Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Munca


de gabriel.serbescu la: 25/06/2005 01:26:00
modificat la: 04/07/2005 22:24:13
voteaza:
Cu toata sinceritatea pot afirma ca una dintre primele mele angustii a fost gandul ca mi s-a terminat adolescenta, si ca odata incheiat un proces de maturizare ma vor astepta lungi ani de munca si consum. Munca...
Despre munca s-au scris tomuri, de la studii sociologice pana la ultimele eseuri filosofice despre societatea neoliberala ultra competitiva ce da tot atatea drepturi laborale femeii, de pilda, cat si tot atatea justificari ale alienarii ei. La fel s-au spus fraze celebre, hilare sau ridicole ca: ¨cine e harnic si munceste are tot ce vrea, cine sta si leneveste are tot asa¨sau ¨cine munceste nu are timp sa castige¨, ¨munca e bratara de aur¨...

Nu sunt un puturos, scrisoarea asta nu vine din partea unui om lenes, imi place sa cred ca sint o persoana activa, si de la inceput voi vrea indeparta de la mine oricare alte ideologii sau pseudo ideologii care sa contina curente hippye sau anarhice. Insa am marea dilema a muncii, a activitatii pe care o prestez nu atat mie, atat vreme cat necesarul meu e unul strict, ci unui patronat de obicei, lipsit de scrupule, de aici sau aiurea, ce cu aportul unor specialisti in resurse umane gasesc ultimele metode de training si motivare. Pur si simplu constat ca ma afla intr-o relatie incorecta fata de mine uneori, si incorecta fata de cei din jurul meu alteori. Imi petrec multe ore in afara casei, si in interiorul acesteia alte cateva vorbind despre locul de munca... nu vrea discursuri despre pasiune. Uneori pasiunea e oarba, pasiunea e, cum spunea si un poet arab, citat si aici, ca panzele unei corabii, insa evident ce e o corabie fara o carma.
Pasiunea duce la un exces de zel si de eficienta, si uneori eficienta e chiar absurda, lasa mii de someri si tot atatea vieti dislocate din directia pe care o luasera.

In fine, ce credeti voi despre munca?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (17):


Trebuie si asta ,dar cu moderatie - de Tofan Ana Isabella la: 05/07/2005 15:30:55
Ideea ca daca totul devinde o rutina si fiecare zi seamana cu celalalta-sa dus magia. Ceea ce lucrezi trebuie sa fie o incantare pentru suflet si pentru trup,dar nu munca in sensul proletcultist al lui Lenin care spune "noi muncim noi nu gandim". E urat spus munca,poate ca activitate ,actiune ar fi mai potrivit, cel putin in ceeea ce ma priveste pe mine.
#58049 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Eu cred - de TeodoraPA la: 05/07/2005 17:50:35
... in a face lucrurile foarte bine. adica sa ma specializez in ceea ce fac, inceea ce am ales sa lucrez, sa dau tot ceea ce am mai bun. sa fac lucrurile la care ma pricep, sa fiu profesionista.
Stiu ca nu toata lumea are posibilitatea de a alege asta in viata, din cauza banilor, din cauza responsabilitatilor de famlie,... Dar la mine asa este.
Take heed when you think you stand, lest you fall.
#58068 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rugaciune - de giocondel la: 05/07/2005 19:54:44
ca la scoala...eu creeed..caaa muunca este ca o ruugaciune...

cred ca este foarte important ca in viata sa faci ceea ce iti place. mai intai sa descoperi ce anume iti place indeajuns incat sa nu fii tentat sa inseli si sa tragi chiulul, sa te pasioneze indeajuns incat fiecare zi sa fie ca o prima zi de munca..atunci cand dai totul, pentru ca nu exista inca rutina.

dar daca nu e sa te aflii la locul potrivit si trebuie sa faci si ceea ce nu iti place in mod deosebit, cred ca tine de integritate sa faci totusi bine.

pentru mine munca este ca o rugaciune. un om lenes e ca un pom fara roade.Nu pot sa nu dau 110% din energie si entuziasm, orice as face. plus dragoste.

si, pe cuvant, ca
m-am nimerit sa fac tot felul de chestii, care mai de care mai aiurea si nepotrivite pentru mine.Dar orice am facut, am facut bine si nu am dezamagit niciodata nici un sef, dimpotriva.Cateodata m-am simtit obosita si nu am avut chef sa merg la munca, alteori simnteam ca mi-a ajuns pana in gat munca respectiva, dar ,cumva, in momentul cand ajungeam acolo si incepeam sa muncesc, totul se transforma in jurul meu, in mine.Mai ales cand stii ca din rezultatul muncii tale pot beneficia atat de multi oameni...e fain.

Intr-adevar,munca il poate innobila pe om, in functie de atitudinea pe care acesta o are atunci cand munceste...

numai bine!


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#58101 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tofan ana isabella - de zaraza la: 05/07/2005 21:34:59
Ceea ce lucrezi trebuie sa fie o incantare pentru suflet si pentru trup,dar nu munca in sensul proletcultist al lui Lenin care spune "noi muncim noi nu gandim".

cred ca asta au zis-o minerii si nu lenin... dar toti ganditorii (in viata sau nu) mai au scapari.


zaraza
#58120 (raspuns la: #58049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Asa frumos vorbim despre munc - de gabriel.serbescu la: 06/07/2005 19:27:18
Asa frumos vorbim despre munca incat parem o intrunire chinezeasca.

Ce parere aveti atunci despre alienarea care o produce? Alienarea a definit-o un sociolog prima oara, ca o forma de indepartare de la viata naturala, in care benificiar strict al muncii sale era cel care, logic, o efectua.

Altfel efectuam cateva operatii bazice, zilnic, beneficiari directi fiind o corporatie sau o alta entitate abstracta.

Satisfactiile apar astfel odata cu recunoasterea sociala, altfel spus ceea ce vor spune ceilalti despre tine, reformulat, ¨incepem sa existam din privirile celorlalti¨

#58294 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alienare - de zaraza la: 06/07/2005 23:21:35
am lucrat la un moment dat, cam un an, intr-o firma de asigurari. munca de birou, intr-o organizatie mare, cu mii de reguli maruntele. a fost cea mai gri perioada din viata mea, in care literalmente stateam cu ochii pe ceas sa se faca ora 5. de luni incepeam sa astept week-end-ul, iar duminica seara era o tristete imensa. cel mai trist si mai trist insa era ca toti colegii simteau la fel ca mine, si isi imaginau ca asa e normal. asta insemana pentru ei munca. isi faceau treaba constiincios si egal, dar cand se facea ora de plecat, parca inviau brusc. oamenii aia traiau cu adevarat dupa ora 5. vorbeau numai despre ce vor face in week-end, si cum isi vor petrece vacanta anuala. daca abia se intorsesera din vacanta, traiau cateva saptamani din evocarea ei, dupa care incepeau sa fantazeze ce vor face vara viitoare. am rezistat cam 10 luni, dupa care mi-am bagat picioarele si am dat examen la arte.

zaraza
#58367 (raspuns la: #58294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Cea mai buna dovada ca munca - de cico la: 06/07/2005 23:59:44
"Cea mai buna dovada ca munca nu-i facuta pentru om e ca il oboseste". Sloganul asta l-am vazut atirnat linga biroul unuia printr-o tara din vest, cu multi ani in urma. Mai e unul, ce reflecta perfect atitudinea entuziasta (sic!) in fata unei noi zile de munca : "Same sh*t, different day". Iar pentru cei din IT, decupati si lipiti de calculator desene din Dilbert. De exemplu : va supara seful? afisati un cartoon cu idiotul acela de director al lui :)))
#58384 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Simeon Dascalul la: 07/07/2005 15:02:03
am lucrat două luni cu program întreg şi îţi dau absolută dreptate; detaliez mai târziu
#58460 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
„Asa frumos vorbim despre munca” - de Simeon Dascalul la: 08/07/2005 13:33:27
Halucinant de-a dreptul. Entuziasm şi profesionalism – eu n-aş reuşi să scot expresii din astea nici la un chef la care-aş fi amestecat berea cu vin şi ţuică până mi s-ar fi rupt filmul.
În fine, frazele citate probabil sunt de la cei căraţi dincolo care au cunoscut alte condiţii.
Aici nici măcar nu se presupune că munca ar fi ceva bun, vreo menire, mai degrabă e ca plata pentru păcatul originar. Dacă eşti deştept şi te descurci – norocul tău, dacă nu - la muncă cu tine. Ce concluzie putem trage eu şi surorile mele comparându-i pe părinţii noştri care au muncit în comparaţie cu alţii care s-au orientat? Că munca e hărăzită ne-deştepţilor, bineînţeles, numai dacă au chef de subzistenţă. Uneori n-o garantează nici măcar pe aia.
Partea cu pasiunea mi s-a părut cea mai haioasă. Aici se cugetă multă vreme la alegerea unei meserii cu care să fii sigur că poţi plăti măcar cheltuielile de bloc. În primii mei ani de liceu părinţii se frământau mult ce facultate să aleagă. Pe baza experienţelor altora au picat dreptul şi economicele – nu prea utile dacă n-ai pe cineva. La fel şi medicina. Băiatul, mult mai mare decât mine al unei cunoştinţe a absolvit ceva pe la agronomie şi acuma se pare că are salariu destul de bun în ţara cangurilor. Dar mi-am dat şi eu cu părerea şi am zis că prefer să mă stresez cu limbajul Java decât cu bolile vitelor, aşa că am rămas pe partea tehnică. Totuşi Australia e departe şi noi sperăm încă, destul de ilogic, că în timp o să ajungă ţara asta un loc în care să se poată trăi acceptabil.
Mai particip din când în când la nişte proiecte, dar singura perioadă de muncă-muncă am avut-o două luni întregi în vacanţă, la negru bineînţeles. Pe de o parte era distractiv –am luat parte şi la şedinţe – destul de dese, partea proastă-i că erau după program. Am mers şi în delegaţie cu ordinul de deplasare făcut pe numele unui coleg „alb” şi mă gândeam câtă şpagă o să trebuiască să dea patronul şi la poliţie şi la inspectorii de muncă dacă buşesc maşina firmei pe-acolo.
Nu mă enervau comentariile de genul „ce nerecunoscători sunt studenţii ăştia pe care-i las să câştige experienţă în firmă, ba le mai dau şi un ban”. Era să las însă experienţa şi banul baltă când m-a trimis patronul la el acasă că-l sunase pruncul lui că nu-i mai merge duelmasters şi să-i trimită pe cineva de la firmă să vadă ce-i cu calculatorul.
Există şi munci mai simpatice – când avem timp merem să lucrăm grădina neamurilor din care o parte-i a noastră. Ne place la toţi, dar nu ştiu dacă am gândi la fel dacă ar trebui să trăim din asta. Parcă totuşi cei ajunşi la oraş au nimerit un pic mai bine.
Ar mai fi ceva exemple încurajatoare, dar mă gândesc la etimologie. Muncă vine dintr-un cuvânt slav care însemna tortură, schingiuire.
#58656 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
frate simeoane, - de gigi2005 la: 12/07/2005 06:17:20
daca n-ar trebui sa traim cred ca n-ar mai munci nimeni. Visul nostru este sa stam la loazir, sa avem ce manca, ce bea, ce...alea-alea, daca se poate fara a depune eforturi.
Daca ni s-ar da totul de undeva din cer, ce fericire ar fi pe noi!
Am intalnit zone in care oameni in putere injurau ca a venit revolutia, s-a desfiintat CAP-ul, li s-a dat pamantul inapoi si nu mai au de unde fura si trebuie sa munceasca.
Nu tin discursuri, departe de mine. Dar fara munca perca ma tampesc. Am perioade cand n-am chef de nimic, dar ma apuca apoi o frenezie...!
Mai este o problema: cum ne invatam copiii sa priveasca munca, atitudinea pe care trebuie sa o aiba pentru munca si banul muncit. Daca le dam totul degeaba, vor trata banul cu dispret si-l vor cheltui repede.
Eu sper ca urmasii nostri sa respecte munca, de orice natura ar fi ea.
#59045 (raspuns la: #58656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
de la motivatie la motivare - de aleena la: 12/07/2005 10:01:29
In ce ma priveste, nu stiu ce este munca pentru un sef oarecare. Muncesc pentru mine si tocmai de aceea, cred, nu destul.:) Nu simt pe nimeni in carca, preocupat de eficienta prestatiei mele. Dupa cum nu primesc nici "binevenitele" bonusuri, bobarnace... Beneficiarul, prin natura profesiei, cel care ma si recompenseaza in acelasi timp (nu neaparat material), este omul. Mai mult sau mai putin dispus sa-si rupa din timpul dedicat "muncii" pentru a-si vedea de "ale sale", si nu de ale "sefului"... Nu pun pasiunea (un termen destul de ambiguu, cand vine vorba de angajamente) pe primul plan, ci vocatia, adica ceea ce ne mai ajuta, cred eu, sa sesizam ridicolul "noilor metode de training si MOTIVARE", cat si pericolul de a uita pentru cine sau pentru ce facem in fond tot ceea ce facem... Fie ca e vorba, in cele mai multe si mai triste cazuri, doar de supravietuire - a noastra!
#59054 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gigi - de Simeon Dascalul la: 14/07/2005 14:57:23
> daca n-ar trebui sa traim cred ca n-ar mai munci nimeni
Probabil numai câţiva care simt că au nevoie de muncă, fiindcă în lipsa ei s-ar tâmpi. Mie-mi pare mai degrabă invers.
Aici încap interpretări, depinde dacă munca respectivă e în folosul propriu sau al altuia. Poate fi şi absolut degeaba.
Bineînţeles că ar fi benefic şi pentru societate în ansamblul ei şi pentru lucrătorii în cauză ca munca să fie iubită pentru ea însăşi, indiferent de rezultat sau de condiţiile în care-i prestată. Dar e un sentiment cam dificil de găsit în realitate.
Şi n-o să le pot pretinde copiilor mei să aibă cine ştie ce simpatie faţă de muncă dacă or să vadă că abia trăim de la un salariu la altul.
#59541 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
simeoane, - de gigi2005 la: 15/07/2005 04:09:38
Si ce-o sa faci? N-o sa-i trimiti la carte? Parerea mea este ca (,) copiii trebuie incurajati. Munca nu inseamna numai in folosul altuia. Explicam la alt subiect ca eu sunt nevoita sa fac plati "la negru" ca sa-mi pastrez oamenii buni. Munca de calitate a fost totdeauna bine platita. Si oamenii de calitate!
Incerc, nu stiu daca reusesc, sa invat noua generatie sa pretuiasca ceea ce face si sa faca cu placere. Altfel viata lor nu va usoara.
Eu am avut norocul sa fac totdeauna ce mi-a placut. Si am fost o perfectionista. De asemenea nu m-am ferit de domenii noi. Daca sti ce faci si esti stapan pe cunostinte n-ai adversar in fatza.
Ca am reusit sau nu, asta depinde de unde privesti: cel care traieste rau se intreaba "cum de reuseste asta sa castige asa bani", cel care isi petrece viatza in loazir se uita si spune "io'te cat munceste asta sa castige 1500 de euros/luna! Bah!" Nu am mult dar nici putin, destul sa traiesc bine eu si neamu' meu.
Oriunde muncesti trebuie sa te zbati. Copiii mei si nepotii si toti care ma intreaba, vor sti ca nu vor obtine banii niciodata usor. Cum se zice: De haram au fost de haram s-au dus! Toti se viseaza milionari in dolari, miliardari in lei... si mie mi-ar place dar cred ca i-as risipi de parca n-ar fi fost!
#59686 (raspuns la: #59541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gigi - de Simeon Dascalul la: 18/07/2005 17:45:42
Uite că de la subiectul iniţial care trata calitatea muncii în general de a fi nasoală am ajuns iar la lupta de clasă.

Revenind la mesajul tău, de unde naiba să ştiu ce-o să fac cu viitorii prunci dacă nu ştiu încă ce o să fac eu – fie rămân aici, fie mă car la canguri sau sub cercul polar. În primul caz tră să tocesc mai serios pentru medie, să mă agit să găsesc o variantă de a mă căra – cel mai preferabil cu masterat, dar nu-i singura. În al doilea caz media nu-i cine ştie ce relevantă, e preferabil să-ţi faci experienţă. Sincer să fiu aş prefera să rămân şi poate că în patru ani lucrurile or să stea mai bine şi la noi.

Mesajele plecaţilor sunt contradictorii, depinde în ce condiţii a plecat fiecare, dacă avea sau nu pe cineva acolo, în ce ţară a picat şi mai ales de capacitatea de adaptarea a fiecăruia.

Dacă activezi ca întreprinzător atunci trebuie să-ţi fi dat seama că valoarea nu-i absolută, ci relativă. Problema nu-i de natură morală, cât de mult şi de frumos se lucrează, ci care-i cererea şi oferta pe piaţă. Deocamdată absolvenţi sunt o groază, locuri mai puţine, „dacă-ţi convine bine, dacă nu dau anunţ la ziar şi-mi vin treizeci”. Asta nu se rezolvă de pe-o zi pe alta. În timp vor creşte investiţiile, va apărea mult-aşteptata clasă de mijloc şi vor fi şi salarii mai de doamne-ajută. Întrebarea e în cât timp. Nu mi-i totuna dacă-s zece ani sau treizeci.
Ar fi preferabil să vorbim în cifre – salariile sunt de la două la cinci sute – la negru sau nu. În Timişoara se zice că ajung până la mie, dar mă îndoiesc că asta-i media. La Bucureşti sunt poate şi mai mult. Sigur că pentru cineva care sare cu puţin din minimul pe economie par foarte frumoase.

Am scris toată polologhia de mai sus nu că mi-ar face plăcere să-mi recapitulez variantele, dar am vrut să-ţi ilustrez ce schimbător şi lipsit de repere e mediul în care ne mişcăm. Frumos ar fi să fie ca pe vremea părinţilor noştri – dacă te ţineai de şcoală îţi era asigurat un standard mai bun, locurile erau limitate, posturile se primeau oarecum în funcţie de note. Acum locurile la facultăţi depăşesc numărul celor ieşiţi din bac, iar ce-o să faci cu facultatea gătată seamănă cu un joc de alba-neagra.
#60121 (raspuns la: #59686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre munca... - de valentine la: 24/07/2005 13:30:57
in cazul in care nu esti unul dintre norocosii pt care au muncit mama si tata, cred ca toti ne lovim de aceasta dilema. Sunt putini cei multumiti de locul de munca si mai putin cei manati de pasiune. Ce pasiune ii trimite pe romani la cules capsuni? Munca nu mai innobileaza, ci incovoiaza, dar...nici banii n-aduc fericirea ci...restul cred ca il stitzi
#60939 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
e foarte simplu - de Horia D la: 02/08/2005 15:38:15
nu traiesti ca sa muncesti, ci muncesti ca sa traiesti.
#62982 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maimuta ghemuita - de casyana la: 25/10/2005 20:36:09 Modificat la: 09/05/2017 23:44:53
Sters
#81282 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: