-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Reflecsii. Despre artisti


de gabriel.serbescu la: 09/06/2005 21:23:00
modificat la: 14/06/2005 20:45:57
taguri: Eseuri 
voteaza:
Reflecsii. Despre artisti



Artistul X, un pictor, compune o lume, departe de a a mea, pe care o incifreaza mai apoi intr-un cod de simboluri si metafore, care din nou, le inteleg doar prietenii sai, familia sa eventual, si mai cativa initiati. In cazul asta ceea ce a compus pictorul X, pentru mine nu prea mai are mare importanta, odata pentru ca timpul meu dedicat formulelor tragice este distribuit de un alt fel decat cel al lui, si doi, pentru ca frivola si austera, vietii mele nu i se dedica nici o atentie. Pictorul X nu va reflecta presiunile la care sunt supus si nu-mi va materializa artistic spaimele, frustrarile sau ceea ce imi provoaca bucuriile. Cand e in special atat de putin social incat lumea mea, mai mult decat indiferenta, ii repugna, X devine deja artistul altor dimensiuni, iar pe mine, contemporan lui, frustrarile sau obsesile lui de data asta, ma vor interesa doar cand el va intra in posteritate, sau la o batranete in care sa fi dovedit o viata, o cariera si o etica integra.

Cazului Y, un muzician, i se aplica un alt tratament. Muzicianul cand e social, nu poate fi decat un simplu caricaturist, un om al momentului cotidian, prizionerul replicilor imediate, care cauta sarcastic sa protesteze sau sa corijze prin ironie. Nu, muzicianul social nu convine, pentru ca ar trebui sa fie poet in primul rand, si filosof in plan secund. In plus unei societati ii urmeaza o alta, o viata e inlocuita de un alt ritm si atunci e preferabil muzicianul care sa stie sa-mi cante, sa ma incante, sa-mi induca si sa se insinueze, muzicianul care sa stie sa ma faca sa dansez sau sa reflectez, sa strang in brate sau sa deschid ferestrele camerei independent de epoca in care m-as afla, la final, am vevoie de muzicianul care sa-mi vorbeasca de niste sentimente tot atat de simple pe cat de universale si nici de cum cel al comportamentelor de masse.

Astfel cunosc contorsiuni cromatice si perpective plastice de nabanuit, insa viata mea e una desaturata. In ea sunt pregnante griurile parcarilor, galbenurile si rosul de avertisment. Decorurile eficiente, banale si monoton organizate. Pictorul X nu-mi poate oferi o scapare creandu-mi mici spatii compensatorii. Fractalii sunt chiar niste nimicuri. Cu atat mai putin ma poate ajuta un imaginar populat de animale sau stari magice. ¨Realismul¨ asta imi ofera o lume de evadare, insa eu nici macar nu vreau sa evadez din lumea mea. Lumea mea e stabila, sau cel putin perceptia mea despre ea e mai permanenta decat impresiile imaginare sau lumile paralele continute in tablouri, in cazul asta de tablourile pictorului X.
E, cumva, diferenta intre o vaca Goldstein, pe un fond mov, situata sub un candelabru opulent (un tablou), si un transportator auto blindat, sa-i spunem T.A.B., infipt intr-un mic helesteu si a carui afet a fost modificat si transformat intr-un inofensiv si prietenos dispozitiv de irigatie (o constructie sculpturala alternativa).
Prefer TAB-ul. Pentru mine e o masinarie familiara: am vazut-o defiland in fata mea, efectuand manevre de dispersare, impunandu-si vointa ei in fata doleantelor mele. Mi-e familiar TAB-ul si ma mangaie sa-l vad nu in flacari, ci infipt intr-un helesteu pe post de alegoric si util monument, a carui ultima functionalitate e aceea de a uda spatiile verzi de care am nevoie atata. Opulenta unui animal, in concordanta cu o culoare elitista si un motiv decorativ de secol trecut nu ma prea intereseaza la momentul de fata.

In muzica lucrurile stau altfel. Desi e absolut necesara, nu vreau o Ada Milea sau specii sonore care sa o contina. Din prea multa aciditate, artistii ca ea ii dau muzicii o asperitate care n-ar trebui sa o contina. Si o oboseala care nu ar trebui sa o cuprinda.
Nu, muzica si in special audierea ei, ar trebui sa fie un gest mult mai incarcat de importanta si profunzime. Schimbarile propuse de mesajele politice sau sociale vin de la constientizarea prin, cel mai bine, imagini, iar nu prin alegorii de cantautori cu, uneori, chiar atitudini blazate. Cand un muzician capata aspectul martirului de cauze sociale, muzica e distilata in niste spatii mici, inchise, pline de fum si cuvantari tribune. Dimpotriva, aici e momentul sa devenim opulenti, in textura si tematica. Muzica e o a doua natura umana.

Oricum, ar fi absurd sa propun metode. In muzica sau arte plastice intodeauna vom intra in viciosul cerc al gusturilor care nu se pot pune la indoiala. Gusturile fiecaruia sint intime, nu se pot atinge sau comenta pentru ca poarta titlu pronumelui posesiv ¨mele¨, ¨gusturile mele¨ asadar, iar propietatea privata e imuabila. Si trebuie sa fie, lucru indiscutabil.
Am marturisit doar ca doar asa imi place muzica si arta in general. In niste masuri care mi se par impuse de logica momentului mai mult decat subiectivitatea lor. Imi plac asadar relatile directe. Artistul expune arta sa, iar eu nu-l inteleg prea tare pe el ca artist caci nici nu ma intereseaza atat de tare el ca artist, cat voi incerca a-i intelege arta. Arta care ma va contine pe mine, omul societatii lui, e clar.

(Cat despre scriitori, acestora li se permite orice. Cuvantul e ca o picatura de apa, iar o multime mare de cuvinte, are consistenta lichidelor si la fel forta acestora. Cuvintele se revarsa uneori, pot inunda, pot produce dezastre, la fel cum pot descoperi insule acolo unde nu exista decat oboseala sau pot da viata acolo unde totul e sterp. Poetii la randul lor ¨pot umple orasele de miros a vanilie si port deschis¨, ne pot duce in gari unde sa urmarim ¨lumina rosie a ultimului vagon¨... Poetii ne pot convinge de lucruri consistente. Si ca si scriitorilor, li se permite orice. Inclusiv sa scrie mai mult decat sa citeasca).
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


gabi, - de anisia la: 14/06/2005 20:49:18
(Cat despre scriitori, acestora li se permite orice. Cuvantul e ca o picatura de apa, iar o multime mare de cuvinte, are consistenta lichidelor si la fel forta acestora. Cuvintele se revarsa uneori, pot inunda, pot produce dezastre, la fel cum pot descoperi insule acolo unde nu exista decat oboseala sau pot da viata acolo unde totul e sterp. Poetii la randul lor ¨pot umple orasele de miros a vanilie si port deschis¨, ne pot duce in gari unde sa urmarim ¨lumina rosie a ultimului vagon¨... Poetii ne pot convinge de lucruri consistente. Si ca si scriitorilor, li se permite orice. Inclusiv sa scrie mai mult decat sa citeasca).

si uite asa te-am trecut pe lista invitatilor :)
#54856 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Poetii la randul lor ¨pot um - de zaraza la: 14/06/2005 22:08:00
Poetii la randul lor ¨pot umple orasele de miros a vanilie si port deschis¨, ne pot duce in gari unde sa urmarim ¨lumina rosie a ultimului vagon¨...

asta pot face si pictorii, si muzicienii, si restul tagmei de artisti. chestie de har din partea artistului si de deschidere din partea privitorului/ascultatorului.

zaraza
#54888 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: