Nicolae Steinhardt, parintele si scriitorul

Nu pot sa spun decit ca dupa ce am citit "Primejdia marturisirii" l-am gasit pe Steinhardt, nu numai un crestin adevarat si un memorialist minunat, ci si un deosebit roman sau un roman adevarat si mare patriot.
Iar dupa ce am citi "Jurnalul fericirii" citeva luni nu am mai putut citi nimic, caci imi parea ca tot ceea ce as fi vrut sa se spuna si tot ceea ce as fi vrut se aud s-a spus acolo in paginile acelei carti!
Oricind ma reintorc cu mare placere la scrierile lui si de fiecare data le gasesc o "sursa de fericire".

Pe "Primejdia marturisirii" am gasit-o mai putin "mundana" (cum ar fi zis scriitorul) decat "Jurnalul Fericirii". Ambele insa au acelasi stil inconfundabil, "saltaret", cum zice Parintele...

Am scris celor de la Convorbiri Literare poate ma pot ajuta cumva sa intru in legaura cu Ioan Pintea, prietenul intim al lui Nicolae Steinhardt. L-as invita aici sa participe la o conferinta... :)

O asemenea conferinta...Oh! Ar fii excelenta, Daniel!
Eu una astept cu nerabdare!

eu personal il consider un sfant... modul in care s-a convertit m-a impresionat profund...

Daca ar putea fiecare din noi sa puna in practica cele expuse in "Daruind vei dobandi", am trai cu siguranta intr-o lume mai buna. Mult mai buna.

cu multa vointa ,"rabdare,rabdare..."si ajutor de la Dumnezeu SE POATE! problema e ca trebuie sa nu abandonam acest drum ,pana la moarte ,altfel ,trebuie sa o luam de la capat si sa ne "ridicam "iarasi se poate oameni buni! SE POATE!

Deoarece scrierile lui Steinhardt intrec orice comentariu, m-am gindit ca v-ar face placere citeva fragmente...
Si iata:

"Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Si-apoi, tot la I Cor. (14, 33) sta scris ca “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii”. Iar randuiala se opune mai presus de orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii obtuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia – macar de la un anume punct incolo – e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. “Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns".)


"Poti sa nu pacatuiesti de frica. E o treapta inferioara, buna si ea. Ori din dragoste: cum o fac sfintii si caracterele superioare. Dar si de rusine. O teribila rusine, asemanatoare cu a fi facut un lucru necuvincios in fata unei persoane delicate, a fi trantit o vorba urata in fata unei femei batrane, a fi inselat un om care se increde in tine. Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine."

Si inca ceva...Ce se mai aude, Daniel de conferinta aia?!

Hristos a inviat !

In complement la micile fragmente ce le'ai dat, Madalina, spun si eu ca am adaugat texte noi (dar si mp3 + legaturi) la http://www.nistea.com/steinhardt.htm , pagina Parintelui Nicolae Steinhardt.

Daca ai texte mai mari, mai complete (ca, de pilda: un eseu intreg) eu sunt deschis desigur sa le public pe site, ca sa profite cat mai multa lume.

Toate cele bune.
pr_iulian_n

Sunt oameni despre care este greu sa vorbesti. Sunt oameni despre care nu trebuie sa vorbesti. Sunt oameni despre care nu ai ce sa vorbesti. Ca sa vorbesti despre Nicu Steinhardt este ca si cum ai vrea sa vorbesti despre norii ce se calatoresc printre anotimpuri, sau despre firele de iarba ce acopera goliciunea neagra a pamantului sau ca aerul ce suporta nastrusniciile vantului de primavara. Jurnalul fericirii este temelia, trebuie doar ca fiecare sa cladim ceva deasupra. Cu siguranta, pe aceasta temelie va aparea fie un palat, fie o vila, fie o casa modesta dar curata si ingrijita sau de ce nu o cocioaba sau un bordei. Si asa cum spunea cineva cat de apriga este "nevoia de modele". Ele exista. sunt pentru fiecare. Depinde daca si cat se regaseste fiecare in aceste modele si depinde daca si cat are nevoie de aceste modele.
Mac

Ma intreb ceea ce credinciosii isi inchipuie ca vor face morti. Iubesc natura, calatoriile, sportul dar in nici un caz dupa moarte ar mai putea fi. Imi ajunge sa stiu ca este asa dintotdeauna si pentru toti, este natural. Traditiile si religia sint amestecate, este important sa intelegem ce reprezinta. Binele si raul sint prezentate in toate filozofiile, in religie poate cel mai bine, dar viata dupa moarte si creatorul comun sint inventii.