Vand viata perfecta la pret rezonabil

Nu-mi pasa ca ma simt batran, ca incep sa mor si ca sunt din ce in ce mai multi tineri in jurul meu.
Nu-mi pasa ca aproape uitasem sa iubesc. Ca aveam propria lume, ca nimeni nu ma cauta, ca primaverile murisera demult. Ca am uitat sa plang si ca tinerii acestia vin, ii vad venind...
Nu-mi pasa ca am lasat in urma sufletul de piatra, ca am fugit nebun de anii in care am ridicat zid langa zid, pana cand nimeni n-a mai vazut nimic... Ca pot sa renunt intr-un sfert de ora (atat a durat!) la visul meu de a fi perfect de rece si de singur.

Nu-mi pasa ca va veni si ziua in care ea o sa plece.

Nu-mi pasa ca o sa plang in ziua aceea. Vreau sa-mi vand fericirea singuratatii si sa raman cu groaznicul chin al sentimentelor. Vreau sa sufar de gelozie, sa mor zilnic strivit de intrebari, sa-mi traiesc scurtele clipe de glorie si sa-mi plang lungile zile de suferinta. Vreau sa ma intorc inapoi, acasa, acolo unde am invatat sa iubesc.
Vreau sa tremur, sa visez din nou, vreau sa fiu egoist, sa urasc oamenii de care ea se apropie, vreau sa adorm langa ea, vreau sa ucid pe oricine care o vrea pe ea...

Vreau sa mai stau cu ea. Sunt cu fiecare clipa mai batran, si cu fiecare clipa se apropie ziua plecarii ei. Vreau sa ma doara fiecare pas pe care o sa-l faca, sa ma distruga tacerea din urma ei, sa ma simt inutil si singur, si mort. Sa nu ma mai pot ridica niciodata si sa ma jur oamenilor ca nu vor mai afla niciodata nimic despre mine.

Imi vand ziua perfecta de azi pentru ea. Ma leped de propria-mi religie pentru Dumnezeul ei.

Imi vand viata si astept dezastrul.