sex, mult sex :)))

Doamne fereste sa fi in situatia aia.Dar ma indoiesc ca ai mai avea cu ce
face ...sex:)))

E foarte usor sa spun ca as face intr-un fel sau altul... Si sigur as proceda altfel daca chiar mi s-ar intampla. E cumplit sa primesti o asemenea veste si sa traiesti apoi... Si mi-e teama ca as deveni neplacuta pt cei din jur din cauza socului si a fricii...
Take heed when you think you stand, lest you fall.

Doamne fereste! Nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. Mai am o groaza de treburi pe aici.

as calatori in toata lumea cu frica mortii dupa mine...

Poate ca ar trebui sa traim permanent cu gandul asta - asa am invata sa dam valoare lucrurilor care merita si nu ne-am mai pierde in nimicuri. John Lennon spunea „Viata e ceea ce ni se întâmpla în timp
ce noi ne facem alte planuri”. Sigur ca mai avem putin de trait. Toti. Si o suta de ani e foarte putin timp :). Cred ca cel mai bun lucru pe care il avem de facut e sa incercam, atat cat conditiile ne permit, sa traim (nu se vegetam, nu sa lasam timpul sa curga...)

Hahaha,interesant mod,gindire pozitiva.......Imi pare bine ca argumentul a fost luat cu ironia necesara.

"Doamne fereste sa fi in situatia aia."
Toti,cine mai inainte cine mai tirziu ne vom gasi in acea situatie.Face parte din viata omului.
Toti tarim cu aceasta constiinta,nu?
Se zice ca un copil devine matur si prinde constiinta vietii atunci cind descopera ca exista moartea.

Cred ca as face acelasi lucru.

Frumos raspuns si inteligent,gindesc cam la fel.
Profund mod de gindire.Imi place.
Iti multumesc pentru raspuns.

pentru ca acum mai multi ani, mi s-a intimplat sa cunosc intr-un spital, un baiat tinar care era pe moarte si stia asta.
Facea deja chemioterapie,am intrat in vorba cu el,imi aduc aminte ca in fiecare zi se ruga sa mai aiba inca o zi de viata ca sa poata sa-ti termine cartea pe care o scria.
De sex nu stiu, dar nu mai putea sa calatoreasca.
Mi-a placut atitudinea lui in fata in fata cu moartea si m-a impresionat mult.

ESTE CEA MAI INTERESANTA PARERE, SUNT CURIOS DACA O SI PUNETI IN APLICARE. ADEVARUL ESTE CA MULTE DIN LUCRURILE PE CARE NE DORIM SA LE FACEM SI CARE CHIAR MERITA ATENTIA NOASTRA SUNT LASATE LA O PARTE, IAR LUCRURILE BANALE SI LIPSITE DE IMPORTANTA NE OCUPA TIMPUL
ALINUTA

as petrece cat mai mult din putinul timp ce l-as mai avea alaturi de cei dragi mie...as crea amintiri noi pe care le-as lua cu mine intr-o viata viitoare. si cum cei dragi mie sunt imprastiati in toate colturile lumii, iata ca as calatori in acelasi timp, vazand cat mai mult posibil. cu alte cuvinte, as impusca doi iepuri dintr-o data!

ai atat de multa drepate!!!!!!
daca stam putin sa ne gandim acum(daca acum ar veni sfrsitul) la viata noastra, la ce concluzie am ajunge? ce am facut folositor pentru sufletul nostru si pentru altii in tot acest timp??? nu mare lucru... dar daca am avea curaj sa ne gandim si la cat rau am facut chiar si fara sa ne dam seama...

ce as face? cred ca un serios examen de constiinta; si m-as impaca cu Dumnezeu si cu cei din jurul meu... ca sa plec linistita :)

"Sigur ca mai avem putin de trait. Toti. Si o suta de ani e foarte putin timp :)"...redgold

Dar daca ai 100 de ani s-ar putea ca si o zi sa ti se para mult.
Cunosc (si am cunoscut) persoane octogenare si nonagenare. Toti se intreaba care mai e rostul lor pe lumea asta :( si de ce mai traiesc.
Da! La anumite varste, cand inca ai impresia ca toata lumea se invarte in jurul tau, ca esti indispensabil... 100 de ani e prea putin.

Ar trebui sa ne traim fiecare zi din viata ca si cum ar trebui sa murim maine...doar ca fiecare din noi mentine speranta, din pur instinct si egoism, ca momentul trecerii catre celalalt mal va veni cat mai tarziu. Si amanam atatea lucruri bune sau nobile pe care le-am fi putut face pentru noi sau pentru ceilalti...cu gandul ca, oricum avem suficient timp sa le facem!

Eu personal, daca as fi afectata de o boala incurabila sau cineva mi-ar prezice momentul iminent al mortii, mi-as scrie memoriile (sau un rezumat) si as face in asa fel incat sa-mi pot exprima fata de cei dragi toate sentimentele si opiniile neexprimate pana atunci. Macar asa as muri cu sufletul impacat ca nu mi-am irosit viata fara un scop nobil.
Cu siguranta nu as plati indulgente pentru salvarea sufletului sau as incerca sa fac tot ce nu mi-am putut permite pana atunci...sigur ar fi prea multe lucruri sau situatii pe care nu mi le-am permis in trecut!

Incerc pana in acel moment sa invat si sa exersez lipsa fricii de necunoscutul taram al umbrelor. E si asta o arta de a trai!

Swamy...interesanta intrebare pui; dar ma tem ca raspunsurile sunt extrem de complexe dupa cum ai vazut si tu! In functie de varsta si experienta de viata acumulata, etc ai citit si tu ca unul vrea sex, altul nu vrea sa se gandeasca , negatie, etc! In general cred ca MORTEA IMINENTA este un stress major si cu siguranta nu as pune mana in foc ACUM ca as raspunde la fel cand/daca o sa fie cu adevarat situatia respectiva! Acum mi-as dori un harem calator prin lume, dar atunci in fata faptului...poate mi-as dori doar ...1 minut de ...respiratie.
O carte extrem de interesanta este La source noire de PAR PATRICE VAN EERSEL ; este descrisa, printre altele, situatia pacientilor cu cancer in faza terminala...se pare ca exista o clinica specializata in acceptarea acestui sfarsit iminent. Un fel de carte a mortilor tibetani in varianta ALOPATA!
INteresant subiect...sunt in stand by!

Nu conteaza deloc cati ani traiesti;40 de ani sau 90 sunt oricum prea putini ca sa poata face diferenta...prea putini continua sa "traiasca" in memoria colectiva dupa moarte, si asta nu se datoreaza duratei existentei lor ci a rezultatelor obtinute.......o viata inutila este o moarte timpurie.
Sa stii ca esti pe moarte, si ca mai ai cateva zile/saptamani/luni e cel mai rau lucru posibil; orice activitate ai mai desfasura ar parea fortzata, artificiala, la fel ca atitudinea tuturor celor care iti cunosc situatia... practic ultimele zile sunt pierdute, ultima zi de viata in adevaratul sens al cuvantului e cea in care aflii cat mai ai de trait....trist.

recent a apararut in world-science un articol intitulat: Fear of death: worst if you’re a little religious?...site-ul: http://www.world-science.net/exclusives/050628_deathfearfrm.htm
in rezumat...cel mai putin de moarte se tem credinciosii activi , apoi ateii si la urma cei care merg pe la biserica din an in pasti

In general cu totii gandim ca in astfel de situatie incercam sa ne traim ultimele zile cat mai intensiv,cat mai mult alaturi de cei dragi,sa incercam sa realizam ceea ce inca nu am reusit,etc ,etc....
Adevarul este ca o astfel de situatie vine prin surprindere si te face sa-ti pierzi ,pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, orice "uz a ratziunii".
Incet,incet,daca timpul tzi-o permite,- incerci sa-ti organizezi obligatiile fatza de familie(testament,datorii,etc),fiind impreuna cu ai tai cat se poate.Copiii sant cei ce-ti sant alaturi in astfel de situatii,cand ai nevoie nunumai de sprijin moral,ci si fizic!
Tratamentele si interventiile chirurgicale sant cele ce iti ocupa timpul si gandirea,ajutandu-te in acelasi timp sa=ti mai limpezesti capul care la inceput il simtzeai ca pe un pietroi:greu si fara ratiune.
Acum 3ani am gustat si din partea aceasta a vietii.Multumesc la D-zeu pentru fiecare zi ce mi-o daruieste.

Teodora ,iti apreciez sinceritatea si desteptaciunea

cind cineva ajunge in ultima perioada a vietii, ori nu mai stie ce vrea ori nu mai are puterea necesara sa faca ce vrea, asa ca intrebarea mi se pare pur filozofica...
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.

numai Dzeu decide cat mai are fiecare dintre noi de trait..,nu medicii ..,nu RMN-urile..,nu tomografiile..,fiecare om are ingerul lui pazitor.
nu exista nici o atitudine noua ,dar daca ar fi sa existe o atitudine ,ar fi aceea ca aceasta stare de fapt nu este decat o noua provocare.

...buna intrebare...dak as shtii cu siguranta ca nu mai am mult de trait si k in cateva zile voi parasi pamantul,as incerca din rasputeri sa fac tot ce nu am avut ocazia in anii pe care i-am petrecut p pamant...kiar si cele mai nebunesti lucruri,sa simt ptr ultima data k traiesc si ca sunt om.As incerca orice lucru,n-as dormi deloc avand in vedere timpul scurt p care il am la dispozitie,as cere scuze celor fata de care am gresit i-as ierta p toti care m-au facut sa plang sau m-au suparat pur si simplu si as vrea sa fiu singur ptr 10 min sa ma uit de oriunde la cer si sa plang 10 min rugandu-ma acelei Forte Supreme sa aiba grija de oameni si sa indrepte totul,sa duca lumea spre calea cea buna sa-i faca mai altruisti p oameni sa se iubeasca mai mult si sa nu existe atatea sentimente negative generatoare evident de energie negativa...as adormi in bratele unei persoane p care o iubesc din tot sufletu si cu toata fiinta mea spunandu-i sa fie sigura de faptul ca oricand si in orice situatie ,de orice factura,exista un suflet in lumea asta care te iubeste mai mult decat se iubeste p sine dar va trebui sa-l cauti.Desi te vei da batut va aparea tocmai atunci cand ai fi zis k nu mai ai speranta si totul se naruie...as vorbi cu ingerii de pe pamant spunandu-le k mi-am iubit viata si mi-a placut enorm!M-as ruga asa cum shtiu eu ptr sufletele tuturor undeva in natura sa pot sa simt ca exista acea puritate a gandului care ma va duce incet incet spre o alta treapta a existentei mele ,una mai avansata...moartea!

chiar eram curios daca aceleasi concluzii ca ale tale sint enuntate in articol. Primele doua locuri nu ma mira, ca cei mai pregatiti in fata oricarui eveniment sint cei care deja si-au pus anterior problema lui si l-au analizat ca atare. Cind scrii insa la sfirsit de "cei ce merg la biserica din an in pasti", e mai degraba vorba de mic burghezii ce nu si-au prea complicat deloc viata cu filozofari, religie, credinta, moarte s.a. Nu si de cei care si-au format opinii clare asupra lor si si-au petrecut destul timp cu meditatiile.

Studiul a fost facut pe numai 155 indivizi la 60-70 de ani, nascuti in Berkley, CA, SUA. E mentionat iar ca cei cu credinte spirituale neconventionale (banuiesc reincarnari, extraterestri, transformare in floare) n-au fost considerati.

Eu unul cred ca te gasesti cu-atit mai pregatit in fata mortii, cu cit ti-ai pus demult-demult problema de cum sa-ti traiesti viata. Si daca ti-ai respectat pe cit posibil crezul.

Ierarhia este stabilita in articol, eu numai am nuantat-o...mioritic ;-D! Intr-adevar ceea ce ai scris tu la sfarsitul comentariului #60413 este perfect valabil pentru orice pamantean adeptul oricarei religii sau ateu de bun simt si cu respect fata de viata!
Deja vad ca m-ai inteles cu ce am spus "cei ce merg la biserica din an in pasti", dar o sa reformulez cu un exemplu mai practic: sunt unii care apartin/urmeaza anumite cai in viata chiar daca nu le simt/inteleg/apreciaza...din aceasta cauza devin haotici...te injura (si nu numai) ca la usa cortului si apoi spun Doamne iarta-ma. Acestia nu inteleg moartea ca pe un proces fizic sau ca o trecere spre Mantuitorul si realizeaza ca nu sunt nici cal nici magar ... , deci ce sunt ei?...confuzia naste FRICA!
hai bun simt si respect!

scuze daca insist, dar te "citesc" a fii interesat in ale gandirii asa ca o sa-ti (re)propun cartea La source noire de PATRICE VAN EERSEL. Pe langa capitolele de, hai sa spunem...acceptare a mortii, mai prezinta si niste teorii interesante despre campul matricial si altele (are referinte bibliografice interesante). O sa incerc sa descriu numai aceasta teoria a campului matricial cu toate ca suna mai mult pentru forumul evolutionism: cand o nou forma apare, aceasta lasa un fel de amprenta/camp matricial care la inceput este destul de "stearsa". Daca aceasta forma noua supravietuieste selectiei va da nastere altor forma care vor accentua "amprenta" creeata ... care va genera generatii viitoare cu tot mai putine variatii/mutatii din cauza presiunii campului deja creeat! NU vreau sa speculez realiatatea consangvinizarii, specializarii stricte a anumitor animale care dispar mult mai usor daca unica lor forma din care iti primesc energia dispare....

daca D-zeu hotaraste, inseamna ca stilul de viata pe care-l ducem e pe placul Lui: speranta de viata aproape s-a dublat in tarile avansate unde se gaseste si procentul cel mai mare de atei, liberali, homosexuali declarati, bohemi, samd...:))

Poate ca in prima zi as plinge dar foarte curind m-as aduna si primul lucru care l-as face ar fi sa incep sa sper.Speranta da putere intotdeauna .Apoi as constientiza si as incerca in fiecare zi sa traiesc normal si mai ales sa incerc pe cit posibil sa depind cit mai putin de cineva.Nu cred ca as accepta o asemenea situatie si as lupta cu toate
resursele mele
Bine, situatiile sint multe si mai ales diferite ca si oamenii dar speranta intotdeauna ajuta ca si luciditatea.