-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

popa Ciocan III


de L0r3 la: 10/06/2005 23:34:00
modificat la: 14/06/2005 20:52:07
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Murise Costache, beţivul satului. Şi asta nu era cel mai important. Treaba era că popa Ciocan urma sa oficieze prima slujbă la căpătâiul unui mort, din activitatea lui duhovnicească. Aşa că, bietul Costache, urma să aibă o asistenţă numeroasă la funeralii, toţi sătenii fiind foarte curioşi să-l vadă pe noul preot ,,la datorie``.
Costache bolise vreo trei luni de zile la pat, dar gurile rele vorbeau c-a murit ajutat de Mariţa, nevastă-sa. Aceasta, era un fel de bau-bau al satului, fiind una dintre cele mai îngălate fiinţe de pe faţa pămntului. De când o ştiau, oamenii, purta o haină până se împuţea în aşa hal, încât începea să se rupă, şi-atunci o arunca. În tinereţe mâncase bătaie pe rupte de la Costache, fără nici un rezultat, însă. N-aveau copii, iar defuncta soacră a Mariţei, declarase, cu mulţi ani în urmă, că a fost o binecuvântare de la Dumnezeu...,,decât vai de trei, patru, mai bine vai de doi!``
Aşadar, Dumnezeu îl strânsese de pe drumuri pe Costache, drumuri mereu aceleaşi : de-acasă la magazin şi de la magazin acasă, singurele târguieli fiind, sticla de votcă şi-o pâine. De vreo cinci-şase ani, Mariţa trecuse la adventişti, dusă de-o altă vecină, dar Costache, dacă se sacrificase s-o urmeze pe calea murdăriei de nedescris, pe cea a ,,sâmbetiştilor`` refuzase din capul locului.
Vreo două-trei femei îl spălaseră pe Costache şi-l puseseră în coştiug, îmbrăcat cum dăduse Dumnezeu, şi-apoi încercaseră să facă un fel de ordine în odaia mizerabilă şi plină de purici în care odihnea mortul. Renunţând în unanimitate la a o trimite pe Mariţa după popa, se hotărâră că trebuie să meargă Aurica lu` Tudorel, un fel de ,,femeie cu greutate``, bărbat`su fiind poştaş. Aşadar, Aurica încotoşmănată în ţoalele de doliu, se-nfiinţă la poarta preotului Ciocan, dis-de-dimineaţă.
Popa Ciocan era pe terasă, la măsuţă, cu o cafea şi-un catalog auto în mână. Văzând-o la poartă, se ridică şi se duse să vadă ce vrea.
- Saru` mâna părinte! Am venit să vă spun c-a murit Costache Albu, ăla din jumatea satului.
- Nu-l cunosc, e bătrân? întrebă popa, spre uimirea Aurichii care aşteptase să-l audă zicând ,,Dumnezeu să-l ierte!``
- Şai`ş`opt, a facut astă iarnă...şi d-aia, m-a trimis să vă spui să veniţi să-i citiţi c-a murit nespovedit, neîmpărtăşit, da` cu lumânare. Mariţa, nevastă-sa, e adventistă şi e şi cam proastă, nu e-n stare să umble pentru el.
- Ok, am să vin mai încolo, aştept un telefon, dar să vină cineva după mine, e bine la unu?
Aurica rămăsese cu gura căscată la propriu, popa Rupea nu făcuse aşa ceva niciodată, da...îşi reveni şi zise repede:
- E bine părinte, da` clopotu?...trebui` tras.
- Duceţi-vă careva după dacăl, acum el trage clopotul, clopotarul n-are nici un rost să mai ocupe locul degeaba, zise popa.
-Âă...bine părinte! cum ştiţi dumneavoastră.
După ce duse la-ndeplinire sarcina, Aurica se-ntoarse la clanul de muieri bătrâne, păstrătoare ale tradiţiilor în astfel de cazuri. Mariţa, scoasă din schemă datorită alipirii ei de sâmbetişti, stătea pe-un scaun pe prispă şi mânca biscuiţi, pe care-i avea din belşug de la fraţii întru credinţă sub formă de donaţie.
- A zis că vine la unu, da` să să ducă cineva după el, raportă ea conştiincios.
- Păi de ce la unu? întrebă Rica.
- Nu ştiu io, a zis ceva dă chei şi d-un telefon, acuma să-l aşteptăm, n-o fi foc!
Femeile îşi mai făcură, care de treabă, care de vorbă şi la ora stabilită o trimiseră tot pe biata Aurica după popa. Şi iat-o din nou la poarta slujbaşului divin. În locul popii, din casă ieşi preoteasa care-i facu semn Aurichii să intre-n curte. Ăsta era semn că popa nu era acasă, el ţinând oamenii dincolo de poartă.
- Tanti Aurica, preotul nu-i acasă.
- Cum păcatele mele? păi a zis să venim după dansu`...
- N-am apucat să-l întreb unde se duce, dar o fi să spele maşina la gârlă.
Nemaiavând altceva de făcut, Aurica îşi luă drumul înapoi la mort, dar pe la jumatea drumului, ce să vezi!...popa venea cu maşina cu geamurile deschise, în maieu şi pantaloni scurţi cu muzica la maximum. Aurica se dete pe mijlocul uliţii simţind că misiunea ei a atins punctul culminant.
Popa vazând-o, încetini, dar opri maşina vreo trei case mai încolo şi-aşteptă s-ajungă Aurica în dreptul lui. Femeia, suflând ca o locomotivă de-atâta goană, ajunse lângă maşină unde rămase crucită: popa era în pantaloni scurţi c-un lanţ gros la gât, iar ţiganul care tocmai cânta la casetofon repeta într-una ,,pe la spate, pe la spate, c-aşa vor fetele toate``. Aurica, năucită, închidea şi deschidea gura fără să poată articula vreun cuvânt.
- Hai, urcă matale-n spate, că merg să văd despre ce e vorba, o invită popa.
- Acuma? întrebă femeia prosteşte nevenidu-i altceva în minte.
- Acum, că mai târziu am treabă.
Aurica se urcă în spate taman când o nouă melodie începea cam aşa:,,fire-ai al dracu` Niculaie m-ai lăsat fără tigaie``. Cele câteva minute cât a durat drumul, Aurica a stat incremenită cu-o expresie tâmpă şi mintea complet goală.
- Acolo unde sunt oameni strânşi, anunţă ea, incă în transă.
La poartă la Costache, vreo câteva femei stăteau pe băncuţa de lemn, neputând să suporte putoarea din casă, dar la vedera maşinii se ridicară iute-n picioare. Cum Aurica rămăsese incă în starea de prosteală, popa se uită-n oglindă şi-i zise.
- Hai ia-o matale înainte, după care trase pe el, de pe bancheta din dreapta, o pereche de pantaloni lungi, un tricou, luă crucea din torpedou şi-o pungută în care avea busuiocul, opri muzica şi se dădu jos spre totala consternare a întregii asistenţe.
- Doamne-ajută! le zise el, şi intră în curte la Costache.
La vederea popii în pantaloni şi tricou, fără patrafir şi cu crucea-n mână se făcu linişte totală. Popa Ciocan părea să nu observe grozava jenă de pe chipurile sătenilor, considerând-o , poate, o dovadă de pioşenie.
- Cine răspunde de mort? întrebă el
- Eu, răspunse Victor, fratele mortului.
- Are cerificat de deces?
- Are tot ce se cere.
- Ok, atunci să-ncepem că am treabă apoi!
Intrând în odaia unde era Costache popa strâmbă din nas, şi-ncepu fară straie, fără carte, să-i înşire despre odihna sufletului strămutat la cele veşnice, unde nu e nici ţipăt nici durere. După cinci minute îi zise de trei ori aleluia şi Doamne-miluieşte şi plecă salutând grăbit pe săteni.
- Ce-a fost asta fă? întrebă Leana lu` Titi pe Aurica.
- Blesteme d`ali Mariţii, cred io! prea l-a blestemat nici mort să n-aivă linişte.
- Aurico, te-ai tâmpit? io te-ntreb ce hal dă popă ne-a trimes ăştia nouă!
- Asta numa` Dumnezeu ştie Leano, că el l-a trimis.
- Treaba asta nu rămâne-aşa! las` să-l ducem cum, necum pe amărâtu` ăsta la groapă şi-apoi facem şi revoluţie dacă e cazu`, că ăsta nu e popă , e artist!
...........................................................
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...