Ora omului negru

Bani, bani, bani, nimieni nu are, nu are destui, nimanui nu-i ajung, sa-si împlineasca dorintele, mici sau mari, parsive sau înaltatoare. Nu conteaza decât banii, ei sunt cei importanti sau vinovati, motivul crimei, al divortului, al sinucigasului. Mereu sunt banii de vina, înmtodeauna ei,desi îi vrem, îi credem nevinovati, mai mult decât orice altceva îi dorim, cu toate ca sunt o stavila în calea fericirii, dunä de nisip miscatoare, înselatoare mocirlä, mlastinä puturoasä, în care ne ramân sufletele prizoniere pe vecie, putrezind,înainte de aprinde cineva de veste! Dar îi vrem! Banii!


Cu ei ne cumparam tigarile, cocaina, platim dependenta si ucigasul profesionist sa ne ucida matusa bogata. Cu banii platim florile minunate de ziua iubitei, care se ofilesc in vaza de cristal, împutindu-se ca sufletele noatre, prozoniere în mâl, cadoul îl platim, desi nu mai este bine primit, daca e prea ieftin, nu mai conteaza ca e facut cu dragoste si vine din inima. Suntem moderni! Mâncam, bem, iubim traim cu bani, pentru Bani.


Banii ucid iubirea, o sfâsie, o mesteca,o devoreaza, cu înghitituri mici, crude, ocazional boeme, ca sa ne însele, sa ne faca sa ne simtim siguri, indiferenti la dureri, la semnalele ce le trimite disperat capul în migrena zilnica, banii ne manânca zilele, digerându-ne sentimentele, treptat, pana la marele Neant!
Golul creat în noi se casca, înghitindu-ne la rândul lui, milostiv, dintr-odata sa nu simtim durerea, ne trezim dintr-odata fara pamânt sub picioare, nenorociti si schilozi pe viata, dar cu bani! Se fac asigurari pentru toate situatiile. Cineva plateste pabuga adusa omenirii de bani cu alte parale ale ochiului de drac.Parca am fi nebuni!
Schizofreni , paranoici, speriati de bombe si de caii verzi, ne strecuram seara în paturi, zinic în casele noastre, ca ursii în bârloguri, distrugând ultima farâma de omenie in planuri financiare marete!
Nu întelegem de ce suntem asa de destepti de-o suta de ani în coace si -am inventat masinarii istete, care ne înlocuiesc munca, ne fac someri, penneri, stim al naibii de bine ce ne fac banii, cum ne streseaza zilnic, cum ne transforma versurile poetilor in cifre, cum ne face sa ne cronometram viata, cum ne fac sa dam o palma nevestii, un spit în fund destinului sau sa ne înjuram barbatul ca si-a baut banii, în loc sa-l întrebam daca mai are minte sau suflet, sau chiar sanatate... nu întelegem de ce-i mai vrem, râvnim, cautam ca disperatii în automate, banci, jocuri de noroc sau buzunarele altora, de ce mintim pentru ei, ne transformam în viermi, parsivi, nemernici, mincinosi, de ce-i furam sau omorâm pentru a-i atinge!
De ce?
De ce nu ne mai cumparam un volum de poezie, nu mai citim povesti copiilor, nu mai scriem scrisori de dragoste? N-avem timp! Scuza iluzorie! N-ai timp când vesnicia asteapta dupa colt! O ignnoram....Trebuie sa facem bani, sa dam cumva de marea avere, sa tragem marele loz, sa câstigam la loto! De ce-i vrem?
Tot asa nu aduc fericirea!... Asa se spune, nu?
Tot asa ne fac sa ne temem de cei care ar putea sa ni-i fure, ne fac sa nu-l mai recunoastem pe prietenul de ieri, de teama sa nu ni-i ceara împrumut, ne fac sa tremuram la gândul ca i-am putea pierde si totusi....VREM!


Suntem bolnavi de-a dreptul de o maladie moderna, la fel de moderna ca si noi ca si noi, în ton cu realitatea, ca si golul din suflet, ca si orgoliile absurde, ambitiile prostesti, alcolul din sânge,ca si casa fara copii, ca si casnicia fara iubire, ca si Craciunul fara familie, ca si gaura din perete, locul unde a fost odata inima, perna uda de lacrimile singuratatii, pedofilia si prostitutia, moderna ca si iarna fara zapada si catastrofele naturale, suntemi bolnavi, grav bolnavi de anonimitate.Si vrem sa ne vindecam urgent si cu orice pret!
Vrem sa fim Vip-uri, fiecare dintre noi, vrem sa devenim cântareti, cabaretisti, artisti, actori, scriitori, poeti, pictori, curve de elita, nu conteaza, celebri sa fim, asta vrem cu orice pret, sa ni se ofere pentru talentele nostre...BANI!...multi, multi, bani!


Ce înseamna munca cinstita? Vreun arhaism ratacit in vocabularul omului modern! Vreun pleonasm nedescoperit de expertii cosmopoliti! Cine mai vrea sa fie albinuta fraiera, furnicuta proasta si servila? Nu prin munca cinstita se fac banii cei multi! Nu prin omisiunii gramaticale si forme de exprimare gresita!
Pe zi ce trece suntem tot mai bolnavi, dimineata stresati de planuri, seara dezamagiti de nereusite, noaptea bântuiti de insomnii albastre, ca fumul de tigarilor prea scumpe sau cosmaruri, negre, ca plamanii gaunosi, care ascund cavernele neputintei, lunar chinuiti de plata chiriei, anual
tot mai îngroziti de sumele ce ne bântuie ca niste stafii zanatece capetele, de facturile neplatite ce ne asteapta, de politica proasta si cresterea impozitelor...Cine sa mai poate aprecia cât de bolnava e societatea în care traim? Cât de aproape de moarte suntem? Suntem in agonie, muscati de sarpele lacomiei, înveninati de RTL-ul care cauta Super-Staruri si nu ne gasesc pe noi! Noi suntem cei bolnavi, noi avem nevoie de bani, noi, nu altii, eu, nu tu!
Mici si egoisti ne târâm printre clipe, parasiti de amintiri bune, îndoctrinati si convinsi ca putem deveni mai frumosi, mai buni,ca ne putem face pe bani grei nasul mai mic si sânii mai mari, de ce nu, nemuritori?
Noi suntem doar bolnavi, nu vinovati! Nu suntem nici vârcolaci nici zombi, ci fiinte umane si simtitoare, care sufera de multe boli, adunate gramada, numite sindroamele austere sau sincope ale constiintei! Vecinul e de vina, ca are masina mai misto, mai scumpa,colegul e vinovat ca are are toale de firma, gagica mai buna, cunostinta X si prietenul Z sunt vinovati, ca au mai mult ca noi! Mai multi bani, se întelege!


Tristi suntem, si cei cu bani si cei fara, aici etragedia, cortina cade si actul trei începe, fara sa mai stie nimeni cum s-au desfasurat primele doua acte! Plictistisiti suntem când avem totul, flamânzi si avizi când ne bate saracia la usa, neneorociti suntem, condamnati la economie cu un cont în banca, o carte de credit si ocupati sa ne cumparam viata, sau sa ne-o vindem? O apa si-un pamânat suntem, prosti ca ne-am obosit in cursa vietii degeaba. Dar nu stim ca alergam degeaba duba bani! Pagâni zanateci, aiuriti suntem Ne trebuie mai multa minte. Mai mult tupeu! Mai multa nerusinare! De unde sa le cumparam? Daca am vinde câteva scrupule am face bani frumosi , sa ne ajunga de un concediu cu palmieri si soare vesnic în paradis!


Pacatele nu sunt o problema, nu una morala, în orice caz! Ni le stergem prin plati bine plasate, mînile murdare ni le spalam cu avocati celebrii, mituim partenerul de viata cu un cadou scump, sa ne ierte adulterul! Am da chiar si mita mortii, sa vina cât mai târziu, sau chiar deloc, daca am putea, dar undeva ne oprim din vârtejul ametitor al cumparaturilor, undeva se termina si puterea banilor...dar nu stim unde! Suntem la fel de informati ca la început! Stim multe, dar ne scapa esentialul. Sau chiar viata ni se duce pe canal în jos, alunecând printre degete, cade din buzunarele prea plinde de bani, din sufletele doldora de îngânfare?


E timpul sa sunam la 112?
E timpul sa disperam?
Sa cerem cuiva ajutor?
Cui?


Atunci bate ceasul, bang, bang, bang!..
Ora exacta, ora nestiintei, ora ambigua a disperarii, banuim ca se apropie un fel de sfârsit al lumii si deslusim ceva din tainele apocalipsei, regizam filme de groaza si ne hranim cu iluzia vietii de apoi ora omului, care le stie pe toate, de la care ne-am putea, eventual cumpara viata vesnica, ora Omului negru.

Simona Anomis