Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cetatea Oradea - scurt istoric


de panzerschreck la: 21/08/2005 11:00:00
modificat la: 01/09/2005 14:33:43
voteaza:
Cetatea Oradea a fost ridicata, la sfirsitul secolului al XI-lea, pentru a proteja initial o manastire cu hramul Sfintei fecioare Maria, manastire inaltata dupa cum spune legenda pe o insula intre bratele Crisului Repede, langa paraul Petza. La inceput fortificatia era alcatuita dintr-un val de pamint, intarit cu palisada si cu turnuri de lemn.
Dupa instalarea in cetate a sediuluii episcopiei romano-catolice de Oradea, a fost inaltata in incinta o catedrala, slujita de un colegiu alcatuit din 24 de preoti denumit Capitlu.
Inca de la inceputurile sale, Cetatea Oradea a avut rolul de nucleu polarizator al asezarilor ce fiintau in arealul oradean, fiind concentrate in jurul sau functiunile politice, militare, juridice, administrative si religioase.
In preajma navalirii tataro-mongole din anul 1241, cetatea nu se gasea intr-o stare prea buna, fapt ce le-a permis ca prin prin folosirea unei stratageme bazate pe mobilitatea lor extrema asediatorilor sa o cucereasca si sa o distruga prin incendiere, eveniment descris de calugarul Rogerius in pemul Carmen Miserabile.
In urma Conciliului de la Lyon, din februarie 1245, prin facilitatile acordate noilor veniti in regiune, s-a declansat si la Oradea un amplu proces de reconstructie. Procesul constructiv s-a derulat masiv si la dimensiuni impresionante si in cursul secolului urmator. Astfel, intre 1342-1370, se construieste o catedrala gotica de dimensiuni remarcabile, fiind una dintre cele mai mari din partea central-estica a Europei; in partea sudica a cetatii a fost ridicat un impozant palat episcopal.
Fratii Martin si Gheorghe din Cluj realizeaza in cetate, intre 1360-1370, statuile de bronz ale celor trei regi canonizati de Stefan I, Emeric, Ladislau I, iar in anul 1390 revin si realizeaza statuia ecvestra a regelui Ladislau A, in marime naturala si aurita pe toata suprafata; toate statuile vor fi luate insa de turci in anul 1660 cind au cucerit cetatea si topite pentru tunuri.
Cetatea Oradiei s-a bucurat in decursul timpului de o atentie deosebita din partea unor regi ai Ungariei: Ladislau I,Ludovic cel Mare, Sigismund de Luxemburg, Matei Corvin, Ioan Zapolya sau principi ai Transilvaniei: Stefan Bathori, Cristofor Bathori, Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I, care s-au preocupat indeaproape de intarirea si dezvoltarea sa, creindu-si aici o a doua resedinta, cu toata stralucirea cuvenita.
In catedrala sau in cimitirul din cetate au fost inmormintati nu mai putin de sapte regi si regine: Ladislau I, Andrei al I-lea, Stefna al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul, regina Beatrix, regina Maria si regele-imparat Sigismund de Luxemburg, precum si numerosi episcopi, intre care Andrea Scolari si Sigismund Thurzo.
La 25 august 1401, papa Bonifaciu IX a acordat un privilegiu catedralei din cetate pe care a ridicat-o la rangul bisericilor San Marco din Venetia si Santa Maria Portiuncula din Assisi, permitind credinciosilor catolici sa vina in pelerinaj, fapt ce asporit faima, dar si veniturile cetatii si asezarilor din jurul ei. Astfel, la 31 martie 1412, de Pasti, regele Vladislav Jagello al Poloniei, insotit de regele Sigismund de Luxemburg, au poposit aici mai bine de 2 saptamini.
In secolul al XV-lea, denumit si "secolul de aur" al cetatii, gratie unor episcopi care au fost si carturari de inalta eruditieAndrea Scolari, Ioan Vitez de Zdrena, Sigismund Thurzo, Cetatea Oradiei devine un centru al umanismului si Renasterii, de prima marime in Europa central-estica. Se constituie o biblioteca impreionanta, ce detinea aproape toate operele umanistilor europeni; un "Lyterarum asylum", loc de intilnire si de discutii savante pentru invatatii italieni, dar si de alte natii din spatiul central si est-european. Un vestit fizician al Universitatii din Viena, Georg Peuerbach (1423-1461), a infiintat aici un observator astronomic si, punind meridianul zero la Oradea, a calculat eclipsele solare si lunare in vestitele sale "Tabulas Varadienses".
La scoala capitulara, ce fiinta pe linga cetatea oradeana, a studiat, la inceputul secolului al XVI-lea, si marele carturar umanist roman Nicolae Olahus.
In planul vietii religioase, pe linga rolul de sediu al episcopiei romano-catolice si cel de loc de pelerinaj, insemnat in lumea catolica, mai pot fi consemnate doua aspecte semnificative. Astfel, marea razmerita unitariana din 22 iunie 1565, avea sa incununeze desfiintarea institutiilor catolice din anul 1557, prin distrugerea catedralei din Cetate. Cel de-al doilea il reprezinta tiparirea la tiparnita din cetate, chiar in anul cuceririi sale de catre turci, a editiei in limba maghiara a Bibliei, cunoscuta sub numele de Biblia de la Oradea.
In plan militar, episcopia din cetate dispunea de oaste proprie (banderie), ce numara la 1427, 500 calareti si tot atitia pedestrasi, recrutata mai ales din rindul voievozilor romani din Bihor (Gepis, Remetea). In fruntea banderiei, episcopi oradeni au participat si au cazut in lupta, la cruciada de la Varna(1444) si la batalia de la Mohacs (1526).
Dupa caderea regatului feudal maghiar si impartirea sa intre turci si habsburgi, Cetatea Oradea a fost disputata de Ferdinand de Habsburg si regele Ioan Zapolya. In acest context, la 24 februarie 1538, se va incheia in cetate, Pacea de la Oradea, primul tratat international care consfintea separarea totala a Transilvaniei de Ungaria. Conflictul s-a reluat dupa caderea Budei sub turci (august 1540) si moartea lui Zapolya (1541) si se va finaliza odata cu cucerirea Cetatii Oradea, la 10 aprilie 1557, de catre oastea Principatului Transilvaniei.
S-a constituit atunci Marea Capitanie de Oradea, cu misiunea principala de a apara hotarul de vest a principatului si Domeniul Cetatii Oradea,prin preluarea bunurilor episcopiei si Capitlului, institutiile catolice fiind desfiintate ca urmare a triumfului Reformei.
Rolul marilor capitani de Oradea este semnificativ atita pe plan local, cit si prin faptul ca unii dintre ei Stefan Bathori (din 1575 si rege al Poloniei), Cristofor Bathori, Stefan Bocskai, Gheorghe Rakoczi al II-lea ajung ulterior principi ai Transilvaniei.
Schimbarile politico-miltare din zona, generate de caderea BUdei (august 1540) si a Timisoarei (1552), devenite pasalic turcesc, au impus pentru Oradea construirea unei moi fortificatii, adaptata cerintelor vremii. Astfel, principii transilvaneni au angajat arhitecti militari italieni, cei mai priceputi la acea data in asemenea constructii, care au realizat noua cetate pentagonala, cu bastioane pe colturi si sant de aparare cu apa, de factura renascentistatirzie, in doua etape, anume intre 1569-1598 zidul de incinta al fortificatiei, iar intre 1618-1650 castelul cetatii.
De-a lungul istoriei sale, Cetatea Oradea a avut legaturi insemnate si cu celelalte tari romane, un moment semnificativ putind fi considerat domnia lui Mihai Viteazul (1593-1601), cind oastea cetatii (800 calareti si 1200 pedestrasi) condusa de capitanul Stefan Bocskai a participat la campania antiotomana din 1595, la bataliile de la Targoviste, Bucuresti si Giurgiu, iar un corp de 1500 calareti condusi de Aga Lecca, vine in 1598 in sprijinul cetati oradene asediate de turci.
Ostile Imperiului Otoman au asediat Cetatea Oradea in 1474, 1598, 1658 si 1660 cind dupa un asediu de 46 de zile, o garnizoana de 850 de oameni a opus rezistenta unei ostiri turcesti de cca 45.000 de luptatori. In urma unei tradari, la 27 august, cetatea capituleaza si se instaureaza pentru 32 de ani dominatia otomana, prin constituirea pasalicului de Oradea cu sediul in cetate.
In urma unei foarte lungi campanii (iulie 1691-iunie 1692), la 5 iunie 1692, ultimul mare guvernator al Oradiei Abdulatiff Pasa si genralul Donath Heissler au semnat un armistitiu prin care garnizoana otomana a caitulat si Cetatea Oradea a intrat sub stapinirea austriecilor, moment ce marcheaza un trimf al crestinismului si intrarea Oradiei in epoca moderna.
Incepind cu anul 1692 cetatea a intrat in componenta sistemului militar habsburgic, indeplinind diverse functiuni, in raport cu evolutia situatiei politice si militare a noii provincii in cadrul imperiului. Noii stapinitori au acordat o semnificatie aparte cetatii oradene, dovada campaniile de reparatii si reamenajari intreprinse intre anii 1692-1695, 1725, 1754-1755, 1775-1777 si 1883-1887.
Prin decretul dat la 16 mai 1857, imparatul Franz Iosif anuleaza definitiv caracterul militar al cetatii oradene, aceasta servind pina in 1918 doar ca spatiu auxiliar. Chiar si dupa 1918, cetatea a continuat sa constituie un obiectiv militar, fiind utilizat ca atare.
Procesul de restaurare declansat dupa 1998 si amplificat in anii urmatori are menirea de a reda pe cit posibil splendoareza de odinioara a cetatii oradene si de a face din spatiul sau punctul de atractie al localnicilor si vizitatorilor sai, astfel incit cetatea sa constituie cu adevarat emblema orasului Oradea.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Pt. panzerschreck - de Paianjenul la: 23/10/2005 05:31:50
Interesant. Am fost de zeci si zeci de ori la Oradea, dar niciodata nu am avut curiozitatea sa-i aflu istoricul...
#80866 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...