-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

FILOSOFIA FARĂ AERE IV (Despre Sex; Cum vă place?)


de George Avramescu la: 30/07/2005 04:51:00
modificat la: 10/08/2005 14:38:00
taguri: Eseuri 
voteaza:
Extra Information: - trase pe condei, dintr-o orgie de idei
ATENŢIE, ŞOCANT!!! Material obscen! Numai pentru persoane cu facultate. Obligatoriu aceea mentală, restul sunt benevole.

*(aberaţie liberă despre psihologia plăcerii, Lilith şi logica motivaţiei)

MOTTO: Mereu acelaşi.

Să vorbim astăzi despre sex. Spun pentru început numai atâta: “Sex”. Ochii voştrii citesc, minţile voastre cugetă la multitudinea de semnificaţii ale acestui cuvant. Ne-am putea gândi la aceasta, ca gen gramatical al persoanei noastre. Tot la fel de bine, am putea crede ca se referă la actul de manifestare al acestei identităţi. Sexualitatea noastră îşI pune amprenta, aproape pe fiecare gest dictat de personalitate. E uneori foarte greu să acceptăm asta. Să presupunem că ne leagă de cineva o prietenie platonică. Prin definiţia ei, o astfel de relaţie este una întreţinută de un psihic, haideţi să spunem, castrat de particularităţile erotice ale temperamentului nostru. Dacă ţinem seama de ceea ce înseamnă amor platonic, am putea afirma că o prietenie platonică, este nu una în care facem abstracţie de sexul celeilalte persoane ci uzăm de premiza că cealaltă persoana, are acelaşI sex. Aberant? De bună seama că da, cu menţiunea că aberantă putem numi o manifestare, raportând-o la una mai mult sau mai puţin aberantă decât ea. Platon era deci, homosexual. De ce oare psihologii au asociat ideea de prietenie fără motivaţii sexuale, de numele unui om pentru care sexul nu trecea ca indiferent, ci era asociat doar unuia similar cu sine însuşi? Trăim astăzi nişte vremuri ciudate: mai mult decât niciodată, a devenit aproape mondem să declari că eşti tolerant şi să laşi prejudecăţile deoparte. În acelaşi timp însă, ca un revers al acestei medalii, mai mult decât niciodată, suntem tentaţi să vedem în normalitate, nu un firesc al situaţiei, ci o acceptare a unei situaţii nefireşti. Omul modern, se rupe astfel de prejudecată, nu anulând-o din lista prejudecăţilor, ci asimilând-o ca un rău necesar. Spunem deci despre homosexuali: “sunt şi ei ai noştrii…” dar nu spunem :” şi ei sunt ca şi noi”. Dincolo de ceea ce înseamnă defapt, platonicul continuă să fie ceea ce a fost dintotdeauna. Dacă eşti bărbat, unul “straight” şi nutreşti o prietenie totală unui bărbat, la fel de heterosexual ca şi tine, platonică se numeşte oare ea? Nu, căci numind-o astfel, ai fi tu, primul care se îndoieşte că nu poate fi altfel decât aşa. Fiind deci aşa, şi având prietenia unei femei, nu este oare pe undeva împotriva naturii tale, integral masculine? Raţionamentul este fără dubiu, unul corect, concluzia e, să recunoaştem, mai mult decât eronată. Dar de unde pleacă ea? Ei bine, de la faptul că oamenii, dintotdeauna au resimţit sentimente, pentru care lingviştii, nu mereu au găsit cuvinte care să le reprezinte. Ce înseamnă să fi prieten cu adevărat, dacă nu să-ţi iubeşti prietenul? O femeie îşi iubeşte părinţii, bunicii, fratele, soţul, copii… Nepoţii, care sunt copii fratelui. Şi mai iubeşte un bărbat. Ce înţelegem deci din toate astea? Că este o femeie infidelă? Pe zi ce trece, resemnaţi, suntem tot mai mult de acord, că sexul este un lucru dual; iubirea însă, nu. Se pare că această femeie, este liberă să iubească, toate aceste persoane. Şi o face. Dar nu e permis să iubească acel bărbat. Ori cum poţi pretinde că eşti cu adevărat prieten cu cineva, dacă nu-l iubeşti? Ai putea să spui: “Îl iubesc ca pe un frate” atâta vreme cât nu-ţi este frate? Pe toţi ceilalţi îi revoltă iubirea ta, pe tine, dacă îi iubeşti, nu? Dacă vorbim despre el, haide să vedem: cum ar putea oare să te iubească, fără să se vrea tată pentru copii tăi? Cum ar putea să te iubească şi să te vrea împărţindu-ţi patul cu un soţ, care este evident că e alta persoană decât el? Din câte ştiu eu, adevărata prietenie, este un lucru total; nu poţi afirma că unii prieteni îţi sunt mai puţin sau mai mult prieteni decât alţii. Avem în viaţă, prieteni şi amici. Câtă vreme interesele celor pe care-i numim prieteni se suprapun, nu putem decât să mediem asta, sau să alegem. Deocamdată, am vorbit mai mult despre prietenie decât despre sex. Ca să lămuresc încă de la început, un lucru. Anume că dânsa nu poate fi ruptă cu totul de sexualitate. Ne place sau nu, singuri sau obligaţi de ceilalţi, în viaţă, sfârşim prin a jertfi frumoase prietenii, pe altarul altora, mai importante sau mai complete decât ele. La celălalt pol, sexualitatea însă poate exista, total independent de iubire sau prietenie. Faptul că nu o face mereu, nu înseamnă că nu o face adesea. Cu cât este însă mai anonimă şi mai puţin afectată, sexualitatea oamenilor este mai dezvoltată. Cât de mult ne place să ne recunoaştem obsedaţi de sex? Şi cu toate astea, dacă nu ai o sută de ani, dacă eşti încă puternic marcat(ă) de bărbăţia sau feminitatea ta, îţi aminteşti oare de ceva mai incitant, decât acel futai pasager, pe care cu siguranţă, odată l-ai avut? Am luat o pastilă împotriva ipocriziei şi vreau aici, nu să accept, ci să încerc să înţeleg, resorturile aparent anormale ale extremei sexualităţi. Homo şi bisexualitate, voyeurism, fetiş, exchibiţionism, geronto şi pedofilie, masochism şi opusul său asociat, sadismul; necrofilia, zoofilia, coprofilia, “ororile” care aparent ne blochează şi capacitatea de-a le percepe. Sunt oameni obsedaţi de a-şi umple viaţa cu sexualitate, la fel cum sunt alţii obsedaţi de a o scoate din viaţa lor. Motivul pentru care, şi unii şi alţii o fac, este unul cât se poate de clar: există! Unii dintre noi, o resimt până dincolo de propria ei manifestare. Să judeci cu curul, este şi nu, o simplă figură de stil. Oricât ne-am dori de cerebrali, mădularul îşi are în gândurile noastre, partea lui de judecată. Ne ferim sa recunoaştem asta, de cele mai multe ori, de teamă că ideile construite din astfel de asocieri, ar fi mai puţin morale. Dar etic, vă reamintesc că înseamnă tot ceea ce vine să ne rupă de ipocrizie. Moral este deci, acel gând care aduce la suprafaţă şi analizează un concept, îmbogăţit sau sărăcit cu tot ceea ce-l compune. Începând cu cele mai vechi timpuri, indivizii au fost dintotdeauna diferiţi unul faţă de altul. La nivelul unei publice conduite însă, felul oamenilor de-a fi, a rămas acelaşi. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi este diferit de când lumea, iar noi toţi, de când este această lume, aceiaşi am rămas. Peste ani, generaţii şi epoci, Puterea a fost şi a rămas, singura în stare să afirme şi să susţină extravaganţele noastre. Suntem înclinaţi să credem că homosexualii există mai ales între rândurile oamenilor celebrii. Adevărul este altul. În ierarhia socială, homosexualitatea este mai facil recunoscută la nivel înalt. Explicaţia este simplă: suntem receptivi îndeobşte la critici care pornesc de deasupra noastra. Pentru cei care se află deasupra cu o treaptă socială, importantă r-mâne numai optica celor aflaţi pe aceiaşi treaptă, sau pe una mai sus decât a lor. Nero, ca bărbat al tuturor femeilor şi femeie a tuturor bărbaţilor, a fost un mare tiran. Este dealtfel unica trăsătură care l-a împiedicat să fie, o cârpă a nimănui. Maniacii, afirmându-şi un simţ, încearca să le nege pe toate celelalte. Satisfacerea unei nevoi, dintotdeauna a fost îngrădită, de intensitatea cu care-o facem. Ne este de pildă foarte foame, dar ne ferim să înfulecăm cu lăcomie câtă vreme, cu noi la masă există alţii care abia dacă gustă din bucate. Omul este dominat de reţineri – facem aproape un cult din inhibiţiile noastre. Aşteptăm în staţie un troleu. Ne place fusta scurtă a unei domnişoare, în măsura în care nu se poate lipsi cu totul de ea. În ochii noştrii, ea este atâta de dezbrăcată, încât dacă ar ştii, aproape că i-ar fi ruşine cu asta. Un câine şi o căţea, la câţiva metrii depărtare de noi, fac un gest de care ei nu s-au ruşinat niciodată: femela ridică coada şi masculul miroase. Iată că nasul lui, nu se lasă înşelat de ceea ce ochii ar putea să se înşele. Câinele deci, nu are nevoie să vadă; nouă, nu ne trebuie nimic mai mult decât să vedem. Extragem certitudini subiectiv, numai cu unul dintre simţuri. Dacă domnişoara aceasta ar avea un miros anume, aş lua asta ca pe o dovadă a lipsei de igienă. Câinele încearcă să posede acea căţea, iar ea îl respinge. De ce? Nu este destul de arătos? Sau nu destul de virtuos încât ea să-l doreasca drept model pentru viitorii pui? Traversează pe celălalt trotuar şi faptul începe să se petreacă. Este tot el. Motivul acceptării e unul simplu: acum, ea vrea! Numai că şi voinţa este o stare contradictorie în ce ne priveşte pe noi, oamenii. A vrea, poate să însemne că dorim cu adevărat, sau la fel de bine că suntem mai dispuşi decât înainte să tolerăm. Putem să vrem, spunându-ne nouă că în teorie lupul ar putea fi mâncat de oaie. În mintea noastră, plăcerile sunt în aceiaşi oală amestecate, şi dacă acum m-aş apuca să fâlfâi aici un cârnat, acei câini nu-si vor părăsi actuala postură, nici dacă n-au mai mâncat de trei zile. Ei asta vor acum, şi mai târziu, această trebuinţă satisfăcută, vor avea o alta. Nu de puţine ori oamenii îşi înlocuiesc necesităţi cu altele doar din oportunism. Cunosc pe cineva, care dacă doarme în zori, fie şi numai o oră, se trezeşte apoi ca să-şi bea cafeaua. Şi oricât de ipocriţi am fi cu ceilalţi şi cu noi, nu putem nega că sexualitatea, este una dintre dominantele firii noastre. Atâta de dominantă, încât, personal înclin să cred că frigiditatea însăşi, a apărut dintr-un exces de trăire senzuală. Credeţi oare că un accident a rupt mâinile lui Venus din Milo? Vă înşelaţi – artistul a “omis” să le pună, anulând astfel un gest la fel de real ca natura lui: respingerea. Nurii Afroditei, aparţin acum tuturor, în pofida acelor braţe care lipsesc. Când este vorba de sex, ne mulţumim cu acceptarea – când vorbim însă despre dragoste, avem nevoie de acord. De aceea ne-ar plăcea uneori în pat o femeie mută, fiindcă ea are neputiinţa să zic㠓nu”. Orgoliul unui amant precum Casanova, e acela ca femeia să vorbească, şi nu oricum, ci să spuna “da”. Consimţământul, deşi nu pare astfel, nu e acela manifestat când o femeie ne dă voie în patul ei. Ea ştie, iar noi – dacă vrem să scăpăm de o dureroasă confuzie, ar trebui să recunoaştem – că adevăratul “da” dedicat nouă, reprezintă defapt acel “nu” pe care o facem să-l spună apoi pentru toată lumea. Mulţi dintre noi, încă mai cred că este important ca pentru o femeie să fi primul bărbat. Aceia care au fost dezamăgiţi de asta, ajung să vadă cu adevărat, adevărul. Este mult mai bine ca pentru o femeie, să fii tu ultimul. Şi am vorbit bărbăteşte despre toate astea, pentru că natural este să te exprimi, uzând de identitatea ta naturală. Sunt lucruri la fel de reale, şi dacă eşti bărbat, şi dacă eşti femeie, şi dacă nu eşti nici una nici alta, şi dacă eşti amândouă astea într-unul singur. Iată-ne deci, ajunşi aici – să nu fi de nici una dintre părţi, înseamnă defapt să fi de amândouă. Şi nu-i de mirare că nu este întocmai un statut uşor. La fel de departe de un mal ca şi de celălalt, te aflii chiar în mijlocul torentului. “De ce eşti bisexual?” am întrebat pe unul. “Pentru că mi-e sila ca dracu’ de un pat gol… Şi am ales să îl umplu cu orice pică.” În timpuri străvechi, oamenii obosiţi de vânătoare, s-au apucat de lucrat pământul. Deci, unii au început să mănânce pâine, din neputiinţa de a mai alerga după carne. Dar alţii, au continuat să vâneze. Şi în sfârşit, alţii au ales să crească animalele. Tot la fel ca şi foamea, libidoul este o nevoie care ne controleaza şi pe care într-o măsură, o putem controla. Unii îl suprimă chiar de tot, alţii îl sugestionează să accepte ceea ce este la îndemână. De ce ne-am mira, că obişnuinţele, care nouă oamenilor, în ansamblu ne conduc viaţa, sunt aplicabile şi la nivelul mărunt al dorinţei? Cine este mai susceptibil să devină zoofil? Un tânăr de la oraş, pentru care oaia e un personaj de desene animate, sau un biet cioban, nevoit să-şi pască luni în şir mioarele în sălbăticie? Căutarea unui surogat pentru dependenţe, inventivitatea şi mai ales curiozitatea umană, sunt factorii care fac posibilă, orice aşa numită perversiune. Particularităţile noastre, capriciul, extravaganţa, tot ceea ce ne face să ieşim dintr-un comun, “comun”, sunt lucruri care ne fac să fim aparte, din orice sens. Dacă suntem diferiţi de mulţi alţii, dar identici cu puţini alţii, formăm comunităţi, în mijlocul cărora, luptăm pentru drepturile noastre. Diferiţi însă de toată lumea, sfârşim prin a deveni proscrişi pentru contemporani, şi martiri pentru cei care vin din urmă. Obligatoriu deci pentru viaţă este să fii în rând cu lumea, în vreme ce pentru moarte, mai bine zis, pentru nemurire, e de dorit să fii neînţeles. Din turnura pe care evenimentele au luat-o în istorie, este limpede că nu-i nimic neadevărat, în acestă lege nescrisă a consacrării. Şi totuşi acum, despre sex fiind vorba, ar fi inoportun să pretindem că oamenii aleg o manieră nefirească de a aborda sexul, din nevoia posterităţii. Este o nevoie acută, care insistă chiar pe o rezolvare actuală şi imediată. Nu poate fi deci vorba de a o concepe drept mijlocitor al altei finalităţi, ci ca pe un act terminal în sine. De când mă ştiu eu, am alergat să întâlnesc oameni diferiţi prin natură de mine, însetat de cunoaşterea lor. De aceea îmi permit aici să vorbesc despre unele lucruri de care nu am luat o cunoştinţă reala, prin satisfacere. Nu voi regreta niciodată că am ascultat lucruri, care, pe mulţi dintre dumneavoastră v-ar oripila. Oripilantă, nu este decât ignoranţa noastră şi prejudecata că există lucruri care prin cunoaştere, ne-ar putea pângări conştiinţa. Cei care afirmă una ca asta, sunt şi vor rămâne până în ultima clipă a vieţii creiere nebune din senilitate, stupide din infantilism. Suntem oare atâta de slabi sufleteşte încât să fim incapabili în a discerne, între ceea ce ne face bine şi ce nu? Luam un pedofil şi îl aruncăm după gratii – e foarte bine, vor fi astfel mulţi copii care vor reuşi să crească departe de dorinţele lui libidinoase. Greşim însă, uitându-l acolo, neîncercând să îl cunoaştem pentru a vedea ce îi aduce pe oameni pe această cale. Cred că cel mai mult greşesc aceia care mizează totul pe autocontrol. Ştiu, este nemaipomenit şi lăudabil să fi om, să fi stăpân pe tine însuţi. Ideal ar fi, ca virtuţile să stea stivuite în noi pe nişte rafturi, iar viciile ascunse şi uitate într-un sertar. Nu suntem însă zei şi dacă am putea fi perfecţi nu ar mai exista idoli şi etaloane pentru măreţie. Omul este supus greşelii, de aceea cred că cel mai sigur mod de a o combate, este să încerci să te pui cât mai departe de ea. Vreau să spun că m-aş feri să spăl eu pe spate o fată de treisprezece ani, dacă nu-i a mea. Am cunoscut un bătrân pedofil – nu făcuse închisoare, nu atinsese niciodată necuviincios un copil şi era la vârsta când o fizică dorinţă nu se mai îndeplineşte decât gândindu-te la ea. Mi-a arătat un album imens, plin cu fotografii de fetiţe nude. Să-l întrerup din răsfoială. ar fi fost un gest firesc şi bun pentru amândoi; dar ce să îi spun? Că mi-e silă de ceea ce-i provoacă extazul? Ar fi fost teribil de moral să fie aşa, dacă asta ar fi fost adevărat. Am păstrat, oferită de el, una din acele fotografii; o plaja la marginea lumii, aducând cu un colţ de rai şi un înger puber care îl umple. De la un moş nebun, am înţeles că e dreptul ochilor să se bucure de frumuseţe şi al minţii să făurească vise care o satisfac. Am fost şi eu cu gândul pe acea plaja ca să ma întâlnesc cu acel înger. Şi e de la sine înţeles că n-am mers acolo ca să mă închin la el. E mintea mea şi dacă acea zână nu este fiica voastră, iar visul meu a rămas un vis, nu are de ce să provoace oroare. Însă vă spun: cei mai susceptibiliîn a greşi sunt tocmai cei care nu ţin seama, că ar putea sş greşească. Mulţi oameni spun: “Nu poţi dori o adolescentă! Tu n-ai copii? Ce ai zice dacă unul ţi i-ar dori în patul lui?” Şi le răspund: “Feriţi-vă să credeţi că odraslele altora, sunt ale voastre. Aţi putea fi surprinşi şi într-un fel care să nu vă facă cinste deloc.” Ceea ne ne stă în putere, este să ne ferim fata noastră de treisprezece ani, de poftele altora şi pe noi de a râvni la fetele lor. Pentru că trăsătura care îi face cinste omului este controlul şi nu răceala. Nu de piatră suntem asta e clar – e drept ca p… noastră a mers cu noi la şcoală, dar am ţinut-o mereu ascunsă în pantaloni, aşa că nu a învăţat deloc carte. Unii oameni, iubesc o femeie, ba chiar întotdeauna numai una, fiindcă are ceva copilăresc în purtarea ei, sau ceva din trupul ei, este insuficient maturizat. Alţii îşi îmbracă iubita într-un sarafan de şcolăriţă şi se dedau la cele mai nebunatice jocuri. Le disecăm oare, subconştienta lor reală nevoie? În armată, în spital şi în toate comunităţile de bărbaţi, am întâlnit mereu oameni care de frig, de situaţie sau de plictiseală, alegeau să doarmă împreună. Eu m-am ferit întotdeauna de asta, găsind căîmi provoacă repulsie şi considerând că aceştia sunt predispuşi la acte homosexuale. Dar un prieten psihanalist, mi-a spus că inconştient, sunt înclinat mai mult decât ei să fac asta. Deci, dacă merg într-un autobuz aglomerat şi mă feresc de atingerea unui nene, urmaşul lui Freud e de părere că în adâncul meu respingerea vine dintr-un freamăt de dorinţă. Optica e cel puţin ciudată. Ajungi să crezi că oamenii cer bere rece ca gheaţa oridecâte ori şi-ar dori-o fiartă. De ce să nu recunoaştem, măcar noi care continuăm să gândim natural, că dispoziţia este dată de conjuctură? Este aşa şi totuşi nu mereu este. Limitaţi la ceva, trebuie să alegem parte din acel ceva. Nelimitaţi la nimic însă, vom tinde spre ceea ce este cel mai îndepărtat. Pentru mine, a devenit clar că homosexualitatea apare numai între două extreme. Fie când nu putem avea o femeie, fie atunci când ipotetic le-am putea avea pe toate. Dar după cum se ştie, un gay se manifestă în două moduri: unul activ, în care îşi canalizează dorinţa masculină spre un alt bărbat, văzând în acesta o femeie, altul pasiv, în care el se doreşte a fi femeia, iar ţinta devine un bărbat, cât mai bărbat cu putiinţă. Sunt foarte rari acei homosexuali care să nutrească doar una dintre aceste dorinţe. Când sunt astfel, ei încearcă să sublinieze asta şi devin transexuali. Acum vorbim însă despre gay şi nu despre transexuali, care deja şi-au afirmat o identitate, fie ea şi artificială. Subiectul este aşadar o persoană cu două moduri diametral opuse de a simţi, pe care dizarmonic faţă de noi restul şi armonic cu sine însuşi, acel om încearcă să le împletească la nivel de sine. Ele ajung să subziste firesc în acea persoană, deşi nu comună este originea lor. Atitudinea activă se naşte din constrângere – din lipsa unui subiect adecvat, în acest caz, femeia. Cealaltă perspectivă, pasivul, este mai sofisticată, pornind de la extensia unui Eu saturat de rutine satisfăcute, care fac individul să încerce un rol opus de acela obişnuit. Aş vrea să fiu, încă odată clar: nu mă folosesc în exemplele mele de oameni, obişnuiţi să trăiască înconjuraţi de jumătăţi de măsură - ei au ajuns deja să-şi numească necesităţile drept plăceri, iar nevinovatele pofte drept capricii. Vorbesc despre oameni, pentru care voluptatea joacă un rol important, chiar dacă nu mereu, ei lasă asta să răzbată. Despre ei vorbesc şi pentru ei o fac, în cea mai mare măsură. Adevărat este, că nu există ceva mai măreţ, decât o viaţă de ascet şi totuşi, nu există nimic mai searbăd decât ea. O spun pentru că sihastrul, nu este un om lipsit de dorinţe, ci unul care a fugit în singurătate de ele. Ori dacă ar fi să judecăm chiar după religia propăvăduită de el, păcatul nu este să-l faci, ci chiar să-l gândeşti. O ispită te părăseşte imediat ce ai îndeplinit-o, în vreme ce, dacă fugi de ea, te va urmări întotdeauna. Sunt puţini aceia care vor să acepte că fantasmele individului se nasc din abstinenţă mai mult decât din desfrâu . Mulţi părinţi mai oblojesc încă cururi de miciţi abuzate de pastorul catolic. Am convingerea că aceşti pedofili homosexuali la origine nu şi-au dorit altceva decât o femeie, care întârziind să apară a luat numai chipul unei bucaţi de carne. Suntem oameni – imaginaţia noastră ne deosebeşte de restul tuturor fiinţelor. Închipuirea, nu este neaparat morală, ci întotdeauna mulată dupa nevoi. Bărbaţi îşi arată scârbavnicul mădular femeilor prin scări întunecate de blocuri. Alţi copleşesc o femeie străina cu atingeri voluptoase într-un autobuz aglomerat. O pereche de bikini feminini, mai ales dacă sunt bine purtaţi, devin talisman de preţ pentru unii dintre noi. Într-un milion de feluri, oameni ajung să deformeze realităţile. Ca animal impresionabil, fiinţa umană nu doar că are propriile dezechilibre, dar se lasă molipsit şi de ale altora, şi astfel “mizeria” se întinde ca un flagel. Vă mai amintiţi astăzi de felul cum era privit în România sexul oral înainte de ’89 ? Cunosc persoane care dacă o prostituată bea apă dintr-un pahar îl spargeau mai apoi. Se pare că suntem foarte puţin consecvenţi cu prejudecăţile noastre. Şi ceea ce este mai mult decât limpede este că, cu cât avem mai puţine de facut în rest, suntem înclinaţi să abordăm mai pervers şi mai intens latura noastră sexuală. Aţi auzit de Poliţia Călare? Da? Ei bine, cunosc un echipaj din Bucureşti, de la Academie care îşi duceau caii să se satisfacă cu un sex oral la fetele de pe centură. Nu mă credeţi? N-am cum să o dovedesc, apoi de ce aş face-o dar ei ştiu şi dacă ar citi toate astea, caii lor ar avea nişte amintiri foarte placute. O cunoştiinţă feminină de a mea a înoptat la o … pe atunci prietenă de a ei. Dimineaţa a intrat în living destul de buimacă şi şi-a găsit prietena, masturbându-şi motanul. S-a sfârşit astfel o frumoasă prietenie. Aceste cazuri le cunosc personal. În rest circulă zvonuri cu toptanul. Cum că un angajat de la morgă, a trăit o dulce idilă cu o fecioară ideal de frumoasă al cărei singur defect era unul radical, anume că nu era vie ca să poată răspunde gestului de tandreţe. Am acasă un CD cu filmuleţe freak pe care n-am reuşit să-l văd încă. Văd un clip, apoi sunt bolnav o săptămână, deşi, credeţi-mă nu sunt slab de înger. O minte nebună filmează toate astea apoi mii de minţi se “desfat㔠cu ele. Un closet plin cu excremente şi un cap scufundat în ele, cap posesor al unui cur oferit cuiva care trăieşte asta cu mult extaz. E o agonie fie şi doar să priveşti la acest extaz. Un bărbat se spânzură de-a binelea, iar o femeie îi suge bărbăţia în vreme ce el se contorsionează. Şi un gang-bang cum nu am văzut niciodată. O femeie noaptea pe străzile din Manhatan. Şase tipi, vreau să spun şase scursuri o atacă cu pumnii şi picioarele până cade în nesimţire, plină de sânge, urină şi propriile excremente. Apoi toţi urinează pe trupul ei, o dezbracă şi o au, corp inert din care viaţa şi-a luat zborul. Cum am putut să văd toate astea? Cu mare greu; şi totuşi a fost cineva care le-a filmat. Există în comportamentul sexual, laturi atât de întunecate, încât altele mai puţin umbrite ne apar luminoase de-a dreptul. Un român a mers cu tot cu nevastă să lucreze în turcia. Am scris cu literă mică fiindcă nu văd nimic mai mărunt decât asta. Vreme de şase luni, nouăsprezece barbaţi au cotizat fiecare câte o sută de dolari pe lună bărbatului însurat ca să poată profita de femeia lui. Un emigrant câştigă banii cu greutate, iar dacă îi dă trebuie să ştie pentru ce o face. Într-o baracă de cinci pe cinci, o femeie, vreme de şase luni este ţiitoare pentru douăzeci de bărbaţi. Totul este la vedere, aşa că, şi cei care pe moment nu vor, ajung să vrea. Toată noaptea şi noapte de noapte, femeia este făcută poştă, fără nici un prezervativ; în fiecare dimineaţă ajunge în patul soţului ca o cârpă bine înmuiată de spermă. Peste zi, mulţi îşi iau cu rândul o mică pauză ca să treacă pe la baracă şi să i-o tragă femeii pe trei sferturi adormită. Turcilor le e silă să o aibă, dar le place la nebunie să vină ziua la ea, sş-i rupă hainele, să o scuipe şi să o bată. Vreme de şase luni, femeia nu-i altceva decât un closet murdar, doldora de sămânţă. Este exact ceea ce putem numi, fără nici un resentiment, târâtură. Nu e legată cu lanţul, numic nu o ţine cu forţa de un bărbat care considerând-o poate prea mult pentru el, o împarte cu un pluton. Afară de cazul că ea a devenit dependentă de această beţie sexuală. Foarte rar se spală, şi mai rar se îmbracă… Zi sau noapte, este aproape mereu aţipită şi goală, într-un pat oarecare. Oridecâteori cineva o posedă, nici nu mai deschide ochii să vadă cine o face. Mai murdar decât ea, nu găsesc să fie decât bărbatul care o mai doreşte. Şi nu e unul. Până acum, nu am făcut decât să enumăr ciudăţenii, fără să intru în nici un fel de detalii despre raţiunea care ar putea să le provoace. Şi am să încep cu un transexual, aşa numitul fătălău care alege să îşi schimbe definitiv şi radical înfăţişarea şi personalitatea. Cred că este cel mai bărbătesc mod de aţi privi ca mascul feminitatea. Aceşti oameni, oricât ar fi de huliţi şi dispreţuiţi, îşi exercită o atitudine foarte corectă: ei aleg, şi fără doar şi poate că o fac cu o permanenţă şi o ireversibilitate demnă de oameni. Simt deci, că alta este identitatea lor şi optează să se schimbe definitiv fizic pentru asta. Numesc asta incontestabil un curaj, în masura în care reprezintă un “one way only road”, de unde în cazul unei dezamăgiri, niciodată nu se mai pot întoarce. Era “o” prezentatoare de la “Rai Uno”, pe care puştan fiind o admiram cu toată fiinţa mea. Puţinele mele cunoştiinţe de italiană, aş putea spune că le datorez “ei”. Era “o femeie” deosebită. Un exces de feminitate combinat cu o inteligenţă sclipitoare. “A beautiful mind”, foarte spontană şi foarte potrivită cu munca ei. După o vreme am aflat c㠓tanti” asta era un “nenea”. Numai că asta nu m-a dezamăgit deloc pe atunci, iar acum, cu atât mai puţin mă dezamăgeşte. Întâlneşti foarte rar femei care să se ridice la nivelul ei; dar bărbaţi care să o facă, aproape niciodată. Aşa că mă văd nevoit să recunosc: cu acest “el”, “ea” sau cum veţi dori s-o numiţi aş vrea să trăiesc o nebunie lungă de-o zi, sau lungă cât zilele mele toate. O puteţi înţelege aşa cum poftiţi, la fel cum fireşte că puteţi face cu tot acest eseu, cu toate eseurile pe care le scriu şi le vreau adunate într-un volum. Simt însă, că dacă n-aş recunoaşte asta, tot ceea ce scriu aici n-ar fi decât o mincinoasă vorbăraie. Sunt oameni de admirat pentru ceea ce natura i-a făcut să fie; alţii sunt de admirat pentru ceea ce au devenit împotrivindu-se naturii lor. Dintre astea două specii, vă rog să hotărâţi fiecare cine este mai merituos. La fel, admirăm pe unii pentru felul cum îşi cultivă ideile, pe alţii pentru cum cultivă sentimentele pe care le au înăuntrul lor. Pe ea, o admir, odată în plus pentru felul în care şi-a cultivat personalitatea. E o femeie deosebită, cu atât mai mult cu cât, nu s-a născut aşa. E creaţia bărbatului din ea, şi sunt convins că el a făcut-o să fie, exact aşa cum i-ar fi plăcut lui să întâlnească o femeie. Astfel de transexuali, cum este şi israelianca Dana International, au tot respectul din partea mea – nu mă refer deci la nespălaţii din Parcul Operei care îsi umplu sutienul cu vată şi îşi rad cu lama părul de pe picioare. Şi trec la voyeuri. La noi toţi adică… Nu cred să mă fi incitat ceva mai mult la pubertate, decât imaginile pe care o oglindă mică, pusă pe vârful pantofului, le surprindea între picioarele colegelor mele de clasă. Le mulţumesc tuturor femeilor de pe stradă, care datorită unei fuste mai scurte sau a unor picioare mai lungi, unui buric la vedere sau a unui sutien uitat acasă, fac ca viaţa să fie şi mai frumoasă decât este. Merg, de câte ori am ocazia, la nudismul de la 2 Mai. De cele mai multe ori însoţit de o femeie, ca să nu atrag asupra mea suspiciunea că vin acolo ca să văd una pentru prima dată. Mă îndoiesc să existe ceva mai primordial şi mai excitant decât acea plajă. Nu de puţine ori mi-am ars excesiv pielea, întârziind mai mult decât se cade sub razele soarelui, ca să prelungesc cât mai mult această bucurie. E o beţie de simţuri senzuale, care culminează blocându-ţi tocmai senzualitatea. Intrat în cort, ţi-ai dori să-ţi posezi femeia, pentru că fierbi cu totul pe dinăuntru, dar te descoperi incapabil să o faci. Explodezi de excitare, fără ca măcar ca organul responsabil de asta să te trădeze. Consider că este sublim că există un loc ca acesta, unde trupeşte nu există nimic de ascuns la persoana ta şi a celorlalţi. Aşa cum afirmam cu o altă ocazie, pudoarea este cea care în vremuri apuse, a alungat paradisul de lângă noi. Când pot, cheltui într-un week end banii pe care-i câştig într-o lună, ca să vizitez această fărâmă de rai de la marginea marii. Este o sete adăpată mereu cu un lapte al dorinţelor noastre, care niciodată nu satură şi totuşi, niciodată nu ne chinuie asta. Vreau toate acele femei şi multe poate că deasemenea mă vor – nu importă deci că n-am să le am, de vreme ce există un moment în care le am în toţi porii. Mi se întâmplă iarna să merg la mare, la vremea în care voi vă gândiţi la ea, fie deloc, fie ca la o frumoasă şi aglomerată amintire, fie, în sfârşit, ca la o caldă promisiune pentru concediul care-o să vină… O briză rece mă face să mă simt gol pe sub toate hanţele de pe mine, dar mie nu-mi stă gândul la asta, ci îmi pare că văd în nisip urma frumoasă a unui fund de femeie poposit în el, vara trecută… Da prieteni, acesta este un fetiş, ca şi acea senzaţie pe care o ai vara, când conduci o maşină şi cu o mână scoasă pe geam, mângâi aerul ca un sân de fecioară. Marea ne leagă pe toţi şi suntem un tot aidoma nisipului care-i umple plaja. Pentru mine, acele femei şi poate toate femeile din lume, sunt Marea însăşi. Fărâma de nesfârşit, care îţi dă dispoziţia de a dori din toţi porii şi de-a trăi fără nici o măsură. Sărutând femeia iubită, le săruţi atunci pe toate celelalte şi simţi în tine foame cu care cerul se hrăneşte mereu din mare. Marea – o supă caldă, iar noi, ingredientul care-i dă gust pentru noi înşine. În braţele ei, ne lăsăm îmbrăţişaţi şi îmbrăţişăm pe toţi ceilalţi, ca într-o mare orgie, supremul dezmăţ, lipsit de filosofie şi de morală. Mi-e bine şi cald aşa; aş vrea să fiu acel negru mititel coborât din banan sau corcoduş, prost, la marginea lumii. Iată Omul! Un pitecantrop sufocat de temeri, care sunt însăşi sămânţa evoluţiei sale; şi iarăşi recunosc că am realizat din măreţie, doar a zecea parte din lucrurile pe care slăbiciunea mi le-a dictat. Să recapitulez deci, până aici: sunt homosexual – pentru că aş putea să ma culc cu un bărbat, dacă el ar fi îndeajuns de femeie. Sunt pedofil, pentru că trupul gol al unei puştoaice, nu mă lasă indiferent. Sunt voyeur pentru că iubesc să descopăr intimităţi la oricare femeie anonimă şi exchibiţionist pentru că sunt gata să mă las descoperit, de oricare dintre ele. Sunt fetişist, căci nu doar odată am sărutat chiloţeii iubitei şi degetul mare de la picior. Sunt masochist, pentru că îmi sunt dragi unghiile ei înfipte până la sânge în fesele sau spinarea mea, sunt sadic fiindcă ador să îi muşc buzele şi limba. În fine, sunt gerontofil, pentru că aflat între o herghelie de femei, poate le-aş amâna ca să petrec o noapte cu Tina Turner. Îmi plac femeile micuţe şi delicate, care în picioare îmi vin până la brâu, iar în pat până peste cap. Îmi plac şi acelea înalte şi bine făcute, cu care, ca un gladiator trebuie să mă lupt. Sunt foarte frumoşi sânii micuţi şi pietroşi pe care să-i mângâi cu toată grija – dar sunt foarte plăcuţi şi aceia opulenţi care nu-şi găsesc locul pe sub bluză. Îmi plac femeile debordând de feminitate, dar şi cele mai băieţoase. Nu cred să fie ceva mai frumos decât o fustă mini de femeie de sub care mijesc nişte genuchi parcă sculptaţi – decât poate un cur suberb poposit neglijent într-o pereche de jeanşi. Cum arată deci femeia pe care-o doresc? Ei bine, ea are întocmai chipul, constituţia şi statura ta, frumoasă cititoare, indiferent cine ai fi tu! Femeia mea… o vreau neagra, fierbinte şi transpirată, fiindcă găsesc în ea o sălbăticie care mi-e dragă. O vreau albă, rece şi indiferentă, căci o găsesc astfel aristocrată şi preţioasă. O vreau galbenă, micuţă şi pasională, pentru că ea mă face să mă simt bărbat şi barbar. În orice fel aş dori-o însă, Femeia este anonima muză care-mi incită simţurile şi imaginaţia. Fără ca ea să existe, gândurile mele ar fi o simplă bălmăjeală, lipsită de motivaţie şi departe de orice urmă de spirit. Femeia - pentru un bărbat, fireşte – este acea nevoie care face ca mintea să ne apară deodată scăpată de oricare alte nevoi. Dacă surprind o privire interesată de mine în ochii unei frumoase necunoscute, imaginez în ea o dorinţă pe măsura dorinţei mele de-a fi dorit. Adesea mă las mistuit de un foc de paie, dar jur că nu există simţire mai adâncă decât această flacără care ne frige la suprafaţă, lăsându-ne reci cu vremea pe dinăuntru… Iubire. A iubi. Evident că nu m-am dorit vorbind despre asta, aici, acum. Într-un milion însă de alte ocazii, a fost şi va rămâne un subiect pe care nu îl pot ocoli. Acum vorbesc însă despre dorinţă. A dori. Fiinţa noastră nu e decât un rob al pasiunilor noastre, iar timpul nu înseamnă nimic pentru intensitatea lor. Altminteri, de ce am spune “te doresc ca la început”, dacă nu începutul ar fi etalonul primordial al patimei noastre? Dragoste deci, la prima vedere – percepem o realitate cu un simţ, o disecăm cu un altul, interior, pe care nu l-am cunoscut niciodată destul de bine. Dorinţă iată, până la ultima răbufnire din noi, lipsită parcă de oricare raţiune şi totuşi, mai raţională decât toate. Mintea noastră, e una lipsită de vlagă, gândul nostru e un plod avortat al minţii, vitregit de strălucire; nădejdea e una care spre nicăieri nu ne duce, dacă în accidentul stupid al fiziologiei, ne descoperim lipsiţi de dorinţă. Dorinţă este în toate câte sunt, şi mereu o alta. Putem rămâne fideli unui principiu, credincioşi unei obişnuinţe care ne face bine. Devotaţi unui sistem de valori pe care ereditatea ni-l dezvăluie a fi mai corect decât altul. Însă asociată cu dorinţa, fidelitatea nu e decât o atitudine sterilă, care nu naşte, care nenăscând, nu are ce să dezvolte. Ţinta dorinţei noastre are nevoie de schimbare, fiindcă inovaţia este haina care vine cel mai bine aspiraţiei. Mereu schiţez paralele, dar pentru ce oare o fac? Avem iubire. Şi mai avem, pasiune. Avem, astea două, pe care teoretic, lucid, logic, aş încerca să le separ. Aparenţa tinde să-mi dea dreptate. În profunzime însă le găsesc un motiv comun. Relevant? Nu, pentru că obiectul, nu are nimic comun, şi cum am mai zis, nimic în comun cu “comunul”. Este unul special. Dacă îl eviscerez, aflu în măţăraiele lui, în structură, elemente din amândouă cele de care vorbeam. Mi-aş dori să neg asta, de dragul unui suflet pe care testosteronul îl pângăreşte. Două coaie, iată! Împotriva nevoii de castitate, în iubire se amestecă boaşe, creier mic, mare, inimă… Văd, pipăi, miros, aud, gust, uite la un loc, câte un pic din toate. Iscodesc cu sufletul după suflet, dar carnea este un lucru primordial care nu-mi scapă din vedere. Văd culoare. Formă văd, pe care mâna, dependentă de realităţi, o vrea conştientizată prin atingere. Dar are oare mâna, vreo raţiune? Ce sunt toate simţurile noastre, decât unelte cu rol în satisfacerea sufletului? Suntem mai puţin puri, pentru că ne place? Atunci, de cănd să fie răceala pentru oameni, o virtute? Culegem satisfacţii cu toată fiinţa, şi pentru ce ne-am ruşina de poftele noastre, când ele sunt, întâia natură a vieţii? Se spune să te cunoşti pe tine însuţi. De la Socrate încoace, omenirea se tot străduieşte să facă asta. Cum am putea să p facem mai temeinic, decât urmărindu-l pe celălalt şi în acelaşi timp, descoperind în noi, starea pe care el o provoacă? Am fost şi voi rămâne un infidel. O spun deschis şi ştiu că alung prin asta, orice urmă de potenţială iubire, devotată şi unică, pe care o femeie mi-ar putea da-o. Dar afirmând-o, rămân fidel unui concept uman, pe care cu falsitate, bărbaţii şi femeile şi-l abandonează. Ei da, eu MERIT să fiu iubit! Pentru că eu, las în mine loc pentru iubire. Fiindcă am dorit, şi n-am clădit statuie în mine, nici uneia dintre dorinţe; fiindcă doresc şi recunosc că poate mâine n-am s-o mai fac, sau nu la fel, sau nu tot aia. Pentru că sunt mereu gata să doresc şi pentru că-mi promit mie că nici o dorinţă nu va fi, dorinţă de dragul ei. Iubesc să iubesc, şi totuşi, ar fi păcat să renunţi la a te îndrăgosti mereu doar ca să iubeşti ceva pentru totdeauna. Să arzi mereu, te obligă să nu te mai aprinzi niciodată. Iubesc sentimental. Superficial. Dar la fel de amar. La fel de dulce. Resimt dragostea mea printr-o fantezie, şi e drept aşa, căci dragostea mea reală e o fantezie. E o balivernă, o gogoşă cum că, moral, iubirea e un avatar al celor scrupuloşi. Iubirea, nu e fraternitate. Cel mai criminal dintre toţi, iubeşte. Ucide tot împrejurul său şi totuşi, pentru ucigaş va exista mereu cineva, pentru a cărei viaţă ar fi gata să le pună capăt la toate, chiar şi a lui. De ce o face? Pentru că în el subzistă o nevoie acută de acel cineva, laolaltă cu o indiferenţă cronică faţă de restul lumii. Un astfel de criminal, într-o măsură mai mare sau mai mică, se află în fiecare dintre noi. Pe altarul unor dorinţe, întotdeauna vom aduce ca ofrandă altele; mereu ne vom pleca în faţa a ceva şi niciodată nu va fi asta cea din urmă aplecare. În ce priveşte dorinţele, există pe de o parte una, a cărei rezolvare biologică, o concretizam mecanic, printr-un act pe care omul l-a denumit sexual. O mâncărime. Despre asta, despre tot ce imaginează ea, am vorbit aici. Ţine foarte puţin de om, foarte mult de animalul care zace în fiecare dintre oameni. La ce ne-am mai mira deci că oameni fac sex cu animalele? Contrar unei înţelegeri altădată fireşti, sexul a ajuns să poată fi făcut de unul singur, în grup, cu oameni vii, morţi, cu vite, cu papagali, cu căldură sau lupsit cu totul de ea, ca un sport. A mai rămas însă ceva. Nepângărit. Virgin. Complex. Capital. Adevărata dorinţă. Cea care creeză toate acele analogii cu iubirea, despre care vorbeam. Acea pasiune care ne tulbură raţiunea. Nucleul concentrat al dorinţelor noastre, hormonul necunoscut pe care creierul îl secretă şi care în creier se consumă. Nici originea lui, nici finalitatea, nu se află între picioare. De aceea, poţi să fi bărbat, femeie, copil sau bătrân, sunt lucruri pe care, cu aceiaşi intensitate le vei simţi. Aşa simte defapt, acel Lilith pe care adânc îl purtăm în noi. El naşte mereu contradicţiile noastre interioare, din vina lui uneori nu suntem îndeajuns de bărbaţi sau îndeajuns de femei. Din cauza lui Lilith, tu ţie, îţi pari adesea un copil bătrân sau un bătrân care a dat în mintea copiilor. El este cel care deformează aberant o realitate cu care suntem obişnuiţi. Doar că de cele mai multe ori, realitatea conştientizată de noi, chiar şi în ceea ce ne priveşte, este una deja deformată de complexele pe care le avem. A face bine este una, a şti cum e bine, e altceva… Roşim adesea sub apăsarea dorinţelor noastre, pentru că le descoperim a fi nepotrivite cu natura noastră. Am lăsat deoparte filtrul, şi mi-am făcut o cafea ca la douăzeci de ani. Doldora de zaţ. Ştiţi cum m-aş dori? Din nou îndragostit, de o fată mare! Să simt iarăşi acel fior a cărui amintire încă mă tulbură, după mulţi ani. Să o sărut în troleibuz sau pe un scaun de cinema, să descopăr din nou un trup, pe care deşi îl cunosc, n-am să-l cunosc îndestul niciodată. Vreau să sărut cu o patimă nebună, o gură care nu s-a deprins încă să sărute. Acum am să închei. Conştient, o dată în plus că sexualitatea e un subiect care nu se poate termina niciodată. Doar că există în adâncul nostru “ceva”, pe care cu greutate îl recunoaştem ca legitim în sinea noastră şi niciodată de faţă cu ceilalţi. “Ceva” a cărui greutate, e zdrobitoare, fiindcă e greu de purtat în sinea ta şi totodată imposibil de dezvăluit pentru lume. Uneori, mă gândesc la scenariul care ar avea întradevăr puterea sa-mi împlinească viaţa şi să-mi motiveze moartea. Aş vrea să lupt şi să ajung în viaţă cineva. Cineva. Apoi, de la înălţimea acestui apogeu să dau drumul “Adevărului Meu”, ca o sinucidere. Cel mare, cel suprem, adevărul gol goluţ. Pe care îl ascunde fiecare, deşi pentru fiecare el are o altă faţă. Acel adevăr pe care acum, cu fiecare gest pe care-l fac, îl vreau ascuns. Nu pentru că mi-ar fi ruşine cu el, ci pentru că nu mă simt de marimea lui. Pentru că nu-s decât un om mărunt, a cărei unică alinare e că s-a înconjurat de oameni mărunţi. Să fii oarecare. Apoi cineva. Şi în final, ceilalţi să te cunoască la fel cum te cunoşti numai tu, iată statutul autentic de nimeni, care te face să mori uşurat. Despre asta aş vrea să vorbim, data viitoare. Vă las cu bine. Şi să fiţi iubiţi!



17 iulie 2005

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (10):


* - de picky la: 24/01/2007 10:34:25
Adrian Fuchs :

  • De fapt si pana la urma, care-i problema ?
  • #170932 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    picky - de maan la: 24/01/2007 11:25:01
    nici tu n-ai citit pana la capat?
    #170950 (raspuns la: #170932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    :) - de picky la: 24/01/2007 11:32:29
    Adrian Fuchs :

    Io am citit de la capat in sus. Da' pe la aproape de capat (al cu care am inceput) am luat-o din nou in jos.
    Cel mai mult mi-o placut data ! Inca mai meditez de pe urma ei.
    #170956 (raspuns la: #170950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Sa recunosc ca am citit pina - de zaraza sc la: 24/01/2007 11:40:40
    Sa recunosc ca am citit pina la capat?

    Si ca mi se pare ca are dreptate?

    Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
    #170960 (raspuns la: #170956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    zaraza sc - de picky la: 24/01/2007 11:56:52
    Adrian Fuchs :

    Poate ne faci un rezumat. :) Si pui si niste concluzii.
    #170963 (raspuns la: #170960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Picky - de zaraza sc la: 25/01/2007 12:50:07
    Discutia despre sex e impiedicata de foarte multe tabuuri, ca de altfel si comportarea oamenilor. Tabuurile, educatia duc la reprimari violente ale dorintelor sau la o violenta manifestare a lor.

    Pe de alta parte, opinia oamenilor despre sex e variata si chiar contradictorie datorita educatiei, experientei etc.

    Mi-e greu sa vad ce se va intimpla in viitor, daca societatea se va stinge cu tabuurile sale sau le vom indeparta cu mare greu. Daca o informare, o educare corecta va reusi vreodata sa faca ordine aici-deja a pune concluzii e ceva total hazardat, o simpla parere la o cafea...

    Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
    #171141 (raspuns la: #170963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    zaraza sc - de picky la: 25/01/2007 18:35:08
    Adrian Fuchs :

    'tzam, da' nu-s multzamit.

    Daca o informare, o educare corecta va reusi vreodata sa faca ordine aici-deja a pune concluzii e ceva total hazardat, o simpla parere la o cafea...
    Cine stabileste daca o informare/educare e corecta ?
    Concluziile, intzeleg ca-ti repugna. Sau iti sunt obositoare ?
    #171209 (raspuns la: #171141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Picky - de zaraza sc la: 25/01/2007 19:08:36
    Efectele stabilesc daca educarea, informarea au fost corecte, dar pina cind trebuiesc urmarite efectele in timp? Si iata alta intrebare...

    Ce concluzii se pot trage? Uite, se poate discuta despre semnatarul rindurilor. A scris echilibrat si interesant despre subiectul ales.
    Altfel, cind spun concluzii imi imaginez ca rostesc ceva care ar trebui sa fie cit de cit definitiv. Ori in ultimii ani am observat ca nimic nu e definitiv din ce ma asteptam sa fie. Nu sint psiholog, iar ca experienta e evident ca sint un fir de nisip fatza de cel care a scris.

    Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
    #171214 (raspuns la: #171209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    zaraza sc - de picky la: 25/01/2007 20:02:32
    Adrian Fuchs ;

    Bleah.
    #171219 (raspuns la: #171214) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    aaa, vechea noastra cunostint - de zaraza la: 25/01/2007 21:29:46
    aaa, vechea noastra cunostinta avramescu/sandra mae sau georgica. unii stiu de ce :))))))

    zaraza_sc - stai linistita, nu-i cazul sa te simti complexata ca n-ai atata experienta de viata. pariez pe ce vrei tu ca experienta lui musiu e inventata pe internet.


    zaraza
    #171237 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


    -50%
    reducere de Black Friday
    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...