-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

ROZI FAN FUFE


de alex porc la: 01/08/2005 09:30:00
modificat la: 10/08/2005 14:40:47
taguri: Scenarii 
voteaza:
- brioşă într-un singur tablou -

PERSONAJELE:
ROZENCRANTZ LEVERKÜHN – scriitor, recent mire, actualmente beat, zis ROZI
INGA – recentă mireasă, actualmente prost dispusă
GHINION MANZATEN – un fel de admirator al lui ROZI

(Baie aproape modernă, faianţată + gresiată, cu vană, chiuvetă, dulap de baie, suport de hârtie igienică, etc. Faianţa şi gresia sunt indigo. Lângă vană, 2 scaune de cal aproape proaspete. În vana plină cu apă zace Rozi, aproximativ 25 de ani, netuns, faţă alungită, ochi mari, îmbrăcat în costum crem, cu o sticlă pe jumătate plină în mâna care-i atârnă în afara vanei. La ridicarea cortinei, Rozi e singur şi fredonează „Fortuna Imperatrix Mundi”. Apare Inga, 22-23 de ani, frumoasă, puţin palidă, evident prost dispusă. Aduce cu ea un scaun pe care-l aşează lângă closet. Se aşează pe el.)
ROZI: Pe unde-mi umbli?
INGA: Nu-ţi umblu niciunde, că te-ai îmbătat! Şi mi-ai promis că nu te-mbeţi!
ROZI: Lasă asta! Hai în apă!
INGA: Nu vin, cum să vin? Unu la mână, eşti îmbrăcat, doi la mână, eşti beat, după cum ţi-am spus.
ROZI: Dar mi-ai promis!
INGA: Vezi ce rău e? Suntem chit acum: tu mi-ai promis că nu te îmbeţi, iar eu ţi-am promis că facem baie împreună, dar nu ne-am ţinut nici unul de cuvânt. E foarte simplu. A, şi trei la mână, cred că deja îmi pare rău că m-am căsătorit cu tine, te uiţi după fundurile tuturor femeilor. (Pauză.) Eşti fan fufe?
ROZI (râzând): Da, sunt fan fufe! Rozi fan fufe, Rozi fan fufe, sună excelent! Mulţumesc!
INGA: Cu plăcere.
ROZI: Cred că voi semna aşa viitoarea carte. Rozi fan fufe! (Aplaudă.)
INGA: Nu eşti sănătos la cap, eu îţi reproşez că te uiţi prea mult după femei, şi tu te bucuri! Eşti fenomenal!
ROZI: Domnişoară, sunteţi de o frumuseţe inversă, iar floarea asta nu mai are frunze.
INGA (aproape bucuroasă): Te-am prins!
ROZI: Nu m-ai prins! De ce nu m-ai prins?
INGA: Ba te-am prins! Nu sunt domnişoară, doar tocmai ne-am întors de la nunta noastră, şi ce ai tu în mână e o sticlă cu gin, nu o floare!
ROZI: Da, dar n-are frunze, corect?
INGA: Normal că n-are, dar care-i legătura? (Pauză.) Tu cu prostiile tale! (Vede rahaţii de cal.) Şi nici n-ai strâns balega Cetăţeanului.
ROZI: Ce cetăţean?
INGA: Ciudat cum uiţi tu numele propriului tău cal de fiecare dată când te îmbeţi. (Se aude tropotul unui cal în galop – „Se-aude tropotul de cal în noapte”.) Să nu-mi spui că iarăşi l-ai lăsat pe Cetăţean singur afară!
ROZI: De ce nu? E un cal mare şi puternic, nu poate să păţească nimic rău.
INGA: Păi tocmai că e mare şi puternic, poate face rău altora. Ai uitat când a trebuit să plăteşti nu ştiu câte sute de mii fiindcă a muşcat-o de cur pe baba aia?
ROZI: Dar ce noroc am avut, nu? Deşi baba a murit (cum era şi firesc, dealtfel), nimeni nu m-a dat în judecată. Astfel că l-am putut păstra pe Cetăţean. (Pauză.) Poate nici nu exista în nici un fel de evidenţă baborniţa respectivă, şi s-o fi şi dezintegrat, că nimeni n-a simţit nici un fel de miros, şi nu s-a descoperit nici un cadavru. Sau poate chiar nici n-a muşcat pe nimeni de cur Cetăţeanul meu.
INGA: Ok, am înţeles ideea, dar iată o întrebare cât se poate de normală şi corectă: de ce e Cetăţeanul singur afară, doar era rândul tău să ieşi cu el? Doi: de ce n-ai curăţat baliga lui de pe gresie?
ROZI (râzând): Aştept să vină bunica să mănânce gresia. Întrebare: tu nu eşti de părere că bunica asta ştie de fapt să spună şi grapefruit, dar nu vrea? Îi place să vadă oamenii „bucurându-se”.
INGA: Corect. (Pauză.) Dar nu uita că suntem totuşi în casa părinţilor mei, aşa că te rog să cureţi baliga Cetăţeanului right now!
ROZI: Ce de treabă au fost de data asta că au mers la ţară! Măcar în noaptea nunţii să ne lase singuri.
INGA: Ce folos? Uită-te cât de beat eşti.
ROZI: Scuză-mă, te rog!
INGA: De scuzat te scuz, no fuckin’ problem, dar tot nu pot să te dezbăt. Corect?
(ROZI începe să fredoneze un cântec trist. Chiar foarte trist. Încep să curgă lacrimi pe pereţi. Evident, din cauza aburilor care ies din vană. Nu numai din apa caldă, sunt şi aburi de alcool, fără îndoială.)
INGA: Lasă prostiile, nu vezi că iar se umezesc pereţii? O să ne pună ăştia să zugrăvim.
ROZI: Te-am prins! Şi tu le zici „ăştia” părinţilor tăi.
INGA (roşind puţintel): Din greşeală. „Errare humanum est.
ROZI: Şi oroare tot humanum est.
INGA (dintr-odată nervoasă): Hai odată, ieşi din vană, curăţă bălegarul ăsta şi mergi de-l caută pe Cetăţean. Până nu se găseşte careva să facă salam din el.
ROZI: Dar ce rost are? „Viaţa e un bălegar, zise cerbul lopătar”. Şi acum avem o exemplificare clară.
INGA: Ia mai termină cu aberaţiile!
ROZI: Da’ di ce?
INGA: Lasă-mă-n pace!
(Se aud bătăi în uşă. Pauză.)
ROZI: Nu mergi să deschizi?
INGA: Mi-e frică! Du-te tu!
ROZI: Cum să merg eu? Nu vezi că am hainele ude?
INGA: Eu te-am obligat să te bagi în apă îmbrăcat?
ROZI: Ok. Merg acum. (Iese din vană, pe urmă şi din baie. După 20-30 de secunde intră urmat de un individ mărunţel, anume GHINION MANZATEN, având ochii mici şi adânciţi în orbite, îmbrăcat „de voie”, în vestimentaţia sa primând în mod bizar o pelerină foarte largă .)
GHINION: Săru-mana!
INGA: Bună ziua! (Pauză.) Dar de ce-l aduci în baie?
ROZI: Vrei să-l las să stea de unul singur în sufragerie? Poate ne fură ceva.
GHINION: Vai, nicidecum! Vă admir foarte mult, domnule Leverkühn!
ROZI: Ce legătură are admiraţia cu „bad habbit”-urile?
INGA: Hai, lasă tâmpeniile! Şi, anyway, de ce trebuie totuşi să stăm în baie?
ROZI: Fiindcă nu mi-am terminat „îmbăierea”. (Intră din nou în vană.)
INGA (nervoasă din nou): Ce faci, măi prostule? Nici nu i-ai oferit omului un scaun!
ROZI (râzând): Să ia unul dintre astea două de lângă vană!
INGA: Fac abstracţie de spusele tale. (Lui Ghinion.) Vă aduc un scaun normal, da?
GHINION: Mulţumesc. (Inga iese.)
ROZI: Parcă ziceai ceva de admiraţie.
GHINION: Da, vă admir foarte mult. V-am citit ultima carte. Este…
ROZI (întrerupându-l): Prima şi ultima. Cel puţin deocamdată. Dă-ţi peste gură, să nu fie într-adevăr ultima. (Ghinion îşi dă peste gură. Reintră Rozi, aducând cu ea un scaun, pe care-l aşează lângă vană.)
INGA: Aşezaţi-vă! (Ghinion se aşază.)
GHINION: Am găsit în romanul dumneavoastră o lume reală, mai reală parcă decât însăşi realitatea…
ROZI: Lasă asta! N-ai adus ceva băutură? (Cu o adâncă tristeţe.) Imediat mi se termină…
INGA: N-ai băut destul?
ROZI: Nu.
GHINION: Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut… Dacă aş fi ştiut ce vă place să beţi, aş fi cumpărat. Dar pot merge să cumpăr. (Se ridică.)
INGA (Ghinionului): Aşezaţi-vă! (Ghinion se aşează. Inga continuă, adresându-i-se de astă dată lui Rozi.) De ce mai vrei să bei? Uită-te cum arăţi! (Rozi se uită cum arată.)
ROZI: Arăt foarte bine, doar că sunt puţin ud.
INGA: Pe naiba arăţi bine! „Puţin ud”? Îmi vine să râd. (Şi chiar râde.)
ROZI (Ghinionului): Ce faci, mergi să cumperi niscaiva băutură?
GHINION (ridicându-se): Da, desigur. Dacă doriţi, cu cea mai mare plăcere.
INGA: Lăsaţi, domnule, că voi merge eu, dacă nu se poate altfel. (Lui Rozi.) Chiar ai nevoie de băutură? (Ghinion se reaşează.)
ROZI: Băutura să curgă în continuare ca pe bandă rulantă!
INGA (Amărâtă): Ce să-ţi iau?
ROZI: Păi, tot din ăsta, nu?
INGA: Îţi iau ce zici tu.
ROZI: Ia-mi tot din ăsta.
INGA: Ok. Revin imediat. (Iese.)
ROZI: Continuă partea aia cu admiraţia, că era faină.
GHINION: Nu mai ştiu ce voiam să vă spun.
ROZI: Atunci de ce-ai mai venit? (Se aude o maşină pornind.) Iar se aude tropotul de cal în noapte. Cal putere, de data asta. (Pauză.) De ce-ai venit?
GHINION: Păi, vă admir foarte mult, şi v-am citit şi cartea.
ROZI: Cum te cheamă? Asl, pls.
GHINION: 22, m, Eindhoven.
ROZI: Şi ai venit de la Eindhoven până aici doar să-mi spui că mă admiri?
GHINION: Nu numai, voiam să cumpăr direct de la dumneavoastră câteva exemplare din cartea pe care aţi scris-o, toate cu dedicaţii, dacă se poate.
ROZI: Se poate, cum să nu se poată? Stai că se întoarce Inga imediat şi îi spun să-mi aducă trei, patru, cinci, … câte cărţi vrei?
GHINION: Cinci. (ROZI dă pe gât ultimele picături din sticlă, pe urmă o aruncă afară pe micul geam aflat deasupra vanei. De afară se aud strigăte şi înjurături. Revine Inga. Îi înmânează lui Rozi o nouă sticlă plină. Rozi o desface în mare viteză şi dă pe gât o duşcă.)
ROZI: La fix! (Aplaudă.) Aplauze pentru Inga! (Începe şi Ghinion să aplaude. Inga zâmbeşte pe sub mustăţi, deşi nu poartă în mod obişnuit.) Tocmai am terminat-o pe cealaltă.
INGA: Şi unde e? (Se uită prin baie.) Să nu-mi spui că iar ai aruncat-o pe geam!
ROZI (candid): Ba da.
INGA: De câte ori vrei să-i mai spargi domnului Andersen capul cu sticla?
ROZI: Eu n-am vrut niciodată să-l văd pe individ cu capul spart. Nu e vina mea că stă toată ziua şi joacă table chiar sub geamul băii noastre. În plus, de ce nu mai schimbă locurile, să se mai aleagă şi celălalt cu căpăţâna crăpată? Dar e bine că măcar s-a dezobişnuit să vină pe urmă, cu capul spart (cauză din care face mizerie pe scări de la parter până la uşa noastră), să bată la uşă şi să încerce să facă scandal. I-o fi fiind teamă, ce crezi?
INGA: Cred şi eu că se teme, eşti cam dement la băutură. În orice caz, ai putea să te dezobişnuieşti să mai arunci sticle şi tot felul de alte lucruri pe fereastră. Mai ales că le faci şi părinţilor mei probleme cu ocazia asta.
GHINION: Vreţi să spuneţi că există un om care obişnuieşte să joace table la parter, după ce i-aţi spart capul cu o sticlă de mai multe ori?
ROZI: De opt ori. Nouă, cu asta de mai înainte.
GHINION: Şi tot acolo stă?
ROZI: Da. Mâine dimineaţă o să-l poţi vedea din nou acolo, cu nişte copci pe chelie.
GHINION (râzând): E prost sau nebun?
ROZI: Nici una, nici alta. E pensionar, altfel n-ar avea atât timp de pierdut degeaba sub geamul meu de la baie.
GHINION: Aţi zis că-mi vindeţi cinci cărţi cu dedicaţie.
ROZI: A, da! Inga, adu-mi te rog cinci exemplare din „Muntele prăjit”.
INGA (ridicându-se): Îţi aduc acum. (Iese.)
GHINION: Cât costă?
ROZI: Cinci bucăţi? Un milion de lei. (Se caută prin buzunare, scoate un portmoneu, din care extrage câteva bancnote şi i le întinde lui Rozi. Rozi le ia şi-i mulţumeşte prin gesturi.)
GHINION: Puteţi, dacă vă rog, să-mi scrieţi dedicaţiile pe care le vreau eu, textual?
ROZI: Desigur. (Reintră Inga, îi dă lui Rozi cinci cărţi, pe care acesta le aşează deocamdată pe etajera de pe peretele de deasupra vanei. Inga îşi reia locul pe scaunul de lângă closet.)
GHINION: Chiar şi de conţin vulgarităţi?
ROZI: But of course, my dear. Cu condiţia să fie vulgarităţi de calitate.
INGA: Mai întâi eu zic să mergi să-l aduci pe Cetăţean acasă. A avut de atunci destul timp să se balige pe câmpiile patriei.
GHINION: Nu e vorba cumva de calul acela negru care stă tolănit în faţa blocului, lângă cei doi indivizi care joacă table?
ROZI: Iar stă degeaba? Pe vremuri mai făcea rost de mâncare. (Încep toţi trei să râdă.)
GHINION: Pot să merg eu să-l aduc?
ROZI: Da, sigur. (Ghinion iese în mare viteză.)
INGA: Dar… (Pauză.) Nu trebuia să-l trimiţi pe el afară după Cetăţean.
ROZI: Dar nu l-am trimis eu, el s-a oferit!
VOCEA GHINIONULUI (dintr-o încăpere alăturată): Unde să-l duc?
INGA: Lasă-l, că ştie el unde să meargă. Are locul lui în sufragerie. (Reintră Ghinion şi îşi reia locul pe scaun.)
GHINION: Îmi scrieţi, vă rog, dedicaţiile?
ROZI: Da. (Ingăi.) Adu-mi, te rog, un pix, ceva.
INGA: Un pix, sau ceva?
ROZI: Un pix.
INGA: Vezi că este un pix pe etajeră, foloseşte-l pe ăla. (Rozi se întinde şi ia un pix de pe etajeră. Pe urmă ia o carte şi o deschide.)
ROZI: Putem începe. Care-i prima dedicaţie? Hai, spune, scriu.
GHINION: Pentru (Rozi începe să scrie) tatăl lui Ghinion Manzaten, băga-s-ar dracu’ în capul ăla al lui prin care i-a trecut ideea de a se culca cu mama, cu drag, de la Rozencrantz Leverkühn. Data, locul, semnătura (mai bine zis autograful), etc.
ROZI: Frumoasă dedicaţie! (Bea din sticlă. Îi înmânează Ghinionului cartea.)
INGA: Da, într-adevăr, n-am ce spune. (Se ridică şi iese.)
GHINION: A doua dedicaţie. Pentru mama lui Ghinion Manzaten, post-mortem, cu drag, de la Rozencrantz Leverkühn. Data, locul, semnătura (mai bine zis autograful), etc.
ROZI (Bea din sticlă. Îi înmânează Ghinionului cartea.): Am scris. A treia dedicaţie.
GHINION: Pentru Stephen King, câinele lui Ghinion Manzaten, cel mai bun prieten al lui, nicidecum al omului, cu toate că nu ştie să citească. Data, locul, semnătura (mai bine zis autograful), etc.
ROZI (Bea din sticlă. Îi înmânează Ghinionului cartea.): A patra.
GHINION: Pentru Maria Khlidar, lua-te-ar dracu’ de târfă ordinară, că Ghinion te iubeşte şi tu te culci cu prietenii lui. Data, locul, semnătura (mai bine zis autograful), etc.
ROZI (Bea din sticlă. Îi înmânează Ghinionului cartea.): Şi acum, ultima dedicaţie, nu?
GHINION: Da, ultima. Într-adevăr. Pentru Ghinion Manzaten himself, un mare admirator de-al meu, un om care m-a admirat până în ultimele clipe, iar apoi, într-un elan tineresc, m-a împuşcat în piept. (Rozi scrie mecanic.) Data, locul, semnătura (mai bine zis autograful), etc.
ROZI (Bea din sticlă. Îi înmânează Ghinionului cartea.): Poftim.
GHINION: Acum vă rog să vă întoarceţi puţin cu faţa spre mine. (Rozi execută ordinul. Ghinion scoate din buzunarul pelerinei un revolver, îl armează şi-l îndreaptă spre Rozi.) Sunt şi am fost un mare fan al dumneavoastră! (Îl împuşcă. Rozi scapă sticla din mână. Sticla se sparge în sute de bucăţele mici care se împrăştie pe gresie. Apa din vană începe să se înroşească. Ghinion pune revolverul înapoi în buzunar.)
ROZI (foarte-foarte uimit): Da’ cine căcatul meu sunt eu, John Lennon? (Moare. Intră Inga, nedumerită.)
INGA (după ce vede cadavrul mustind de sânge al lui Rozi, îngrozită): Ce s-a întâmplat aici? Ce s-a întâmplat?
GHINION (foarte calm): L-am împuşcat pe Rozencrantz Leverkühn, să nu apuce să îmbătrânească şi să se decrepiteze.
INGA (plângând): Ţi-a plăcut literatura absurdului, ba chiar ai şi scris, aşa ţi-a fost şi sfârşitul… (Ghinionului.) Împuşcă-mă şi pe mine, ce rost are să mai trăiesc?
GHINION: Nu vă împuşc, cum să vă împuşc? De-abia v-am eliberat.
INGA: Stai, mă duc să chem poliţia!
GHINION: Nu-i nevoie, lăsaţi că merg eu singur.
INGA: Înainte de-a merge, nu îmi cumperi şi mie o sticlă de băutură? Asta s-a spart.
GHINION: Ba da, cum să nu? Tot din asta?
INGA: Da. (Ghinion iese. Inga îl ia în braţe pe fostul scriitor Rozencrantz Leverkühn, continuând să plîngă.)

-CORTINA-
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


alex porc - de Intruder la: 05/02/2007 02:35:13
pe unde mai esti?
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



#173287 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de modigliani la: 02/12/2009 13:17:48
rozi zici?
foarte buna bucata asta de proza, n aparenta absurda
#503946 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: