Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

O scrisoare spre necunoscut...


de serban alexis la: 23/08/2005 18:26:00
modificat la: 01/09/2005 14:41:52
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Soarele nu a rasarit inca si poate nici nu o sa mai rasara...Pasarile insa canta trist dincolo de geamurile aburite ale camerei in care el scrie pierdut printre aburii tutunului.
Fumul iese greu, inabusind atmosfera creeata astfel incat sa provoace o stare inerta, din care nu mai ai scapare. Ingenunchezi in fata lumanarilor rosii si iti pui dorinta pe care o rostesti din adancurile blestemate ale sufletului si fiind sigur ca o sa se indeplineasaca in catea secunde.
Ceaiul nu mai are gustul de altadata pentru ca acum trupul este poluat de fum, un fum alb profund care ramane in interior si trezeste tot timpul dorinta aceea de mai mult si mai mult. Unde este ceaiul de altadata? acela pe care il beam noi in fiecare dimineata cand ne trezeam unul in bratele celuilalt. Ai plecat fara a mai lua si ultima inghititura care a si putrezit in cana ta pe care apoi am spart-o de nervi, pentru ca nu ai stiut sa spui ceea ce ai simtit in acele momente. Atunci ma simteam tradat de viata... tradat de tine.
Mai iau o inghititura dar gustul ramane acelasi, parca se combina cu mierea pe care nu o suport in bauturi. Ma opresc din scris... A! Scriam? Nici nu mi-am dat seama pentru ca gandurile mele erau departe peste alt decor. Lumanarea a palpait stresant si m-a trezit la realitate, o realitate trista si dura. Da... parca iti reprosam ceva... si in sfarsit imi dau seama de e scriu, de parca mai are vre-un rost sa dezgrop morminte demult ingropate in cimitirul meu. O forta imi scalda stomacul intr-o durere crunta, e aceeasi, neschimbata. Mai este doar un centimetru din fiecare lumanare pana la final. Finalul meu sau finalul lor? Nu! Finalul luminii, finalul inspiratiei, al reprosurilor si al amintirilor. E deja prea tarziu... Uite! Afara s-a mai luminat putin, iar pasarile inca isi canta sinfonia, o sinfonie pentru evolutie si sufet ravasit. Mai bine sting o lumanare pentru ca sa am mai mult timp lumina, dar nu! nu va mai fii acelasi lucru. Dar daca stau bine sa ma gandesc mai bine scriu pe intuneric pentru ca oricum toata viata mea este un intuneric crunt cu cateva blietz-uri cand si cand doar ca sa ma intrunece si mai mult dupa aceea. Oamenii se duc... iar eu nu mai pot sa scriu, pentru ca mi-am dat seama de ce scriu. Da... iti scriu tie despre viata de para tu nu stii cum este ea. Iti scriu tie despre mine ceea ce tu stiai inainte sa ne fi intalnit. Si atunci de ce iti scriu? Acelasi vesnic "De ce"?
Ma tot gandesc cum esti tu acum. Cand ne-am intalnit prima data erai un vanzator de flori. Am vrut sa imi vinzi un trandafir albastru dar tu mi-ai dat altceva. Nici acum nu stiu ce floare a fost. Nu am mai apucat sa-ti platesc pentru ca tu ai plecat iar eu am ramas acolo in mijlocul strazii mai derutat ca niciodata.Am luat-o intr-o directie gresita si am ajuns la periferia unui mare oras. Si acum sunt tot acolo pentru ca nu mai stiu calea de intoarcere. Sunt inconjurat de multi demoni de piatra care urmaesc pasii mei gresiti ca sa ma faca sa cad in pacat. Dar nu o sa fac asta...nu cu ei. Eu am nevoie de ingeri care sa ma scoata din mizerie, eu am nevoie de o pereche de aripi ca sa zbor din mocirla care imi inunda corpul, am nevoie de acele sentimente unice pe care nu le poti pune in oricine. Atunci nu mi-am dat seama ce floare am primit... credeam ca este un trandafir albastru, dar l-am rupt petala cu petala.
Ma plimbam intr-o zi pe strada si am vazut mai multi vanzatori de flori si printre numeroasele flori si palete de culori am recunoscut si trandafirii albastrii. Atunci mi-am dat seama ca ORICINE POATE FI VANZATOR DE FLORI SI DE IUBIRE. Am ramas pentru moment dezamagit de tine si de florile lor care acum apareau in ochii mei ca niste buruieni care au crescut pe un ghetar nordic. Oricine poate fi orice!
Una dintre lumanari s-a stins de ceva timp dar nu am bagat de seama asta, mai este doar una care palpaie strident in sfesnic gata oricand sa se stinga... si ... s-a stins!
Dar nu o sa deschid jaluzelele de la geamuri nici de data asta... prefer sa scriu in intuneric. A trecut atata timp... si inca o noapta alba in care amintirile au devenit prezent, da... amintirile mele, comoara mea pe care multi au incercat sa o scufunde dar nu au reusit.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: