schizofrenice, psihice şi cum să-i explici unui orb din naştere ce este culoarea, ce este lumina, ce înseamnă tranparent, străveziu, nuanţat?



Nu am pretenţia că am găsit explicaţia bolilor schizofrenice că am descoperit motivele, cauzele, scopul dar am găsit un fir în labirintul de posibile explicaţii, care, chiar dacă nu ne scoate definitiv din labirint, poate ne uşurează drumul spre înţelegere.





Schizofrenia – boala posedaţilor




Bolile schizofrenice există de când lumea, vin pe nesimţite, ne iau încet în primire, ne schimbă, ne modifcă, ne călăresc logica şi ne răpesc încetul cu încetul voinţa. Până astăzi s-a păstrat ideea că schizofrenicii ar fi „posedaţi de cel necurat” şi, până la urmă, nu se ştie dacă nu este o farâmă de adevăr în acest mod de exprimare. „ Ceva intră” în mintea acelui bolnav, chiar dacă oamenii de ştiinţă reduc totul la o dereglare a schimburilor de informaţie la nivel de neuron, la modificări chimice, impulsuri, energie. Corpul nu se schimbă la această boală şi mintea omului este încă un „tărâm necunoscut” pentru noi, ca să-i putem „vedea” contururile si să apreciem modificările.



Cât este de curată sau necurată forţa care pune stăpânire pe cei bolnavi, nu se ştie, dar cert este că o modificare invizibilă dar eficientă se produce undeva în adâncurile necercetate ale minţii omeneşti, devenim prizonierii unei forţe care ne depăşeşte puterea de înţelegere.



În fazele grave de crize, unii schizofreni se comportă ca nişte „posedaţi”, urlă cu o voce „neomenească”, atacă, izbesc, dezvoltă forţe incredibile. Ceva diavolesc? Nu, eu cred că este mai degrabă o frică imensă. Imaginaţi-vă că vă treziţi brusc în faţa unui ucigaş, care vă ameninţă cu un cuţit uriaş şi nu sunt multe şanse de scăpare. Ce faceţi? Greu de spus, aşa-i? Vă mai puteţi controla sau instinctele animalice v-o iau pe dinainte?

Corpul intră în alarmă, secretă adrenalină, inima bate repede asigură energia necesară muşchilor pentru o luptă. Apoi se secretă endorfine - substanţe asemănătoare morfinei- care ne anesteziază corpul. Suntem capabili să sărim garduri înalte, să dezvoltăm forţe uriaşe, să ne apărăm, să rupem şi să spargem geamuri, să ne rănim şi să luptăm totuşi mai departe, fără să simţim durerea. Ne comportăm normal?! Nu ne transformăm în secunde în bestii?

Cine ne spune că acei oameni în crize nu sunt confruntaţi în lumea lor - care este oricum plină de halucinaţii, cu un monstru înfiorător şi ei se apără doar ? Sau poate ne văd pe noi deformaţi si un fel de monştri, ce încearcă să le facă ceva rău! Un popă îmbrăcat în negru, înarmat cu o cădelniţă din care iese fum, pare poate în ochii bolnavului un călău. Cineva care îngână rugăciuni răsună poate în urechile lor ca nişte formule magice! Cum să nu se apere?

Cine ne spune că nu suntem noi monştrii în spatele feţei normale de om şi că acei bolnavi sensibili „ văd” prin noi întunericul care sălăşuieşte în fiecare din noi, văd acel cuib cu răutăţi pe care îl purtăm fiecare în suflet?

V-aţi întrebat vreodată cum este să simţi că alunecă realitatea printre degete, ca şi cum te-ai afla continuu pe nisipuri mişcătoare?



O tragedie personală


Fratele meu a fost un copil „absolut normal”, talentat, oarecum sensibil pentru un băiat dar în limitele normalului. În plus, a fost gimnast de performanţă si a facut parte din lotul de juniori al echipei naţionale din Reşiţa.

Semnele de boală le-am ignorat din neştiinţă: poveşti despre religie, suferinţă din iubire, izolare, uneori întrebări de genul: Tu nu mai vezi câteodată pe altcineva în oglindă? Nu ai senzaţia că ai mai făcut lucrul acesta? Oare câte vieţi am mai trăit? Ai auzit cum urlau ăia azi-noapte? Oare cum o fi în iad? Ţie nu ţi s-a întâmplat să vrei să zbori şi să ai aproape senzaţia că dacă sari acum de pe bloc sigur pluteşti?

Ce răspuns să dai?

„Nu!... Da, „Să zicem, poate......sau „Ai înnebunit, ce idei mai ai şi tu?!”

Cum să filtrezi într-o curiozitate şi o sensibilitate deosebită, fantezia de boala psihică?

Prima criză adevarată a venit din senin, după o excursie la munte intr-o tabară, unde s-a trezit „prorocind” grupului de tineri viitorul şi pedepsele ce-i vor aştepta. Mai mult decât atât, le-a vorbit în „limbi străine” spunând că este mesagerul Domnului. L-au adus acasă, legat, ca pe un animal sălbatec, dezorientat, desfigurat, cu o privire stranie. Când am reuşi să vorbim cu el, ne-a povestit grozăviile prin care a trecut, ne-a spus cu entuziam că l-a vazut pe Dumnezeu, că are o misiune, că a ajuns să vadă şi iadul şi că diavolii există şi sunt printre noi.



Ce am facut noi, familia? Am incercat să vorbim cu el, să-l contrazicem, să-i spunem că totul a existat numai în imaginaţia lui că trebuie să lupte, să fie tare. Am procedat bine sau rău? Nu ştiu. Păcat numai că n-am insistat, ca ne-am obosit sa-i dăm una şi aceeaşi explicaţie la nesfârşit, pentru că ideile lui bolnave, acei diavoli nu oboseau să-l chinuie şi ar fi avut nevoie de un sprijin.

Lucid era şi mai este şi acum. Chiar şi atunci când simţea că se apropie o criză ne spunea cu o stranie luciditate:

„ Ăştia care mă obligă să râd, să plâng sau să dau în alţii sunt aşa de tari că nu le pot face faţă. Dacă ei zic să fac ceva şi nu fac, îmi intră în corp şi fac ei în locul meu. Mai bine ascult, decât să intre în mine, că mă doare! Vă rog să mă iertaţi dacă fac prostii că nu vreau! Nu eu sunt, alţii fac rele în locul meu!”

Sau:

„ Degeaba îmi spuneţi voi că nu există draci, că nu-i vedeţi voi! Ei stau şi lângă voi şi numai vă întunecă minţile, de nu-i vedeţi, ei există cu adevărat!” Cum să nu mă cert cu ei dacă vorbesc trei odată în urechea mea şi nu mă lasă să dorm?”



După un timp şi-a dat seama că nu este luat în serios şi a început să închidă o portiţă între noi şi el, apoi altă portiţă, până când de-a lungul anilor a ridicat adevărate ziduri despărţitoare. După o criză cumplită acum şapte ani, în care s-a bătut singur şi pe cei din jur, a sărit de pe geam, încercând să se sinucidă, dar n-a reuşit să-şi facă nici măcar o zgârietură. L-am dus de urgenţă la spital şi l-am scos după trei zile din secţia de psihiatrie maltratat, cu coaste rupte, plin de vânătăi, mai îngrozit şi adâncit în prăpastia bolii. L-au bătut asistenţii, că le-a spus că el ştie karate şi-o să-i facă KO pe toţi!



Vecinii de bloc au reclamat de atâtea ori la poliţie crizele de urlete, încât familia mea a fost nevoită sa se retragă la ţară, unde oricum „tot poporul” ştie că în casa de la marginea satului locuieşte un posedat. Prin urmare oamenii ne ocolesc casa pentru că se tem, şi prea puţini, care sunt oarecum loviţi de aceeaşi soartă, mai ţin contact cu „ciumaţii” din capul satului.



Schizofrenicii se deschid la început, când sunt luaţi prin surprindere de boală, încercând să o înţeleagă să vadă ce nu este în neregulă cu ei, apoi se retrag, cad în prăpastia uitării şi a renunţării. Lent, pe nesimţite se îndepărtează de noi, dacă nu le oferim şansa la un tratament medicamentos si terapie psihică, discuţii intensive, răbdare, înţelegere, ajutor din partea celor din jur.



Ei pierd interesul să mai comunice cu noi, preferă singuratatea, se feresc de oameni, se ascund: pentru că se ruşinează. Au sentimente, îşi dau seama că nu mai sunt „normali” şi le este ruşine că nu se mai pot stăpâni. Sunt orientaţi de cele mai multe ori în timp şi spaţiu, au amintiri intacte, ne cunosc, ştiu cine suntem, dar ştiu la fel de bine că aparţinem altei lumi. Este vorba despre o lume apusă, de alta dată, unde ei ştiu că nu mai au ce căuta. Noi nu realizăm acest lucru, nu realizăm că trăiesc într-o lume oarecum paralelă cu a noastră. De aceea nu putem vedea ceea ce văd ei, auzi ceea ce aud ei, percepe ceea ce ei percep. Noi, cei normali, suntem cei săraci în percepţii, nu ei!



Dacă nu-i ancorăm de noi printr-un tratament complex boala evoluează spre izolare totală. Sunt singuri şi sunt trişti, manâncă numai de nevoie si doar când se cred neobservaţi, pierd interesul să se mai îngrijească, dorm mult, nu se mai spală sau pieptănă, unii îşi fac până şi nevoile pe unde apucă, dezvoltă ticuri şi obiceiuri, cândva nu mai caută, nu mai cer apă, mâncare...cândva aşteaptă doar să vină moartea şi să-i ducă în altă lume mai bună. Se ascund, ne evită, nu ne implică în trăirile lor sufleteşti.



Din când în când, au crize, mari, mici, violente sau nu, fiecare îşi dezvoltă stilul propriu, are dreptul să fie un schizofrenic original! Nu vă feriţi de ei, vorbiţi-le normal, că vă înţeleg, voi, noi cei mulţi suntem cei care nu mai înţelegem! Ignoraţi-le gesturile ciudate, nu-i faceţi să se simtă prost când se trezesc vorbind sau râzând de unii singuri!



Este realitatea o himeră?


Vrem să înţelegem ce gândesc bolnavii, cum este să trăieşti cu halucinaţii auditive şi vizuale să nu mai ştii cine este real cine nu este, cine îţi vorbeşte cu adevărat, dacă ai voie să râzi de gluma pe care tocmai ai auzit-o pentru că nu eşti sigur că şi alţii au auzit-o? Cum este să nu poţi spune cu siguranţă, dacă acel căţel din colţ este adevărat sau nu, oare poţi să-l întrebi pe interlocutorul tău dacă vede şi el câinele sau te faci de ruşine? Şi la urma urmei este interlocutorul tău real? Poate este numai câinele existent şi omul de lângă tine nu, sau poate nu există nici unul?



Dar locul în care te afli acum, este real?! La început îţi spui că ţi se pare sau că alţii fac glume pe seama ta, apoi observi că tot mai multe lucruri care ţie ţi se par normale, altora li se par anormale! Simţi că eşti privit, că se vorbeşte pe ascuns despre tine, la început te costă multă energie să le explici, să camuflezi nesiguranţa, „ anormalul” care te învăluie, apoi oboseşti în lupta de convingere. nu mai ai voinţă şi nu mai simţi nevoia să comunici, pentru că oricum nu eşti înţeles, acceptat, eşti luat peste picior sau tratat cu milă. Nu de milă ai nevoie, ci de înţelegere. Şi cum să înţeleagă alţii când nici tu nu prea ştii ce se întâmplă cu tine?



Dacă suntem victimele unei boli psihice sau suntem părinţii unui copil bolnav

vrem să ştim de ce:

- Ajunge un şoc psihic ca să se declanşeze boala?

Da, se poate în urma unui şoc declanşa boala (cu precădere între 16 si 30 de ani), care stă deja la pândă, aşteptând momentul să atace, când adversarul a lăsat garda de apărare. Este o boală laşă care ne ia mereu pe nepregătite, prin surprindere.

- Cu ce am greşit eu sau alţii?

Nu are rost să căutăm vina cuiva, să dăm vina pe oameni care ne-au părăsit, şeful care ne-a concediat, viaţa crudă care ne-a răpit pe cineva drag de lângă noi. Boala stă deja ascunsă în noi, iese la iveală mascată de un eveniment tragic sau de o răsturnare de situaţie. De aceea simptomele iniţiale trec neobservate. Nu orice nevroză, psihoză, depresie sau fobie se transformă într-o schizofrenie!

- Există o predispoziţie genetică?

Aşa se pare. Moştenim „senisbilitatea” spre monştrii sacrii ai nebuniei.

- Se îmbolnăvesc doar cei labili şi fricoşi?

Nu, dar ei sunt mai slab pregătiţi pentru atacurile exterioare, schimbările bruşte de situaţii. Schizofrenicii sunt oameni inteligenţi, deseori oameni profunzi care nu acceptă o situaţie pur şi simplu fără a a încerca înainte să o înţeleagă cu toate aspectele ei. Şi uite aşa căutând mereu misetere de dezlegat, se trezesc prizonieri al unui mare mister, ce va rămâne nedezlegat până la sfârşitul vieţii lor singuratice.



- Nu există chiar nici o metodă de tratament?



Ba da, dar sunt aşa zisele metode de întreţinere, boala nu se vindecă, doar se ameliorează, medicamentele oferind schizofrenicilor şansa de a avea o viaţă „normală”, de a se integra oarecum în societate. Acum câţiva ani buni se folosea Haloperidolul ca tratament(din păcate în Romania se mai foloseşte încă pentru că este ieftin) dar are mai ales la oamenii tineri foarte multe reacţii adverse, distrugând în timp tot mai mult sistemul nervos: reacţii necontrolate, tremur, somnolenţă excesivă, senzaţia de sufocare, dureri de cap, ameţeală, etc.

Risperdal sau Riperdon – substanţă activă risperdina – este un medicament de întreţinere eficient pentru schizofrenie cu puţine reacţii adeverse sau contraindicaţii, având dezavantajul că este in Romania foarte scump si trebuie luat fără întrerupere, eficacitatea medicamentului constând în continuitate, menţinerea dozei utile (se stabileşte individual) la acelaşi nivel în sânge.

Se mai dau pentru intervale scurte în perioade de crize Levo, Diazepam, alte tranchilizante, Romparkin pentru diminuarea reacţiilor adverse dar şi o alimentaţie echilibrată bogată în B-uri şi fosfor este importantă.



Ce metode de terapie există?



Răbdarea, duhul blândeţii, comunicarea, credinţa, aceasta din urmă folosind poate celor care îngrijesc un schizofrenic, ca izvor nesecat de putere. Un „Doamne ajută-mă”, o rugăminte şi o lumânare aprinsă ne dă senzaţia că nu stăm cu mâinile în sân, că facem ceva, că ne rugăm pentru sufletul bolnav, că cineva acolo sus ne vede, ne ocroteşte, ne ajută.



În România secţiile de psihiatrie sunt încă adevărate „închisori” pentru nebuni, unde „încarceraţii”, mai ales cei agresivi sunt schingiuiţi, bătuţi, infundaţi cu tranchilizante până ajung la stadiul de „legumă cuminte”. Există şi câteva clinici private care se străduiesc să ofere bolnavilor psihici o şansă la o viaţă la limita normalului, dar sunt imposibil de plătit pentru „muritorii de rând”.





Ochii care nu se văd, se uită

...spune un proverb, cei care nu mai comunică se înstrăinează.



Familia mea l-a „scăpat printre degete” pe Adrian, din neînţelegere şi ezitare, nesiguranţă şi teamă şi acum el este undeva departe de noi, deşi este fizic lângă noi, nu ne mai vorbeşte. Ne întinde mâna la salut şi din zâmbetul clar al privirii ne dăm seama că ne acceptă şi ne înţelege, ba chiar ne iartă. Dacă boala i-a răpit voinţa să ne mai spună în cuvinte acest lucru, ne face cumva să credem în faptul că nu ne dă nouă vina pentru boala lui, care oricum nu o avem. Aş vrea să înţeleagă şi mama acest lucru, convinsă fiind şi acum că copilul ei plăteşte pentru cine ştie ce păcate, cine ştie ce vrăji i s-au făcut sau poate că a doar ea greşit răsfăţându-l prea mult de copil! Este mamă şi nu poate accepta ca fiul ei e doar un tânăr rătăcit într-o lume necunoscută nouă, obosit la numai 31 de ani de viaţa şi de lumea aceasta.

Simona Anomis - Auingen, Germania

Posibilităţi de contactare pentru eventuale întrebări:

simonanomis@aol.com




comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (36):


simona, - de anisia la: 13/06/2005 19:31:17
intrebarile puse de tine contin un amestec intre deznadeste, speranta, drag, teama, nedumerire... nu sunt expert in ale bolilor psihice, deci nu-ti pot da sfaturi practice. imi amintesc ca am vazut odata un filma, intitulat "A beautiful mind" cu Russel Crowel, care avea ca tema exact schizofrenia, cu aparitia , derularea/dezvoltarea si modalitati de controlare a ei. Te-as sfatui sa-l vizionezi. Nu vei gasi raspunsul la toate intrebarile tale, dar nici nu vei fi mai saraca in raspunsuri dupa aceea.
#54651 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
simona - de lostone la: 13/06/2005 20:34:58
am plins cind am citit ce ai scris.nu stiu ce sa-ti spun,poate doar ca iti inteleg durerea si ca-mi pare rau.si eu sufar de depresie si imi pun aceleasi intrebari.nu prea pot exprima in cuvinte tot ce as vrea sa-ti spun,asa ca nu-ti voi spune decit :aratatii iubirea voastra si aveti grija de el in continuare!pace
#54661 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Simona - de TeodoraPA la: 14/06/2005 12:11:56
Eu nu stiu multe despre schizofrenie si alte boli din astea. Dar stiu ca dragostea familiei, sustinerea, blandetea, mangaierea, incredere, si tot ce mai poate oferi ea, sunt divine. Si daca fratele tau e asa, asta nu inseamna ca e ratat.
Cum ti-a zis si Anisia - vezi filmul A beautiful mind. E deosebit si poate gasesti acolo raspunsuri la intrebarile tale.
_________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
#54776 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
simona - de zaraza la: 14/06/2005 16:26:16
aveam in copilarie o prietena foarte preocupata de ocultism si psihologie. stiu ca a dat la psihologie, si era foarte interesata de cazurile de posedati. (nu stiu daca e acelasi lucru cu schizofrenici). ne-am intalnit odata intamplator, cand era ea prin ultimul an, si imi povestea niste experiente uluitoare de exorcizare in biserica, la care asistase. si care in majoritate reuseau. nici ea nu-si explica cum, eu cu atat mai putin. oricum, ideea e ca exista ceva preoti prin romania care reusesc acest lucru. nu mai retin detaliile, s-a intamplat acum multi ani, dar probabil daca te apuci sa cercetezi, dai de cine trebuie. e doar o idee.

zaraza
#54824 (raspuns la: #54776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Scizofrenia - de Simonanomis la: 17/06/2005 10:08:21
am fost si noi la manastire cu el, la cei mai cunoscuti preoti dar ne-au luat speranta in loc sa ne-o dea spunand ca este complet pierdut!
Este prea lung si complicat drumul prin care am trecut cu el si nu ne ramane decat dragostea pentru el...
#55267 (raspuns la: #54824) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
schizofrenia - de Simonanomis la: 17/06/2005 10:23:58
Am vazut filmul, am vazut si alte filme, am citit destule despre cazuri de bolnavi psihice, lucrez ca asistenta medicala in domeniu, totusi avem noi oamenii un stil special de a adanci problemele si a hiperboliza o tragedie cand ne priveste personal.
Am scris mai mult pentru a ajuta pe cate unul doi trei... din cei 300.000 de schizofrenici din Romania...eu mi-am gasit linistea...dar am cautat-o mult.
#55271 (raspuns la: #54651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
schizofrenia - de Simonanomis la: 17/06/2005 10:29:22
Depresia este intr-adevar o boala, nu o rusine, nu un moft nici o stare oarecare de fapt care cica ar trece cu o incurajare de la un prieten si ambitie. Nu, ea trebuie luata in serios, tratata si medicamentos nu neaparat cu antidepresive puternice ci din mama natura cu pastilute de sunatoare de la farmacie sau ceaiuri concentrate de sunatoare! Este planta cea mai grozava pentru depresii si-si face exectul dupa 3-4 saptamani de administrare tartamentul trebuie facut macar sase luni!...( am primit acest sfat de la o prietena buna care a obtinut rezultate grozave si nu numai ea ci zeci de oameni depresivi)
#55273 (raspuns la: #54661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
multumesc ptr sfat - de lostone la: 17/06/2005 19:19:10
o sa incerc si cu sunatoarea!oricum acum sint in faza incercarilor de ceaiuri.(pe linga antidepresive)
#55377 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
amanunte si comentarii - de arahnia_arahnia la: 03/09/2005 22:42:48
"Risperdal sau Riperdon – substanţă activă risperdina – este un medicament de întreţinere eficient pentru schizofrenie cu puţine reacţii adeverse sau contraindicaţii, având dezavantajul că este in Romania foarte scump si trebuie luat fără întrerupere, eficacitatea medicamentului constând în continuitate, menţinerea dozei utile (se stabileşte individual) la acelaşi nivel în sânge.".........................................de fapt subst. este RISPERIDONA, cel mai cunoscut preparat este Rispoleptul si evident ca trebuie luat timp indelungat, ca de altfel orice medicament antipsihotic in Schizofrenie, fie acesta antipsihotic clasic (Haloperidolul) sau "atipic" (nou) - Olanzapina (Zyprexa), Risperidona (Rispolept, Risperdal), Amisulprid (Solian), Quetiapina (Seroquel), Aripiprazol (Abilify), Clozapina (Leponex, Clozaril).........pe linga asta, mai trebuie spus ca Haloperidolul se utilizeaza si in Vest cam la fel cum se utilizeaza in spitalele psihiatrice din ORASELE Romaniei (mai ales in centrele universitare)

"In România secţiile de psihiatrie sunt încă adevărate „închisori” pentru nebuni, unde „încarceraţii”, mai ales cei agresivi sunt schingiuiţi, bătuţi, infundaţi cu tranchilizante până ajung la stadiul de „legumă cuminte”. Există şi câteva clinici private care se străduiesc să ofere bolnavilor psihici o şansă la o viaţă la limita normalului, dar sunt imposibil de plătit pentru „muritorii de rând”."........................................"schingiuiti" mi se pare o exagerare...este aceeasi situatie ca si peste tot in Romania (mentaliate, mostenire, colosi inutili, personal dubios)......simptomele acute sunt extrem de periculoase pentru pacient si pentru anturaj, astfel incit izolarea este absolut necesara...........socul pentru familie este groaznic...dar interpretarea acestei tragedii prin aceeasi tematica (vraji, duhuri si altele) sau interventia preotilor habotnici nu fgace decit sa alimenteze alienarea.......eu zic ca cea mai buna optiune pentru pacient este sa i se explica cit se poate de mult despre boala sa, astfel incit sa -si dezvolte mecanisme de autoaparare......de aceea abordarea pozitivista este mult mai indicata decit inutila si stupida referire la posedare/duhuri/farmece etc
#69538 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
amanunte de la arahnia - de Simonanomis la: 06/09/2005 20:35:26
Corect! In Germania este Risperdalul de aceea n-am stiut care este varianta in romania dar cu partea cealalta a inchisorilor nu exagerez. Lucrez aici in Germania ca asistenta de zece ani si cu punctul greu in ultimii ani in psihiatrie si pacientii nostrii sunt tratati cu tot respectul, mai repede luam noi cate un pumn intamplator decat sa le faca lor ceva. Sunt si cazuri de maltratare si aici dar ff rare. Mi-e ciuda ca nu am nici o sansa sa-mi aduc fratele aici.
Asta este!
#70095 (raspuns la: #69538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bietii bolnavi sunt chinuiti - de arahnia_arahnia la: 24/09/2005 00:09:13
bietii bolnavi sunt chinuiti de preoti prin manastiri dubioase
#74395 (raspuns la: #54824) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cum sa procedez? - de robybal la: 29/10/2005 23:13:45
Prietena mea sufera de schizofrenie si mi-a marturisit asta de curand.Suntem impreuna de un an si ceva si ma gandesc ca altfel poti sa accepti un om bolnav mintal langa tine daca e membru al familiei,pentru ca e sangele tau,nu l-ai ales,asa a fost sa fie..Mie mi-e tare greu pentru ca mi-a marturisit ca are o problema tocmai cand a intrat intr-o criza majora si a inceput sa ia medicamente,asta dupa cativa ani de liniste,perioada in care boala a fost latenta.Mai mult,dupa ce am discutat a inceput sa se indeparteze de mine,mi-a spus ca se simte bolnava alaturi de mine,etc.E departe de casa,nu prea are cu cine vorbi despre asta,iar eu nu stiu ce sa fac.Se indeparteaza de mine tot mai mult,refuza sa ne vedem,cand ne vedem se poarta rece,distant,evita sa ma priveasca in ochi,evita contactul fizic,e iritata.Cu toate astea,asa se face ca ne vedem aproape zilnic.Mi-a cerut sa nu o caut eu,sa o las pe ea sa aiba initiativa,ceea ce se si intampla.Schimbarea in atitudine s-a produs brusc,intr-o singura zi,de dimineata pana seara.Tot caut articole de genul:'cum sa te porti cu un bolnav de schizofrenie' dar nu prea am avut succes pana acuma.Nu vreau sa renunt la ea,chiar daca pot sa-mi inchipui ce ar insemna o relatie pe termen lung:(.mi se rupe inima.O iubesc si stiu ca ma iubeste dar nu stiu ce sa fac,cum sa gestionez asta.As vrea tare mult sa o ajut,sa-i fiu alaturi si stiu ca nu e ea cea care ma indeparteaza.Ce sa fac fratilor?!?
#82785 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu esti singurul - de raluka la: 02/11/2005 12:53:39
vreau sa-ti spun ca trec printr-o situatie similara si pentru mine nu este prima oara.este tragic, ce mai pot sa-ti spun.nu cred ca o sa gasesti pe cineva care sa-ti raspunda la intrebari.este o boala ingrata, care te exclude efectiv din toate structurile afectului persoanei bolnave.nu mai esti omul pe care ieri il iubea...nu mai poti sa-i spui nimic care sa-i arate cat de mult o iubesti si ca vrei sa-i fii alaturi.sunt multe de spus, daca vrei putem sa comunicam prin e-mail daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva care te intelege la adresa "ralustanculescu@yahoo.com"
#83830 (raspuns la: #82785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
robybal - de irma la: 02/11/2005 12:31:12
Foarte trist ce povestesti tu.
Iti pot spune doar atat:
-nu poti simti si gandi ca altcineva (indiferent daca acela e bolnav sau normal)
-nu-i cazul sa faci ceea ce trebuie pentru ca asta nu poate insemna fericirea pentru nici unul dintre voi

numai bine!
#83842 (raspuns la: #82785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
simona, - de maria de la medgidia la: 10/11/2005 20:20:29
vreau sa-ti spun ca iei lucrurile prea in tragic, si tu, si o mare parte dintre cei ce au raspuns aici... sa nu intelegi ca nu am respect pentru durerea si socul trait, pentru ca nu asta este atitudinea si intentia mea...
sunt familiarizata cu bolile cu incadrare psihiatrica atat din punctul de vedere al psihologului clinician (practica mea), cat si din punctul de vedere al omului de langa astfel de cazuri, pe care nu reusesti sa le vezi niciodata cu ochi profesionali, daca i-ai cunoscut inainte ca oameni...

cand spun ca le iei prea in tragic, sensul este ca instalezi automat o bariera intre tine si el, o bariera formata din mila (un sentiment toxic), neintelegere rationala (de altfel normala), si blocaj afectiv... nu mai reusesti sa ajungi la el pentru ca nu mai ai deschiderea necesara, el a intrat intr-o categorie care te inspaimanta si nu stii de unde sa il apuci...

poate vei gandi ca e usor sa vorbesc din afara contextului, dar nu sunt in afara contextului... si fara sa intru in detalii personale, iti spun ca stiu ca nu se poate cuantifica durerea celuilalt si ca nu poti sa faci predictii personale despre capacitati si relatii...

ideea mea, ori de cate ori ma lovesc de ceva care are potential sa ma destabilizeze, este sa incerc sa "make the best out of it"... uneori ne doare pentru ca ne fixam targeturi imposibile si neindeplinirea lor devine frustranta, apasatoare...

nu poti sa-l vindeci, draga mea, daca asta ti-ai propus... sunt o multime de lucruri pe care nu poti sa le faci, dar ideea este> "ce poti sa faci?" atat pentru tine, cat si pentru el... drept e ca nu prea multe de la distanta...
dar sa stii ca, atunci cand esti langa el cu adevarat, simte ca esti acolo, fara cuvinte, fara intrebari, fara explicatii... nici o boala nu reuseste sa stinga sau sa orbeasca acest scanner sufletesc pe care eu l-am regasit la multe tulburari de incadrare psihiatrica...

ei se inchid in ei si se izoleaza pentru ca simt cu inconstientul lor, cu straturi sensibile pe care multi dintre noi nu le deschidem niciodata (de frica), ei simt ca-ti este teama si ca nu stii ce sa faci... blocajul din noi il reflecta ei... blocajul este in contrazicerile acelea "draga, ai innebunit? n-ai nici-o misiune!" sau altele asemenea...

nu spun sa-i sustii parerile... poti sa alegi sa-l asculti activ sau sa-i pui intrebari, dar fara sa-l contrazici (lucru pe care cred ca-l stii, datorita locului unde lucrezi)...
sa-l asculti activ inseamna sa "citesti printre randuri", pentru ca iti vorbeste de o nevoie a lui atat de acuta incat incepe sa te doara pe tine de undeva dintr-un loc nestiut... abia atunci ai luat contactul cu el... abia cand ii simti durerea aia pe care el o pune in altfel de cuvinte, abia atunci esti "in el"...

si ca sa nu aberez, iaca un exemplu... cand spune ca are o misiune (delirul mistic, sau erotoman, sau de influenta, sau de prejudiciu, toate au aceeasi tema fundamentala, o problema de atentie), think... ce inseamna asta?... are nevoie sa fie important... sa fie cineva... sa faca ceva maret in lume... to make a difference... SA CONTEZE... SA EXISTE... SA FIE VAZUT... SA "INTRE IN FIINTA" PENTRU CEI DIN JURUL LUI...

DUREREA LUI ESTE CA NU EXISTA PENTRU VOI, CA ORICE LUCRU PENTRU CARE NU AVEM UN NUME... bolnavul psihic inceteaza sa fie alexandru, sau irina, sau raluca sau costel... el devine un caz clinic, o povara si o rusine pentru familie, un pacient din multime pentru psihiatru... un pat intr-un salon de acuti, un numar intr-un registru de cronici...
ai idee cum e sa fii un 205? un 417? depersonalizarea este desfiintare... in "braveheart" zic baietii o vorba "nu poti doar sa-l omori, trebuie sa-i omori numele intai"...

simti cum nu stie sa planga sufletul ala al lui dat mereu la o parte? cat de usor este pentru noi sa plangem si sa ne descarcam... cum ar fi daca n-am avea lacrimile, simona?
am trait un episod atat de socant si de dureros incat n-am putut sa plang cateva saptamani bune... este rau, rau de tot... purtam durerea cu mine pe strazi... vroiam doar sa ma intind pe jos si sa raman acolo, culcata pe-o parte... sa zac si-atat... vroiam sa ma bata cineva cu ranga, sa vad daca mai simt ceva... sa astup durerea dinauntru cu durerea dinafara... de-atunci mi-a ramas vorba asta in minte, anume ca "prefer de-o mie de ori durerile carnii decat durerile sufletului"...

ei fac crize, fac pe ei, au maifestari inadecvate... dar e atat de normal, draga mea!! e atat de simplu si de la indemana! exact asta facem noi, dar in alta forma... cand ai o problema care te framanta, nu te lovesti de lucruri? nu scapi lucruri din mana? nu uiti ce ai spus? nu te enervezi mai usor? cand atentia ta e incordata in interior, nu mai ai suficienta reverenta pentru lumea din afara ta...

fratele tau vrea doar sa existe, draga mea... vrea doar sa fie fratele tau... fiul parintilor lui... prietenul prietenilor lui...
nu stiu de ce, si oricum e penibil sa dai verdicte, dar somehow el a avut nevoie mereu de o reasigurare ca exista, care la ei e afectiva... asa cum indragostitii se intreaba uneori unul pe altul "ma mai iubesti?"... insemnand "exist pentru tine, care esti totul pentru mine?"... pentru ca daca pentru fiintele iubite nu existam, restul lumii nu mai conteaza, afectiv noi intelegem ca suntem morti pur si simplu...

din suflet ti-am vorbit, si daca pe alocuri exprimarea n-a fost cea mai potrivita, imi plec capul in fata durerii tale... si a tuturor care trec prin asta... si te rog sa iei vorbele mele asa cum le simti, nu asa cum se aud... si fara interpretari rauvoitoare...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86512 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
schizofrenia.... - de Rachel_cheli_01 la: 27/12/2005 11:11:11
Sint perplexa citind ca persoane bolnave psichic sint lasate in familii in halul in care l-am citit mai sus, fara nici un tratament !!!
Gasesc inacceptabil ca un bolnav poate fii batut de catre asistentii spitalului - ca acesti asistenti care ar trebui sa ramina profesionali - intra in deliriul bolnavului - raspunzindu-i cu vinatai si coaste rupte !!!
Ma intreb care este nivelui profesional al psychiatrilor in Romania !!!
In ceea ce priveste persoanele care sint schizoide cum cei care au fost descrisi in textele de mai sus, exista tratamente (couverturi chimice) care pot sa-i ajute.
#96984 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu pot lua o decizie - de razvyq la: 29/06/2006 19:37:04
Sunt casatorit de sapte ani. A fost singura persoana pe care am iubit-o si am avut momente foarte frumoase impreuna. Acum aproximativ un an jumate i s-a declansat boala, avand manifestari de genul ideilor delirante, de persecutie si chiar halucinatii. Am reusit apoi impreuna cu parintii ei s-o internam, din fericire desi nu constientiza boala nu a opus rezistenta, lucru care mi-a dat speranta ca undeva acolo intr-un colt al mintii simte ca ceva nu e in regula cu ea.
Desi observasem de multa vreme niste manifestari mai ciudate la ea, am fost oarecum luat prin surprindere, nu am fost pregatit pentru asta si acest lucru mi-a generat o stare de anxietate, insomnii si am fost nevoit sa aleg sa nu mai stam impreuna si s-o ajut cat pot de la distanta.
In momentul de fata am un mare conflict interior intre a ramane cu ea si practic a ma sacrifica definitiv (desi sincer nu cred ca voi rezista starilor de anxietate create fara voia ei in cazul aparitiei altor crize si teama in ceea ce priveste viitorul) si a alege sa-mi schimb viata si sa merg mai departe (lucru pe care constiinta mea inca nu ma lasa).
Pana la urma e o problema de optiune si nimeni nu iti poate spune ce sa faci cu viata ta dar ceva mai presus de costientul meu nu ma lasa sa iau acesta decizie in niciunul din sensuri.
#130688 (raspuns la: #82785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Simona - de tamora la: 11/07/2006 21:28:15
Imi pare rau ceea ce spui tu despre ce se petrece in tara este f adevarat din pacate.Acesti oameni sant tratati mai rau decat animalele, asa este.
Imi pare rau... din pacate nu am ce sa zic , nu stiu ce sa zic ...decat ca incerc sa inteleg, dar cred ca niciodata nu vom reusi sa ne transpunem in locul persoanelor respective sau al rudelor.
Este groaznic! Nu stiu f multe despre aceasta boala si nici care este cauza si nici cine este dispus la asa ceva.

Nu exista posibilitatea sa-l iei pe fratele tau in Germania?
#132711 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Robybal - de tamora la: 11/07/2006 21:28:15
Nu stiu daca trebuie sa iei in considerare sau nu un sfat, ceea ce iti zice lumea.Este greu de spus ce sa faci si nici corect nu ar fi, poate!
Te inteleg, eu ti-as spune sa renunti(pt tine) dar sa nu trebuie sa iei in considerare neparat ceea ce zic eu.Iti inteleg situatia, am trecut prin una asemanatoare cu cineva foarte drag mie (care acum nu imi este decat cel mai bun prieten) sufera de o tulburare psihica.Cazul este diferit pt ca nu e vb de shizofrenie, dar si asa se poate ajunge la alte complicatii psihice in care violenta extrema nu ar fi exclusa.Adica vreau sa spun ca nu exista nicio o garantie si din pacate nu exista vindecare pt asa ceva.Eu as fi stat cu el daca ar fi vrut , si m-am gandit si la ce s-ar fi putut intampla , as fi riscat doar pt ca il iubesc.Asta pana cand mi-a spus el acelasi lucru pe care l-am gandit si eu, ca nu are de unde sa stie ca nu va comite anumite gesturi extreme legate de persoana mea.
Ce este mau rau si f frustrant ca nu am cum sa-l ajut, pt el este egal daca traieste sau nu si nu voi stii niciodata cat de despresiv este/ar fi ptr ca este o pers introvertita.Eu trebuie mereu sa ghicesc.
Deci ce as face eu in locul tau?Sa nu renunti niciodata s-o ajuti dar cred ca trebuie sa vezi realitatea, sa gandesti pe termen lung.Ptr ca daca vei fi in continuare mai mult decat prieten te distrugi pe tine si ea nu ar vrea asta, nu crezi?
Cateodata ne este greu sa acceptam anumite lucruri care se intampla dar nu avem ce face...eu am luat legatura cu psihologi , psihiatrii de afara , unii dintre ei sant somitati in domeniu.Am incercat sa fac tot posibilul si la un moment dat a trebuit sa accept faptul ca nu pot face nimic.
Asa ca Roby, fa ce crezi tu mai bine!
#132719 (raspuns la: #82785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
schizofrenia - de cornelius uic la: 24/08/2006 09:13:20
hi simona, gasesc mesajul tau foarte interesant ptr. ca si eu am o sora care are un inceput de schizofrenie si nu prea stiu ce sa fac cu ea. Ca si tine sunt departe de casa si singurul lucru pe care pot sa-l fac este sa trimit bani ptr. doctori sau medicamente.

In mai putin de doi ani boala sa accentuat de la cateva vedenii ca cineva incearca sa-i fure copii pana intr-un stagiu in care nu mai are grija de copii sau de ea, vorbeste singura mai tot timpul, si in ciuda faptului ca ne desparte un ocean, intotdeauna cand vorbesc cu ea imi spune sa fiu atent ca si eu sunt urmarit de aceaiasi persoana care vrea sa-i faca ei rau.

A fost internata de cateva ori in spital la Galati, dar mai rau s-a facut. As vrea sa o duc la o clinica privata dar find departe de casa nu am reusit sa gasesc nici o clinica in Roamania. Acasa nu am decat o cumnata care are grija de nepoatele mele si sora mea si treburile merg din ce in ce mai rau.

Am planuri sa merg acasa in curand, dar as vrea sa ma duc acolo cu temele facute si vreu sa te intreb pe tine si pe alti utilizatori ai acestui portal daca ma puteti ajuta cu informatii sau sfaturi utile pentru tripul meu acasa. Orice sfat e bine venit.

Daca doriti sa-mi scrieti personal adresa mea de e-mail este cornelius22mil@yahoo.com.

Corneliu

#141085 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si eu sunt in situatia ta - de icuka la: 30/01/2007 20:28:17
si eu sunt in situatia ta, cu deosebirea ca la noi sotul este schizofren, avem doi copii (17 si 15 ani) si de unsprezece ani alternam crizele cu perioade de liniste. cum a inceput? de ce? nu stiu si nici nu mai are importanta... in perioadele de liniste accepta faptul ca este bolnav, este de acord cu faptul ca rebuie sa se interneze, dar in momentul in care apar primele simptome ale crizei iminenete (devine foarte activ, creste consumul de cafea si tigari, incepe sa aiba "afaceri") nu mai ai cu cine discuta. trebuie sa recurg la tot felul de tertipuri si scenarii in colaborare cu medicul sau curant (foarte bun de altfel) ca sa-l putem interna. in cei 11 ani a avut sapte crize, in medie cam la un an jumate, doi ani. acum are 39 ani, daca avem osperanta de viata de 65 ani, asta inseamna inca teoretic, minimum16 sau 17 crize, atatea scenarii...
ti-am facut un scurt istoric ca sa vezi ca mai suntem in situatia asta si ca desi ratiunea, familia mea, cat traiau chiar si parintii lui, mai nou si copiii, imi spun sa divortez, dar nu pot, nu pot sa-l las singur pe lume. cine va avea grija de el? tot ce cer de la Dumnezeu estet sa-mi dea putere si rabdare sa pot sa-l ajut, desi uneori simt ca nu mai pot, dar vine o alta zii si o iau de la capat.
tu ai in spate un an si jumatate de boala, sapte ani de casnicie, nu stiu poate aveti si copii, ce sa faci ??? asculta-ti inima!
cam tarziu vin eu cu comentariul meu poate deja ai luat o decizie oricum va doresc numai bine!
#172271 (raspuns la: #130688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
identic ! - de b_clau la: 16/12/2007 16:29:40
am un frate geaman , 32 ani, tot la 17 ani a avut primele simptome dar nimeni nu ma baga in seama cand le spuneam ca se intampla ceva cu el. Era un elev foarte bun, entraordinar de talentat la matematica, premiant la toate olimpiadele nationale, dar foarte, chiar hiper sensibil, retras, se enerva din orice, chiar de mic.A trecut prin toate fazele pe care le-am citit despre Adrian, exact, punct cu punct.Cand avea crize vedea numai draci care-l indemnau sa faca diverse chestii, in principal sa se omoare. A avut 4 sau 5(nu mai stiu) tentative de sinucidere, chiar odata si-a taiat venele (era student, l-au gasit colegii si l-au dus la spital).A fost internat de nenumarate ori dar nu constientizeaza boala, ia tratamentul (leponex)dar nu poate nimeni vorbi cu el despre asta. O uraste pe mama, chiar ii este frica de ea, nu o suporta spune ca este necuratul, cand are crize doar cu mine vorbeste. De un an aproximativ nu a mai avut nici o criza (e cea mai lunga perioada "buna"), il tin la mine la birou si ii dau cate ceva de facut, am inteles ca este foarte importanta socializarea. Dar oare se poate vindeca cu adevarat ? Sau cum se poate face sa constientizeze ca este bolnav, sa putem vorbi deschis, pentru ca noi ne prefacem tot timpul ca nu s-a intimplat nimic, incercam sa nu-l suparam, sa nu-l enervam...dar am obosit cu totii.Unde ar putea intalni oameni cu aceeasi problema ca a lui ? Sa vorbeasca cu cineva, sa aiba un prieten...
#265871 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
b_clau - de GloriaVictis la: 17/12/2007 07:31:51
Incearca Fundatia Estuar, daca sunteti din Bucuresti (cred ca mai sunt si in Botosani, Ploiesti, Constanta...). Aveau un centru de zi bunicel, la un moment dat...

O zi buna!
#266061 (raspuns la: #265871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
simona - de proletaru la: 17/12/2007 16:11:55
precum se vede, exista o abordare serioasa a acestui subiect. asta ma bucura!
sper sa citeasca si Roman postarea ta. macar o singura intrebare daca ii apare in cap si tot e ceva.
Felicitari!
daca am timp, voi exprima si eu ceva pareri.
#266262 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu te descuraja - de buburuzik la: 21/03/2008 13:33:28
Nu te descuraja.Parerea mea este ca exista vindecare..aici vorbesc din proprie experienta.Fratele meu a fost bolnav de schizofrenie cam 2 ani de zile.A facut tratament si si-a revenit complet.Acum are 31 de ani si este o persoana independenta.Incercati sa o ajutati(ma refer atat la tine cat si la familia ei)cu tratament,multa afectiune si comunicare.Nu am cunostinte in domeniu dar sper sa-ti fie de folos sfaturile mele.Dumnezeu sa va ajute!
#295269 (raspuns la: #82785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
oameni cu o perceptie diferita - de p3trica la: 04/07/2009 04:10:03 Modificat la: 05/07/2009 01:00:27
ceea ce am vazut si am citit la voi mi se par cele mai realiste lucruri ce sunt spuse despre oamenii ce nu mai au un contact bun cu realitatea ....si credeti-ma ca am un fel de a gandii mult prea diferit de majoritatea oamenilor dau o nota super buna articolului dar stiu ca asta nu ajuta cu nimic ideea e de a rezolva problema celor ce sunt in "ceata" de informatii puse la nelocul lor in creierusul lor .........concluzia ...trebuie sa percepi cat mai realist felul lor de a gandii si chiar sa-l copii ca apoi sa aplici eterosugestia nefortand nimic din ce nu vrea respectivul "ratacit" sa-l pacalesti si sa-l atragi in realitate fara sa-i lasi loc de a "procesa" de unul singur informatii ce nu i se par reale oamenii de specialitate mai au mult de a invata cum e cu perceptia sau lucrurile psihice ...multumesc petrica_discovery
#458044 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:( - de Baby Mititelu la: 05/07/2009 11:49:51
Eu am intrat in lumea bolilor psihice datorita prietenei mele. Si-i sunt recunoscatoare. De peste zece ani ii stau alaturi, si ea mie. Cand am cunoscut-o mi s-a parut ca avea ceva ciudat in privire dar nu stiam tot ce avea sa-mi povesteasca mai tarziu. A ramas surprinsa ca am tratat-o ca pe o fiinta normala. Era singura, speriata, cu un copil de crescut. Este mereu sub tratament, toate intrebarile si mirarile din conferinta de mai sus le-am disecat impreuna. A ajuns la credinta, m-a purtat si pe mine. :)
Problemele vietii ei si problemele vietii mele le-am cam rezolvat impreuna, lumile nu sunt asa departate cum pare. Azi are un nepotel de milioane. Cand o intreb "ce faci, fata?", imi rade si zice "ce sa fac, innebunesc pe zi ce trece!". Dumnezeu stie mai bine ce si cum...Si de ce.
#458318 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Simonanomis - de cher la: 05/07/2009 12:42:51
Si eu cunosc pe cineva care a fost diagnosticat cu schezofrenie inca din facultate. A fost internata si dupa ce a iesit din spital si-a terminat facultatea. A urmat l. engleza dar nu a reusit sa fie profesoara. Dupa o foarte scurta experienta in invatamant a devenit traducatoare. Eu o credeam nevindecabila. Si-a gasit insa drumul in religie. A fost sprijinita de biserica evanghelica si s-a imprietenit cu o alta "sora" de religie si cu timpul s-a echilibrat. Tendintele ei schezofrenice si-au gasit eliberare in sentimentul religios si in viata de toate zilele este normala. Oricum stie ca trebuie sa nu se suprasolicite cu probleme si strasari, nu s-a casatorit si nu se baga in sufletul nimanui.
E uimitor cat se descarca sentimental in domeniul religios care ii absoarbe tot excesul de imaginatie....
#458330 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sa nu va doriti sa aveti in familie oameni bolnavi de schizofrenie - de ionescuioanamaria67 la: 30/05/2011 17:39:22
Sa nu va doriti sa aveti in familie oameni bolnavi de schizofrenie. Am un caz in familie; de fapt sunt doua cazuri- matusa mea prin casatorie cu un unchi de-al meu, desi stia unchiul meu inainte de casatorie ca viitoarea sotie este bolnava de schizofrenie;totusi s-a insurat cu ea si au dat nastere unui baiat bolnav de schizofrenie. A fost tinut in scoala generala; liceu si facultate pe banii dati de tatal sau profesorilor ca sa-l accepte din cauza crizelor facute de el. A terminat facultatea de informatica si face tot felul de porcarii. Pana la revolutie, dupa terminarea facultatii a lucrat la Electromagnetica Bucuresti; iar dupa 1989; in anul 1990 a fugit in Olanda si dupa aceea in Franta, la Paris pana in anul 2002, cand la solicitarea scrisa a tatalui sau a fost adus in tara unde i s-a dat de lucrur. Din anul 2002, ma hartuie; ma urmareste indiferent unde ma duc; vorbeste pe abonamentele mele telefonice (romtelecom, rds ; vodafone) de 200 milioane lei cu Parisul. Acolo a trait cu copiii celui care l-a cazat. Isis pune diverse masti pe fata; omoara; pandeste tinerii in fata scolilor si a liceelor. Plateste diversi tineri pe care ii pune sa ma urmareasca si il suna sau ii trimit mesaje pe unde sunt si apare exact pe unde sunt; s-a legat cu calculatorul lui de - al meu; imi asculta toate convorbirile telefonice - fix si mobile; chiar, daca la mobile sunt cartele reancarcabile. Desi am cumparat foarte multe cartele telefonice pentru mobil si foarte multe aparate telefonice de mobil, el sparge sisteme de programe, avand programe de spargere a calculatoarelor si a telefoanelor mobile. Aude voci care il pun sa faca diverse porcarii; lucreaza cu interlopii din Constanta; a lucrat cu cei din Bucuresti; si-a cumparat case si apartamente in zonele din apropiere unde am locuit si aici in Constanta unde locuiesc. Este o teroare sa ai nebuni in familie.Nu si-a facut niciodata tratamentul; desi tatal lui era doctor; si pana cand a murit tatal el nu si-a facut tratamentul,bea din liceu.Si el si mama lui sunt un pericol social. Nu stiu daca ar trebui sa avem ingaduinta fata de oamenii bolnavi de schizofrenie care nu vor sa accepte ca sunt bolnavi, care nu accepta sa se trateze; dar oricum si in Bucuresti am lucrat cu 4 persoane bolnave de schizofrenie. Este foarte greu de lucrat cu ele. Nu stiu de ce nu s-a facut un vaccin care sa stavileasca aceasta boala si sa suportam aceste persoane bolnave. Conform legii , in cazul in care omoara ei nu sunt condamnati, fiindca sunt nebuni si in baza acestei legi ei omoara si sunt iertati.
#614313 (raspuns la: #458330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
raspundem ascultatorilor - de proletaru la: 30/05/2011 17:47:52
draga mea, regretam in cor situatia ta trista cu doar doi schizofreni in familie. la mine, psihopatii sunt impartiti pe grade de rudenie. din partea lu tata sunt toti paranoici, matusile maniaco-depresive, nevasta sufera de shopping compulsiv iar copilul are frecvent episoade de sadism agresiv.
eu scriu doar rar si numai cand cele 100 de personalitati din mine reusesc sa voteze cate-o motiune de cenzura.
#614315 (raspuns la: #614313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sa nu va doriti sa aveti in familie oameni bolnavi de paranoia - de Knulp_2 la: 30/05/2011 17:51:06 Modificat la: 30/05/2011 17:51:25
Din anul 2002, ma hartuie; ma urmareste indiferent unde ma duc; vorbeste pe abonamentele mele telefonice (romtelecom, rds ; vodafone) de 200 milioane lei cu Parisul. Acolo a trait cu copiii celui care l-a cazat. Isis pune diverse masti pe fata; omoara; pandeste tinerii in fata scolilor si a liceelor. Plateste diversi tineri pe care ii pune sa ma urmareasca si il suna sau ii trimit mesaje pe unde sunt si apare exact pe unde sunt; s-a legat cu calculatorul lui de - al meu; imi asculta toate convorbirile telefonice - fix si mobile; chiar, daca la mobile sunt cartele reancarcabile. Desi am cumparat foarte multe cartele telefonice pentru mobil si foarte multe aparate telefonice de mobil, el sparge sisteme de programe, avand programe de spargere a calculatoarelor si a telefoanelor mobile.

si asta, desigur, e fenomenala:
Nu stiu de ce nu s-a facut un vaccin care sa stavileasca aceasta boala si sa suportam aceste persoane bolnave.

genial. oamenii sunt absolut fascinanti. nimeni nimeni nu ma poate contrazice.
#614317 (raspuns la: #614313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de proletaru la: 30/05/2011 18:02:27
Bine ati venit la linia telefonica gratuita de psihiatrie...
daca sunteti obsedat, apasati repetat tasta 1.
daca sunteti dependent, rugati pe cineva sa apese tasta 2.
daca suferiti de personalitate multipla, apasati tastele 3, 4 si 5.
daca sunteti deprimat, nu apasati nimic.
daca sunteti paranoic nu apasati nici o tasta, stim cine sunteti si va vom contacta noi!
#614320 (raspuns la: #614317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
prole - de Lascar Barca la: 30/05/2011 19:43:50
hai ca la tine e cel mai grav, ai cafegeala:))))
#614337 (raspuns la: #614315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
lascar - de proletaru la: 30/05/2011 20:19:12
incepe sa-mi treaca!
#614348 (raspuns la: #614337) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
k - de adina.petre la: 31/05/2011 10:05:10
oamenii sunt absolut fascinanti.

oare de cate ori ti-am zis? :)))
#614420 (raspuns la: #614317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Intruder la: 31/05/2011 10:16:12
ne iei de projti? mai bine scrie o carte cu intamplarile astea sau du-te la OTV...acu' pe bune!
#614427 (raspuns la: #614313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: