Ma intreb daca pentru a te implini intr-o anumita meserie (sau pentru a atinge un tel) merita sa faci tot ce se poate pentru asta (nu ma refer sa calci peste cadavre), dar oare merita sa pleci din cand in cand capul, sa mai renunti la orgoliu, sa zambesti unor oameni carora iti vine sa le zici lucruri usturatoare, sa ,,lasi de la tine", sa fii, cu alte cuvinte, diplomat si s-o lasi mai moale cu orgoliul? Sau, privind inapoi peste ani, o sa simti amaraciune gandindu-te ca ai ajuns unde ai ajuns ,,mladiindu-ti" personalitatea...va avea valoare reusita sau iti va fi sila de tine si de compromisurile care atunci te vor apasa?
E mai bine sa iti pastrezi crezurile pana la capat, riscand sa nu reusesti niciodata sa te implinesti pe acel plan?
Ce e de preferat? Sa regreti ce ai facut sau sa regreti ce n-ai facut?