|
te provoaca sa gandesti
Durerea unui Canadian
Priveam astazi dimineaţa Soarele, la rasarit Şi privindu-l drept în faţa, Ceva am descoperit: Cât am fost de îndaratnic… Plâng de mine-aşa, saracul Şi eu tot roman, netrebnic Cum am dat ‘napoi, ca racul, Tot privind la rasarit, Tinereţea mi-am distrus, Ca-ndarat am tot paşit Şi-uite unde…am ajuns!... Valeriu Cercel
comentarii (14):
da!
- de
dudi
la: 20/06/2005 06:24:58
da, Canada!.. ar fi cam departisor, but not really too bad!..
#55599
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
rasarit sau apus? :)
- de
cico
la: 20/06/2005 07:58:03
Valeriu, esti sigur ca nu te-ai dus spre soare ...la apus? Ca numai atunci nu conteaza cit mergi tu inainte, ca distanta fata de soare tot se mareste (ca soarele-i mai rapid ca tine) ;)
dudi
- de
Valeriu Cercel
la: 21/06/2005 14:31:35
Imagineaza-ti cati pasi inapoi am facut! Durerea este la picioare!
pai - a mers cu spatele!
- de
horiatu
la: 21/06/2005 16:39:26
pai - a mers cu spatele!
Frumos
- de
horiatu
la: 21/06/2005 16:51:47
Poezia este frumoasa si are merit, dar nu toti simtim asa - si recunoscand meritul si derptul fiecaruia sa gandeasca ce vrea, asi impartasi aici si ceva din simtirile mele:
Nu cred ca eu m-am indepartat de locul in care m-am nascut, mergand cu spatele la apus sau cu fata la rasarit, ci nasterea mea s-a departat de mine, atat in cardinalitate si in timp dar si in simtiri. Si daca devenind canadian nu pot spune ca n-am ramas si roman, romanismul s-a departat de mine din vina celorlalti. Privesc uneori televisiunea romana pe satelit si pur si simplu nu inteleg de unde atat vulgaritate! De ce televiziunea alb-negru nu propaga atat prost gust in timpul copilariei mele? Nu consider devenirea mea canadiana o achizitie. Cultura locala este plictisitoare pana la Dumnezeu, dar are un dram de decenta cel putin! Asa cum simte si Cercel, tineretea s-a dus, dar nu pt ca m-am departat eu de ea. Locul tineretii mele a ramas numai pe harta si in amintirile mele. Acolo, la fata locului, a disparut de asemenea, cu oamenii pe care-i consideram oameni, cu locurile curate si frumoase, cu speranta in noi si in mai bine... Noi in anul 2000, Cand nu vom mai fi copii... Isi mai aminteste cineva?
Durerea este la picioare!
- de
horiatu
la: 21/06/2005 22:08:25
Cand nu-i cap - vai de picioare!
Prafrazand un mare scriitor roman:
- de
horiatu
la: 22/06/2005 04:08:42
Lumina se stinge la Apus!
Canada
- de
TeodoraPA
la: 22/06/2005 10:46:32
Eu zic ca de fapt mers inainte. adica avansare. Din moment ce ai ajuns in Canada. Dar tu spune-ti pasul in versuri, ca asa e frumos, si asa se nasc poezii frumoase.
_________________________________________ Take heed when you think you stand, lest you fall.
Horatiu draga,
- de
Valeriu Cercel
la: 22/06/2005 13:57:46
Cineva a citit poezioara asta si n-a inteles o iota. (nu e vorba despre tine) Nu a inteles, ce treaba are resaritul cu mersul indarat. Vezi tu, eu sint nascut la mijlocul secolului trecut, si am prins alte vremuri.Cei nascuti pe-atunci, au inteles-o.Unii au trecut printre gloante, altii peste Dunare si am cunoscut o familie, ce a trecut peste Marea Neagra.Poezioara, este mai mult sarcastica decit satirica. Noi mai facem si haz de necaz.La vremea aceea, rasaritul era cauza problemelor si durerilor noastre.Acum, sint multi ce se plang de apus!Nu eu.Ce-i scris mai sus, este doar o gluma, cam dureroasa de fapt.
Cu bine. Valeriu.
spune-ti pasul in versuri
- de
horiatu
la: 22/06/2005 21:13:02
Scuzati. Sa ma prezint: horiatu - Prozator!
Draga Cercel
- de
horiatu
la: 23/06/2005 01:10:57
Tot privind la rasarit,
Tinereţea mi-am distrus, Ca-ndarat am tot paşit Şi-uite unde…am ajuns!... Asta e strofa care m-a inspirat. Eu m-am nascut mai tarziu (de fapt tot la mislocul secolului trecut, un an dupa inventarea tranzistorului) si in tineretea mea am apucat locuri si oameni care mi-au plact si m-au marcat profund, dar care acum nu mai exista. Am privit cu ura la rasarit si cand, mult dupa revolutie n-am mai suportat, am plecat blestemand rasaritul evident in directia cealalta. Iar acum ... uite unde am ajuns: sa-mi regret tineretea irosita si convertita in plictiseala, si lipsa de speranta. Repet versurile: "Noi in anii 2000, cand nu vom mai fi copii..." Pe vremea aia radeam de versurile astea scrise sub influenta rasaritului, dar uite unde am ajuns: aici nu mai au nici o valoare, nu pentru ca anul 2000 a trecut deja, ci pentru ca societatea de aici - cu toat suportul material pe care-l visam pe atunci, ajuns la apogeu - este statica si nu ofera speranta. Ba mai mult simt ca a luat-o usurel in jos la fel ca si locurile de unde am plecat. Copiii nostri nu mai au speranta si ambitia de a face ceva mai bun in al lor an 2000! Multumesc ca mi-ai raspuns personal! Horia
pai daca continui sa mergi, (
- de
Horia D
la: 23/06/2005 21:36:48
pai daca continui sa mergi, (cu fata, cu spatele, nu conteaza), mai devreme sau mai tarziu, vei ajunge de unde ai plecat:)))
Desigur: din pamant ne tragem
- de
horiatu
la: 24/06/2005 00:09:16
Desigur: din pamant ne tragem si in pamant ne intoarcem.
Next!
Numai amintirile de demult si povestile ...
- de
dudi
la: 28/06/2005 20:08:47
Horatiu, ai perfecta dreptate in ideea deceptiei fata de transformarea Romaniei in ceva mai bun marcand o schimbare progresiva in ceva cat de insignificant. Si eu gandesc acelasi lucru despre emisiunile transmise de ProTV International. Daca in comunism ni se ingradea dorinta de a ne exprima liber, acum aceasta binefacere se pare ca nu aduce decat un oftat pentru a nu fi gasit mai nimic pozitiv in cultura de azi a noii generatii. Gustul pentru manele si scenete ieftine, banale, de multe ori vulgare si cumplit de plicticoase, lipsite total de har, duelurile politice dintre urmasii fostei dictaturi, tot ei fiind si astazi cei cu painea si cutitul in mana si imbuibandu-se pe cai necinstite care defaimeaza puternic reputatia tuturor romanilor, minciuna si hotia atotputernice, promovarea unor nonvalori pe criterii mostenite bine cunoscute, amarul vietii de zi cu zi al celor multi ce si-au pierdut increderea si speranta pana si in ei insisi, toate acestea la un loc sunt un singur motiv cert de consolare al celor care au plecat demult de acolo, cat si al acelora care continua sa doreasca a gasi o portita de supravietuire prin a trece granitele cat mai curand. Numai amintirile de demult si povestile batranesti mai pastreaza si mangaie spiritele triste ale semenilor nostri, ale noastre..
|
 loading... |
