Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Poveste emigranta. Apropieri


de gabriel.serbescu la: 30/06/2005 14:10:00
modificat la: 07/07/2005 20:22:39
taguri: Proza_scurta 
voteaza:


Daca toate povestile ar incepe cu deschisul unei cortine, atunci cea a povestii noastre ar fi una grea, de un rosu comunist vechi, decolorat de un soare aproape iberic si purtand la colturi urmele unei igrasii aproape mediteraneene. Ar fi tivita tricolor si s-ar deschide incet, cu un usor scartait de mecanism vechi, in sus, neaparat in sus, si eventual s-ar opri la jumatate.
Oculta pana atunci, o scena ar putea respira, dintr-o data eliberata de conditia anonimatului, si cu toate ca tragediile cu eroi trascendentali si decisi primeaza intodeauna in fata povestilor despre necunoscuti cu destin popular, epicul de fata va defila persoane, cu gesturi si iluzii dintre cele mai umile si mai comune. Astfel, si fara o introducere pe care sa o mai prelungim inutil, intr-o recuzita de civilizatie rudimentara, un spatiu deschis, natural si salbatic, urbanizat precar si recent, un tanar personaj cu barba va recita frenetic, pe malul pustiu al unei mari, inceputul unei poezii:

se rupe pamantul
atunci o bucata plutitoare de continent
se izbeste de o bucata neplutitoare de continent

atat de tare
incat plajele se suie la cer

atat de ferm
incat stelele de mare mor de azi inainte in munti¨


Versurile recitate candva integral in cadrul Cenaclului de Poezie Post Modernista din Oravita, au fost primite sub auspiciile promisiunilor de viitor, fiind percepute ca fantastice si ingenue, iar o voce masculina, autorizata de cantitatea metaforelor inventate si a pachetelor de tutun fara filtru inhalate odata cu aerul durerii, le-a descris inclusiv ca simpatice. Un succes total, asadar.
In cazul de fata insa, versurile vor fi prezentate trunchiat pentru a da o mai mare tensiune textului urmator, poveste care incepe practic din momentul in care acelasi tanar personaj a avut un vis, intr-o amiaza spre seara de vara, in timp ce adormise pe o plaja pustie, pietroasa si inca neamenajata turistilor de agentii.
Marea facea fash-fash, faaaaash-faash, briza racorea corpul incalzit iar tie iti rascolea parul incalcindu-ti firele, in care se ratacise o furica. Pe suprafata apei pescarusi carnivori vanau pesti neatenti. Venisem din Valencia, iti mai amintesti, cu un tren in care am inghetat amandoi de la aerul rece, conditionat de niste aparate moderne. Temperaturile institutionalizate, facute parca pentru oameni aseptici, si noi radeam, pot provoca gripa in plina vara. Priveam la restul de calatori, in mare parte navetisti si incercam sa nu ne lasam, adoima lor, rapusi de depresii sonore propuse printr-un sistem intern de megafonie. Pe exact, tu ai recunoscut-o draga mea, o piesa de a lui Satie, mi-ai spus ca oamenii occidentali sint asa de tristi, iar mie nu-mi mai ramase decat sa confirm. Pare incredibil la nivelul lor de trai. Poate ca l-au pierdut pe Dumnezeu de la atatia bani, am gandit amandoi, si atunci eu ti-am aranjat micul crucifix de la gat, pe care ti l-am daruit cand ai implinit 27 de ani, cu bani imprumtati de la tata.

Intre trenul nostru si marea paralela se desfasurau livezi de portocali fara numar si din loc in loc rasareau edificii prea noi ca sa para reale sau ca sa-si gaseasca justificarea acolo. Caldura ridica nori mari de praf si culorile coltului ala de planeta erau desaturate si cetoase. Linia orizontului se pierdea, mai putin liniile mainilor tale mici, transpirate si nervoase. Cu ele ma mangaiai de atatea ori si tot cu ele trasai unele dintre cele mai frumoase linii drepte pe plansele de la institutul de proiectare, unde lucrai.
-Trenul asta se numeste Cercanias*, am spus la un moment dat, si dupa ce m-ai privit un pic neincrezatoare, mi-ai replicat ce interesanti oameni si spaniolii astia.
-Daca ai incepe sa traduci limbajul lor cotidian ai vedea ca o parte de mare se numeste Coasta de Salcami, si ieri, cand am fost la piata, un vanzator, din asta de taraba, m-a invitat pe mine si pe Oana sa probam o rochie din ape...
-Din ape?!
-Da, asa le zic la matase... Au un cuvant corespondent, seda, insa colocvial il folosesc pe asta...
-Foarte frumos... foarte frumos... repeta tanarul nebarbierit, si privi lung pe fereastra...

Erau prospat evadati, asta e cuvantul care-l foloseau, in vacanta. Veneau dintr-o regiune de tranzit si de lucruri tranzitare, catre o alta unde se respira aer civilizat, dupa cum suna ca o reclama invitatia unor fosti colegi de facultate, care traiau de ceva vreme in Valencia, dar care nu le putusera face companie pentru ca lucrau in ziua aia. Asa ca am luat trenul, si singurei ne-am aventurat pana aici, la sud de Valencia, la doar o ora de tren, iar tu stateai deja in picioare dragul meu, doar in slipi, mai bucuros ca un copil. Ti-ai infasurat pe cap un turban - fusta mea de plaja cu stele si caluti de mare, luata de la tarabe, si avand o mana ridicata in sus, priveai ca un imparat, dar ce zic asta, ca un pasa de-alungul zarilor si imi declamai poezia ta cea mai de succes:

...tu duci o scoica la ureche
dar nu mai auzi marea
auzi padurea...


Plaja era pustie si pietroasa, parca n-ar fi plaja am ras, si ne-am asezat pe un cearsaf alb si mare, proaspat spalat de mine. Aerul vibra de la caldura iar apei verzi nu i se putea rezista.
-Raiul incepe cu pielea dezgolita si o baie buna... Si o crema de corp, te-am complectat. La ora asta ultravioletele pot fi nocive totusi pentru pielea umana si exista permanentul risc al bolilor cancerigene... Clar, mi-ai raspuns si te-ai lasat uns de mine in timp ce priveam, tu obosit de la un prim inot si fericit de la efort, cantitatea aia de apa care, cum spuneai, nu ar fi putut avea alt nume decat mare. Marinarii zic ca nu e niciodata la fel, si ca e adoima unei femei. Mi-ai zambit... Esti atat de idealist uneori... Posibil... insa stiu ca as putea trai fara multe altele pe malul unei mari... nu doar ca aici se termina toate raurile din lume, dar si pentru ca aici se pot termina toate gandurile din lume... Ma leaga de mare mai multe amintiri frumoase decat de oricare alt loc, si de mic, stiu ca prima casa a mea, numai a mea, am facut-o departe de familie, din nisip, cu o lopatica galbena, un pic roasa, e drept, de un caine tembel al nimanui... Insa uite, ai exclamat, pe plaja asta nu sint nici caini vagabonzi si nici nisip, e doar piatra... casa pe care as putea face-o acum ar fi una solida, eterna...
Zambind te-am intrebat din ce am trai si zambind mi-am raspuns ca am trai cu crema de ultraviolete si cu sarea pielii mele, pe care ai linge-o ca oile, si iti mai amintesti, am facut amor.

La sud de Valencia, peisajul se inalta si la cateva zeci de metrii deasupra marii, stancile il acompaniaza, o geologie impresionanta ce se azvarla direct in mare, fara intentii graduale si fara alte ocolisuri. Din cauza valurilor care se sparg, cuvintele sunt absorbite dintre noi, si timpul e absorbit dintre noi, si ne mai raman doar expresia fetei si surasurile. Al tau insa usor crispat...
-Hai sa ramandem ti-am spus imbatat de bine, hai sa uitam de locurile care le stiam pana acum.
-Gandeste-te ce greu ne va fi, nu cunoastem limba, nu avem rezidenta, nu avem bani ca sa traim macar o perioada e timp.
-Dar sti ca va fi bine totul, mai devreme sau mai tarziu... Ana ar fi dispusa sa ne lase sa locuim o vreme la ei...
-Si? din ce am trai? din poezia ta? eu nu-s dispusa sa spal vase prin restaurante, sa stii...
-Dumnezeu ne-ar ajuta, sint convins...
-Nici macar nu vreau sa-mi las familia...
-Dumnezeu va avea grija de ea...
-...

Si atunci te-am privit cum te ridici, cum iti infasori in jurul soldurilor frumoase fusta ta de plaja cu caluti si stele de mare, si cum te duci sa te plimbi, ca mai intodeauna cand ai de luat o decizie importanta. Pasii tai sint calmi, sint niste pasi asezati, si pentru multe dintre poeziile care le mai prezentam la cenaclu, te avusesem pe tine in gand. Semanai mult cu mama ta, o femeie frumoasa, amarata insa de tatal tau, un individ introvertit si cam betivan. Nici tu nu-l iubeai prea tare desi el o facuse, pana cand o forta mai puternica lui l-a impiedicat sa mai continuie. Mi-am asezat o mana sub cap, si privind cerul de un albastru kodak, am adormit.

pe locul unde inainte inaltam castele de nisip
doar vulturii isi mai fac cuib

pe locul unde buzele tale erau dulci sarate
aerul e dintr-o data rarefiat


Ce te poate lega de o tara in care daca ai pierdut un autobuz de noapte, poate ultimul, mai exista riscul unui viol? Ca sa nu ma deprim continuu, trebuie sa inchid televizorul. Oamenii aia fac copii si-i abandoneaza pe strazi, sau mai rau, ii pun sa se bata intre ei ca sa faca pariuri... Cand i-am zis la Ana, ca in triaj in Bucuresti, politistii impuscau hotii de fier vechi, nici nu i-a venit sa creada. Cum ii impuscau? Pai uite asa, pac pac, aia erau la furat, si astialalti stateau ascunsi in locomotiva, stai ca trag si or tras... Insa aici ce o sa fac? Oamenii de acasa sint rai, daca nu sint rai sint inraiti, sau absenti, ca tata, insa pe astia de aici nici macar nu-i cunosc...
Mai uit la Ana si nu e deloc fericita. Sta in Spania, si? Merge pe strada si cand vorbeste in romana imi sopteste, ca sa nu o auda spaniolii, care cica-s satui de atatia emigranti, si in special de romani. Plec din Romania ca sa dau de aceiasi problema? Tiganii cersetori, hotii si smecherii? Ana poate ca ne-ar ajuta. Nu prea are prieteni si de mine i-a fost foarte dor. Parca o si aud, lasa ca o sa gasesti si tu ceva care sa-ti placa, si o sa munceasca si iubitelul tau, si o sa fie bine... Iubitelul meu are in cap dizlocari de continente, si nu grija zilei de maine. Am crescut intr-un pamant si m-as dezradacina plecand. Mi-au mai zis si alti prieteni ca dincolo de ce spune, emigrarea e ca o loterie, poate sa-ti iasa bine sau poate sa-ti iasa rau... Si in plus Spania nu-i Canada, nimeni nu te baga in seama ca emigrant, nu te indruma nimeni, esti pe cont propriu, ¨iti cauti viata¨adica, cum zic chiar ei... Nu pot sa raman... Prea multe povesti contradictorii, mi-ar fi frica.

pe locul unde inainte inaltam castele de nisip
doar vulturii isi mai fac cuib
pe locul unde buzele tale erau dulci sarate
aerul e dintr-o data rarefiat

e dintr-o data atat de frig
a inghetat totul, dintr-o data

Dupa cum se anunta si in introducerea acestui text, povestea incepe in momentul in care unul dintre personajele principale a avut un vis, intr-o amiaza spre seara de vara, in timp ce adormise pe o plaja pustie, pietroasa si inca neamenajata turistilor de agentii. In vis, oniricul lua forme de meduze aurii, ce diafane si amorfe, pluteau pe deasupra unui lac, vibrand niste rochii ca de tiganci albe, odata cu miscarea soarelui. Magice, meduzele astea se hraneau cu lumina. Personajul nostru astepta sa le vada translucide, in noapte, cum puncteaza intunericul, insa soarele, la apus, in loc sa se ascunda maiestos in spatele muntilor, se deplasa pe linia orizontului, intr-o directie paralela acestuia. Atunci am inceput sa tremur, mi s-a facut frig, si tu mi-ai pus o mana pe frunte, spunandu-mi sa ma linistesc, e doar un vis dragule, trezeste-te...
Ai un pic de febra, sa stii, cred ca ai facut insolatie... Data viitoare am sa cumpar o crema mai puternica, totusi nu e atat de bun soarele asta...
-Vrei un pic de apa? intreba tanara cu un aer aproape matern.
-Ihi, incuvinta tanarul caruia i se adresase
-Ce Doamne iarta-ma ai visat?
-Tot felul...i-am raspuns buhait si dezorientat.
-Adica?
-Pai cam tot ce am vazut la televizor in ultima vreme... ba documentarele de pe Discovery, ba apusul ala de la Cercul Polar, ba toate vietatile ciudate, ba stiri despre emigranti, ba cum din Pangeea se desprinde peninsula indiana si se formeaza lantul Himalayan...
-Si ai ajuns macar la 5000 de metri ca sa culegi vreo scoica preistorica, sau ti-era prea frig? il intreba tanara zambind
-N-am ajuns ca m-am apucat sa recit poezie la niste domni si doamne...
-Ha, ha, si cum era?
-Nu mai stiu decat finalul...
-Zi-mi-l si mie...
-Cred ca se termina cu ¨locul acesta nu ne mai apartine/ hai sa plecam de aici/
se rupe pamantul si totul e atat de minunat¨sau asa ceva...
-Oh, ce frumos... facu tanara si-l saruta pe un obraz ce pastra inca urma cearsafului pe care adormise.
Privindu-l tandru incepu sa impacheteze lucrurile, aveau de mers vreo cativa kilometrii pana la cort, si mai inca cativa pana in Vama, unde-i asteptau Ana cu prietenul ei ca sa manance hamsii sarate cu bere rece si proaspata, un deliciu.

Seara se lasa umeda, cu stele si o briza sarata, se auzeau voci stinse si niste acorduri vagi de manele. Paseau in tacere pe o cararuie de pamant flancata de iarba uscata, pierzandu-se odata cu ziua ce murise. Se mai auzi in intuneric doar vocea lui, intreband, ce-ai zice sa emigram, si raspunsul ei, nici nu ma gandesc.

_____________________________________________________
*apropieri


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


Gabi, - de Lascar Barca la: 09/07/2005 02:25:55
Ti-am citit si recitit textele.Sunt atit de frumoase.....Ma bucur ca existi.
Am gasit trei nume care ne sunt comune....Cioran,Oravita si Spania.
Cioran mi-a schimbat modul de gindire asupre umanitatii...
Oravita este locul copilariei si adolescentei mele.......
Spania?Ei bine,Cioran se considera un spaniol refulat.Si,pentru ca il tin
la suflet pe nea Emil,am fost in Catalunia. La Paris i-am pus o piatra pe mormint iar in place d'Odeon ,unde locuia,i-am cautat umbra.......
La anul ce va sa vie as vrea sa cobor din nou in Europa,si,trecind prin Paris sa vin agale in insorita Spanie,unde,,impreuna,sa inchinam un "Castillio de Almansa" .
#58791 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
a nu avea...incotro :) - de aleena la: 12/07/2005 09:17:31
Daca nu persoana, ducem cu noi povestea... Dincolo de apropieri si despartiri, mereu "impreuna". :)
#59049 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
poezia unui sentiment - de aleena la: 13/07/2005 21:03:08
Simt ca zambetul meu ar putea parea nepotrivit in acest context. Pentru ca povestea e trista. Poezia, insa, e tot atat de frumoasa ca dragostea ce v-a inspirat - inclusiv in scrierea acestor randuri...

Stiu si eu pe cineva care a visat mai urat decat a trait.:)
#59428 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
senzatii.. - de nishka la: 07/08/2006 12:36:09
Incep prin a citi.Ma pierd in subiect.In mine se trezeste ceva.Senzatia de a nu fi singur.Departe.Cineva stie sa o spuna mai bine ca tine.Ce senzatie placuta.Te regasesti in povestea altora.Senzatie confortabila.Si totusi...sunt decat anumite asemanari.Senzatie de tristete.Povestea se poate descrie si in alte nuante.Te pierzi in ganduri.De pierdere.De regret.Povestea se termina.Usurare.
A ta nu inca...
#137720 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...