-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea


de admin la: 18/11/2003 13:28:00
modificat la: 12/06/2006 22:34:53
voteaza:
Cu bucurie, il avem printre noi pe Parintele Iulian Nistea, [preot] [ortodox] la [biserica] [romana] din Paris.

Poet, eseist, traducãtor, de fel din Alba-Iulia, a studiat la Cluj, Sibiu, [Bucuresti] si in prezent la [Paris]. Parintele Iulian modereaza de asemenea mai multe grupuri de discutii [internet] si intretine de asemenea un sit [web] de [spiritualitate] si [literatura] ce poate fi accesat la adresa - http://www.nistea.com () .


Cateva eseuri le puteti citi online la:
- http://www.nistea.com/eseuri.htm (test)

iar pentru cei interesati de un Curriculum vitae:
- http://www.nistea.com/cvfr.htm ()

Parintele Iulian va asteapta cu interes intrebarile legate de spiritualitatea [crestin]-ortodoxa, dar si de problematicile vremurilor actuale la care ortodoxia poate oferi solutii.
(comentariile sunt inchise) . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (579):


Cu respect,vreau sa va intreb - de elisabeta la: 18/06/2004 13:32:12
Cu respect,vreau sa va intreb daca disconfortul sufletesc creeaza depresie din motive de mediu si ereditare ,in ce masura pacatul ascuns in bolile de acest gen este imputabil persoanei bolnave?Sa fie numai neputinta de a ierta sau "vanitate intinsa la extrem"?
#16369 (raspuns la: #11778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Rugaciune - de (anonim) la: 27/06/2004 13:30:33
Eu sunt de religie ortodoxa.In timpul studentiei am vizitat mai multe biserici de religie protestanta in special biserica baptista,fapt ce m-a determinat sa studiez mult mai mult Biblia ,astfel am reusit sa inteleg semnificatia liturghiei ortodoxe la care in trecut luam parte mult mai des.De asemena anul trecut am participat la un pelerinaj in Medjugorje care a fost fantastic,am simtit cu adevarat puterea rugaciunii,dar de la o vreme nu mai pot sa ma rog si am un disconfort sufletesc .Imi zic Doamne trebuie sa reusesc,pentru ca eu cred in tine "CRED DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE " sa fie oare un moment de cotitura in viata mea .Nu stiu ,dar in trecut ma simteam atat de aproape de Dumnezeu iar acum parca nu mai sunt asa aproape.Stiu gresesc,este un pacat ceea ce simt dar parinte poate ca nu sunt bine indrumata ,acesta este si unul din motivele mele pentru care scriu,intrucat am nevoie de acea liniste sufleteasca ,vreau sa-l simt pe Dumnezeu aproape ,sa-i simt bunatatea,iar acest lucru il pot face prin multa rugaciune ,sa ma scoata Hristos din iad,din intunericul din sufletul meu
#16854 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
sufletul si psihicul - de pr Iulian Nistea la: 28/06/2004 16:55:56
Buna, Elisabeta.

Omul este o UNITATE, chiar daca aceasta unitate are de suferit din pricina luptei interioare dintre "omul cazut, omul vechi" si "omul innoit de Hristos", cum spune Apostolul Pavel. Intelegând aceasta unitate a omului (trup-suflet-duh sau trup-psihic-duh), intelegem si de ce cele sufletesti si cele psihice (sau: cele sufletesti si cele duhovnicesti) se influenteaza reciproc.

Mediul si ereditatea pot PREDISPUNE spre depresie, dar cauze mai puternice, legate de domeniul spiritual, sunt: culpabilizarea (din partea altora, dar si neputinta de a-si ierta siesi unele lucruri), nostalgia bolnavicioasa a trecutului, fantasmele viitorului, incederea disproportionata in mintea proprie si propriile ganduri (de aici se naste ceea ce spui: "vanitatea intinsa la extrem").

Deci eu zic sa nu mai adaugam unei asemenea persoane sensibile alte "acuze" si "culpabilitati", ci sa stim ca fiecare om are neputintele lui, si, de acolo de unde e, face ce poate, urmeaza cat poate iubirea aproapelui. Si atunci harul lui Dumnezeu se revarsa in viata lui si regleaza multe, atât duhovnicesce, cât si sufleteste/psihic, ba chiar si trupeste.

Doamne ajuta.

pr_iulian

P.S. In plus, se pare a vremurile pe care le traim sunt grele dpdv psihologic pentru fiecare dintre noi. Un cunoscut psihiatru catolic francez (Dominique Megglé, intr-o carte ce exista si in româneste: "Monahul si psihiatrul. Convorbiri despre fericire" intre parintele Amédée Hallier si dr Dominique Megglé) spunea nu demult ca "azi granitele dintre sanatate si boala psihica devin tot mai relative si greu de deosebit"...
#16932 (raspuns la: #16369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sunt incompetent - de pr Iulian Nistea la: 28/06/2004 17:19:33
Jay, imi pare rau, nu sunt competent ca sa raspund la intrebarea ta de o maniera sistematica. O sa-ti spun insa niste gânduri.

1. Petre Tutea spunea odata ca "crestinismul este culmea religiilor, caci a adus ceva mai sus decat care nu se poate: iubirea vrajmasului". Esenta invataturii Mântuitorului este aceasta: "Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unii pe altii, precum eu v-am iubit pe voi"; care concret inseamna atentia la aproapele, le nevoile si neputintele lui; care inseamna: sa intoci si obrazul celalalt cand este lovit, sa binecuvintezi pe cel ce te blastama, sa arunci cu pâine in cel ce arunca in tine cu pietre, sa dai si camasa celui ce-ti cere haina, sa mergi doua 200m cu cel ce-ti cere sa mergi cu el 100m si toate celelalte pe care ni le spune Mântuitorul si Apostolii si Parintii.

2. Zilele trecute citeam in ziarul "Le Monde" un articol despre un irakian care a salvat de la moarte mai multi soldati americani. Si spunea acest om (care nu si-a declinat identitatea, ca ar fi fost imediat asasinat de unii din concetatenii sai...), spunea deci ca a invatat asa din Coran, pe care l-a citit si studiat timp de 15 ani cand era prizonier intr-o inchisoare inaniana. Eu nu cunosc Coranul, dar fac incredere acestui om.

3. Prin anii '70 statul comunist român a vrut sa "recupereze" biserica româneasca de la Paris. Si au înscenat preotului superior de atunci, parintele Vasile Boldeanu, un proces in care era acuzat de lucruri oribile, cum ca ar fi omorât copii evrei si alte mizerii, pe cand era comandant legionar inainte de razboi. Pentru acest proces statul comunist a trimis la Paris pe rabinul-sef al României de atunci, Moses Rosen, sa depuna marturie mincinoasa impotriva parintelui Vasile Boldeanu. Asa s-a intamplat insa ca parintele era un om foarte bun si unanim apreciat la Paris si avea relatii bune chiar si cu evrei români din emigratia franceza. Când acestia au vazut mârsavia care era pe cale sa se abata peste Parintele Boldeanu si peste Biserica Româna din Paris, nu au mai suferit, au luat procesul in grija lor, si au zdobit, cu relatiile lor, atacul statului comunist român si al propriului lor rabin Moses Rosen, desi România comunista angajase unul din cei mai clebrii avocati ai vremii, un fost prim-ministru francez...

Eu, deci, aceste lucruri le pun in fata despre raportul crestinism-islam-iudaism.

Toate cele bune,
pr_iulian
#16933 (raspuns la: #16259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre viata si cei ramasi - de geani la: 29/06/2004 15:20:12
Parinte, cu greu, incerc sa va scriu despre ce ma macina. Tata a murit acum doua luni. Nu l-am plans, nu l-am jelit. Au facut-o altii din plin, in fata tuturor. Nici macar nu stiu daca am avut o relatie buna, cu el. Pana sa-l ingropam, nu l-am visat. Rudele mele spuneau ca il viseaza. Mama isi doreste sa-l viseze si sa vorbeasca cu el. Nu am facut o tragedie din faptul ca nu ne intalnim in vis, nu pot sa spun ca-mi doresc. De curand l-am visat de doua ori. Dupa prima noapte in care l-am visat, am ramas cu sentimentul ca, de acolo de unde e sufletul lui vegheaza asupra mea si m-am trezit impacata sufleteste. Parca vorbisem cu un prieten bun. Acum, a doua oara, mi-a lasat incertitudine in suflet pentru ca, in vis, dupa ce i-a strans mana sotului meu si l-a sarutat pe obraz, i-am spus, constientizand ca el e mort, sa mearga pe drumul lui si sa aiba grija de el si de noi si a disparut ca un fum. Nu stiu ce sa va intreb, parinte, mai intai. Nu stiu nici sa-mi adun gandurile. Dimineata i-am impartit cate ceva de mancat, de baut si o lumanare aprinsa. Credeti ca spiritele pot comunica prin intermediul viselor? Si daca da, oare ce a vrut sa spuna? Sau interpretarea acestor vise ar putea fi un aspect pagan al spiritualitatii?
As vrea sa va mai povestesc ca, desi nu eram apropiati, de cand a murit tata, simt un dezechilibru in lume. Eu aveam pretentia de la mine ca sunt o persoana echilibrata, chibzuita, cu picioarele pe pamant. Acum…
Pace si viata buna!
Geanina
#16982 (raspuns la: #16933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Iubirea aproapelui - de SIMONA MARIA la: 29/06/2004 21:34:28
Sunt foarte elocvente exemplele pe care le dati si intr-adevar esenta crestinismului sta in cele 2 porunci primordiale,iubirea de Dumnezeu si iubirea aproapelui,pentru ca cum putem noi zice ca-l iubim pe Dumnezeu pe care nu-l vedem dar nu iubim aproapele care este tot timpul linga noi.
Eu as mai completa ca intr-adevar ar trebui sa ajungem la un asmenea nivel de credinta incat sa putem muta muntii din loc ,sa facem in asa fel incat si la o cearta cu aproapele nostru ,noi sa fim ce-i care cerem iertare ca l-am suparat chiar daca el nu are dreptate.
Doamne ajuta
#17007 (raspuns la: #16933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parinte, - de Alice la: 30/06/2004 13:03:28
exista credinta dincolo de Biserica?

intreb precum copiii: nerespectand canoanele impuse, ma va condamna Biserica, va spune 'nu esti bun crestin' doar fiindca nu tin post, nu merg la slujba duminica, nu stiu cand 'cade' Pastele la anu’ si nu ma spovedesc decat direct lui Dumnezeu necerandu-i niciodata altceva decat pace?

daca Biserica ma condamna, parinte, cine-mi da, de fiecare data, acea pace pe care-o cer, cu mainile sufletului impreunate, cu ochi-in-ochii lui Dmnezeu, in creierii muntilor sau ghemuita sub cearsaf???

si cine ma opreste sa fac bine si cine-mi iara interzice raul?
in ochii cui privesc atunci, in felul meu cand ma rog?
o fi cel-ne-numit, care-mi inverseza valorile si ma ispiteste spre intuneric?
o fi lumina mea intuneric, parinte, doar fiindca popa mi-o strigat: 'pacatoaso'!???
#17051 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
viata si vise si echilibru - de pr Iulian Nistea la: 30/06/2004 20:36:00
Geani,

Intai, orice om trebuie sa stie ca nu e anormal ca dupa moartea cuiva apropiat sa aiba vise cu acea persoana, mai ales cand e cineva apropiat din familie. Intre oamenii care traiesc impreuna se creeaza niste legaturi sufletesti puternice, care fac ca, intr-o prima perioada de timp de la moartea unuia, sa existe inca o comunicare sufletesca, ce se poate manifesta si prin vise.

De asemeni insa trebuie sa stim ca aceste legaturi pot fi uneori oarecum lumesti, adica trag sufletul oarecum in jos, spre pamânt si nu este bine nici pentru unul nici pentru altul. De aceea bine este ca incetul cu incetul sa acceptam ca aceasta persoana apropiata s-a dus la Domnul si e bine acolo unde e si va veni vremea sa fim iarasi impreuna, pentru vesnicie.

Visele sunt tin de o sfera amestecata a sufletului, nebuloasa, in care noi nu suntem in stare sa facem discernamântul intre bine si rau, de unde vine una si alta. De aceea Parintii nostri duhovnicesti ne recomanda pur si simplu sa nu luam in seama aceste vise, sa nu ne chinuim sa ni le amintim, sa nu ne preocupam de ele si mai ales sa nu le interpretam in nici un fel, caci deja intram pe o panta periculoasa.

E adevarat ca atunci cand moare cineva apropiat se creeaza un dezechilibru. Oameni care au trait impreuna si au fost apropiati, care s-au ajutat si s-au echilibrat in viata... Sigur ca se creeaza un dezechilibru. Si pentru ca stim asta, ni se cade a fim mai vigilenti, sa intelegem ce ni se intampla si sa trecem cu intelepciune prin aceasta incercare.

Domnul sa va ajute.
Iertati-ma.
pr_iulian
#17075 (raspuns la: #16982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
viata si vise - de geani la: 01/07/2004 13:40:01
Va multumesc, parinte, pentru echilibrul si intelepciunea spre care ma sfatuiti sa le folosesc. Recunosc ca am asteptat cu nerabdare cateva randuri de la dumneavoastra si ca mi-ati luminat ziua cu ele. Voi incerca sa interpretez mai putin si sa traiesc mai mult. Va multumesc! Numai bine!
#17140 (raspuns la: #17075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ce Este Un Vis? - de Pavel Campeanu la: 05/07/2004 21:09:05
Preotul Iulian Nistea a abordat problema Visului dintr-un punct de vedere nestiintific. Nu spun ca interpretarea dansului este complect eronata, dar spun ca pe langa interpretarea Bisericii, mai exista si o interpretare stiintifica. Ambele pozitii ar putea fi puse in acord.
De exemplu, parintele Nistea ne spune ca "visele trag sufletul omului in jos, spre pamant," si ca "visele fac parte dintr-o sfera nebuloasa in care noi nu mai suntem in stare sa facem discernamantul intre BINE si RAU." Cu tot respectul pe care i-l datorez parintelui, eu sunt in total dizagrement cu interpretarea sa.
In mintea mea eu cred ca Dumnezeu, cand a creiat Omul, a creiat si Visul (posibiltiatea omului de a visa vise). Probabil ca Visul a fost pus in om nu ca sa-l confuzeze, ci ca sa-l ajute cumva.

Asa dar, ce este un vis?

Visul este nimic altceva decat o forma simbolica de comunicare a omului inteligent. Subiectul este foarte complex, dar daca aveti putina rabdare si vreti sincer sa stiti pozitia stiintelor, dati-mi voie sa va explic mai "pe romaneste":

Creierul este intr-o activitate constanta, fara pauza, manifestate electric prin asa numitele unde cerebrale, care se pot examina direct pe hartie. Diferitele stari de constiinta, cum sunt starea de veghe, somnul, starea de alerta, somnolenta, agitatia, plictiseala, visarea cu ochii deschisi, concetratia mentala, toate astea cauzeaza diferite unde cerebrale. Activitatea noastra constienta foloseste numai circa 10% din activitatea cerebrala. Alte activitati (respiratia, bataile inimii, simtul vederii si al auzului, echilibrul mersului etc.) reprezinta si ele un mic procentaj. Exista in creier o arie speciala care controleaza IMAGINATIA. Stiinta abia acum descopera cum functioneaza. IMAGINATIA este ceva mai mult decat atunci cand visam ca suntem la volanul unei masini noi sau cand "vedem" pe cineva in pielea goala care ne atrage sexual! Este la fel ca atunci cand privim norii si vedem diferite forme ciudate. Este tendinta noastra naturala de a desparti "ordinea de haos." Mintea noastra nu prea agreaza haosul, de fapt i se opune si alteori incearca sa faca ordine din haos. Asta este foarte important in procesul de visare. Procesul acesta ia si el un procentaj destul de mic din activitatea cerebrala. Dar mai exista si MEMORIA. Memoria este vasta! Memoria ocupa un mare procentaj din activitatea creierului! Mai mult decat va imaginati dumneavoastra.

Si apoi, avem VISUL. Eu personal cred ca -- intr-un grad mai mare sau mai mic -- toti visam, zi si noapte. Visam chiar cand suntem la serviciu, sau cand conducem masina pe freeway, sau cand ne bem cafeaua, sau cand facem dragoste. Procesul are loc in subconstient, nu in realitate. Poate ca din punct de vedere technic nici nu putem sa spunem ca visam, dar activitatea este foarte apropiata de vis.
Cand dormim, dupa un numar oarecare de cicluri de activitate cerebrala, incepem sa "vedem" aceste vise cu mintea noastra constienta si sa "inregistram" cu ajutorul memoriei (asa se intampla ca ne aducem aminte de ele uneori).

Bine, bine, nene Pavele, dar...ce sunt visele? ma veti intreba.

Pai, din cele ce v-am explicat mai sus (in special chestia cu despartirea ordinei de haos), incercati sa va imaginati urmatoarele:
Creierul vostru, constiinta voastra si spiritul vostru, in timp ce se odihnesc, "revizuiesc" si "analizeaza" (in felul lor special) datele inregistrate in memorie. Undeva in culisele memoriei, se gasesc toate tendintele naturale ale vietii voastre, ale credintei voastre, fie ca le-ai violat sau nu, toate informatiile pe care le-ai castigat prin intuitie psichica (NOI TOTI avem asta in noi) si bineinteles, toate formele de comunicare cu Dumnezeul nostru.
TOATE ACESTEA, la fel ca si "citirea subconstienta printre randuri" a ceiace stim dela alti oameni ca si noi, sunt procesate, prelucrate de catre noi. Toate datele vin ca un HAOS, iar mintea noastra (la fel ca atunci cand privim norii si vedem forme) pune totul la un loc si restabileste o oarecare ORDINE sub forma unor scenarii vizuale, ca intr-un spectacol de sunet si lumina. emotie si activitate imaginara.
Rezultatul este...Ati ghicit, este VISUL!

Dar vai, ce bine ar fi fost daca ar fi fost atat de simplu!

Visele noastre sunt influentate de factori din viata noastra si din spiritul nostru, si toate aceste influente creiaza "categorii" infinite ca variatate. Uneori avem tendinta sa "categorisim" visele noastre ca "profetii" sau ca "vise obisnuite" sau "fizice" sau "cosmare" (ca sa amintim numai cateva). Si incepem sa le studiem pe fiecare in parte cu speranta ca vom gasi ceva in ele care sa ne fie de folos.
Iata cum vad eu problema: Mintea si spiritul nostru, impreuna cu creierul fizic, constituie de fapt cel mai mare computer care a fost creiat vreodata. Ca sa-i intelegi "bucataria" trebuie mai intai sa inveti despre tine insuti, despre Dumnezeu, despre viitorul nostru, si despre ceilalti oameni. Avem multe de castigat din vise, de exemplu o sanatate mai buna (fizica si mentala), o calitate de viata superioara, sau chiar cum sa castigam mai multi bani (de exemplu cand visezi o inventie sau o ideie mare).
Acum, pentruca aveti o ideie de baza despre vise si visare, stiti acum ce este un vis din punct de vedere teoretic, puteti acum sa intelegeti mai bine si sa decideti cum sa folositi visele voastra spre folosul vostru propriu.
#17342 (raspuns la: #17075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
vis stiintific imaginar - de pr Iulian Nistea la: 09/07/2004 00:58:32
Buna ziua, dl Pavel.

Nu am intentia sa declansez o polemica, fiindca nu e locul ei aici.
As vrea doar sa fac câteva remarci:

1. V-ati inceput demonstratia "stiintifica" citându-ma deformat (si in plus cu ... ghilimele). Iata diferentele:


    - Pavel Campeanu: "visele trag sufletul omului in jos, spre pamant"


    - Pr. Iulian Nistea : "aceste legaturi (sufletesti puternice) pot fi uneori oarecum lumesti, adica trag sufletul oarecum in jos, spre pamânt si nu este bine nici pentru unul nici pentru altul"



    - Pavel Campeanu: "visele fac parte dintr-o sfera nebuloasa in care noi nu mai suntem in stare sa facem discernamantul intre BINE si RAU."


    - Pr. Iulian Nistea : "Visele sunt tin de o sfera amestecata a sufletului, nebuloasa, in care noi nu suntem in stare sa facem discernamântul intre bine si rau, de unde vine una si alta."

Ce demonstratie "stiinstifica" veti face cand porniti de la niste premise false sau inventate?

2. V-ati continuat demonstratia "stiintifica" cu afirmatii de genul "In mintea mea eu cred [...]" sau "Eu personal cred ca [...]" a caror valoare "stiintifica" e ... evidenta.

3. Acum, n-as vrea sa fiu ironic, pentru ca sunt multe idei bune sau interesante in ceea ce ati scris. Dar o viziune care reduce spiritul omului la stadiul de computer ("Mintea si spiritul nostru, impreuna cu creierul fizic, constituie de fapt cel mai mare computer care a fost creiat vreodata") mi se pare ca compromite totul...

4. Iertati-ma, aceasta indepartare de la invatatura crestina si ortodoxa ma face sa va invit a continua discutia pe un alt forum, ca:

- http://groups.yahoo.com/group/easternorthodoxforum/ , sau

- http://groups.yahoo.com/group/religieteologiespiritualitate/ .

Toate cele bune,

pr. iulian

email: inistea@yahoo.com

#17536 (raspuns la: #17342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre har - de Oana mamarutza la: 22/07/2004 14:46:56
Doamne ajuta!
Draga parinte Iulian va rog frumos, ne puteti scrie cateva cuvinte despre har. Cum putem primi acest dar al Duhului Sfant? Ce am putea face ca acest har sa ne cerceteze si pe noi cei care traim in lume?
Va multumesc.
Doamne ajuta!
#18219 (raspuns la: #17075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
harul, implinirea poruncilor si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 25/07/2004 21:11:02
Ioan 14 :
15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
21. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?
23. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.


Acestea sunt cuvintele Domnului catre ucenicii Sai, scrise de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, care mai apoi adauga in intaia sa Epistola, capitolul 3 :

24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Intr-adevar, Domnul ne-a dat "arvuna Duhului" (2 Corinteni) in inima noastra, ne-a dat ca sa gustam deja Imparatia lui Dumnezeu in viata de aici. Ea incet-incet intra si "invadeaza" viata noastra, pe masura implinirii poruncilor. Spune Sfantul Marcu Ascetul (Despre legea duhovniceasca, in Filocalia, vol.1):

190. Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor.
191. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostinta impreuna cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta cum se cuvine, vor afla pace.
192. Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara lucrarea Duhului Sfant.
193. Altceva e implinirea poruncii si altceva virtutea, chiar daca acestea se prilejuiesc una pe alta.
194. Implinirea poruncii sta in a implini ceea ce s-a poruncit, iar virtutea, in a placea adevarului ceea ce s-a facut.


Despre aceste "trepte" in implinirea poruncilor vorbeste si Sfantul Maxim Marturisitorul (Mistagogia XXIV), foarte clarificator:

Iar credinciosi (I), virtuosi (II) si contemplativi (III) a numit pe începãtori (I), înaintati (II) si desãvârsiti (III), care pot fi numiti si robi (I), lucrãtori cu plata (II) si fii (III), ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc.
(I.) Robi sau credinciosi sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenintãrilor stãpânului si lucreazã cu bunãvointa cele încredintate.
(II.) Lucrãtori cu plata sunt cei ce poartã, de dorul bunãtãtilor fãgãduite, greutatea si arsita zilei, adicã necazul legat de viata aceasta din osânda protopãrintelui si ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Acestia schimbã întelepteste, prin hotãrâre de bunã voie, viatã cu viatã, cea prezentã pentru cea viitoare.
(III.) Iar fii sunt cei care nici de teama amenintãrilor, nici de dorul celor fãgãduite, ci în temeiul unui mai statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispozitia voluntarã a sufletului spre bine, nu se despart niciodatã de Dumnezeu, ca acel fiu, cãtre care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna esti cu mine si ale mele cu ale tale sunt » (Lc. 15, 31).
Acestia sunt prin afirmare voluntarã si prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngãduit oamenilor, aceea ce este si e crezut Dumnezeu dupã fire si cauzã.


Iar poruncile, le stie fiecare: "Sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi", adica atentia la aproapele si cele ce-i sunt legate, cum spuneam mai demult intr-un mesaj aci : http://www.cafeneaua.com/node/view/574&comment_page=2?mode=2&order=1&threshold=7&comments_per_page=90#4848 (mesajul #4848, daca linkul nu se afiseaza bine).

Toate cele bune.
Iarta lungimea raspunsului.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Nistea's Page)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna "Sfintii Arhangheli" din Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org (un site des orthodoxes de toute juridiction canonique en France)
#18370 (raspuns la: #18219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre rugaciune - de Oana mamarutza la: 03/08/2004 12:59:46
Multumim. Va rog, cand mai aveti timp ne scrieti ceva si despre rugaciune, despre rugaciunea neincetata.
Doamne ajuta!
#18867 (raspuns la: #18370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Reincarnare - de (anonim) la: 06/08/2004 17:16:56
De ce BO sustine atat de inflexibil inexistenta unui fenomen sustinut de dovezi independente unele de altele?
#19185 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Crestinii cred in Sfanta Trei - de (anonim) la: 10/08/2004 13:43:35
Crestinii cred in Sfanta Treime, in Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Dumnezeu-Duhul Sfant, care sunt de o fiinta.

Sfanta Treime este Dumnezeul nostru, al crestinilor, Cel UNIC in fiinta si intreit in persoane.

Cand zic Doamne, sau Iisuse Hristoase, sau Duhule Sfinte, sau Tata Ceresc - am zis implicit "Sfanta treime", care este Dumnezeul nostru, al crestinilor.
#19500 (raspuns la: #16259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Biserica nu e o institutie - de pr Iulian Nistea la: 12/08/2004 18:10:08
Alice, Biserica nu e in primul rând o institutie, ale carei dogme sunt ideologii, si care te da afara daca nu spui cum spun "statutele" ei !

Am mai scris despre chestiunea asta pe acest forum :
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/8616#8616 (samânta coruptiei in institutie)
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/5984#5984 ("institutia bisericii")

Ci Biserica este comunitatea celor ce cred in Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu (Ioan 20, 28). Biserica e legata de taina credintei.

Dar despre cei care au alta credinta decât cea propovaduita de Apostoli si de ucenicii lor si de ucenicii ucenicilor lor, credinta confirmata de "constiinta Bisericii" in timp si spatiu, ei bine, despre acestia nu stim ce sa zicem. Pur si simplu nu stim !

Dar vedem in Biblie ca oameni care l-au intânit pe Iisus l-au recunoscut; altii nu l-au recunoscut... De asemeni, profetii din Vechiul Testament, vedem din profetiile lor, l-au "vazut" si recunoscut pe Mântuitorul.

Tot asa, deci, tot omul, fie ca zice despre sine ca are credinta, fie ca zice ca n-are, sau ca are o alta, când va trece in viata cea vesnica ve recunoaste sau nu pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu. Unii, chiar pacatosi foarte si patimasi, vor fi cu El, altii vor alege sa-i intoarca spatele, cum demonii deja au facut-o.

Dar ce stim noi despre acestea ??

Toate cele bune.
pr_iulian
#19663 (raspuns la: #17051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
etapele vietii spirituale - de pr Iulian Nistea la: 12/08/2004 18:21:33
Iarta-ma ca-ti raspund cu asa intarziere.
De fapt, nici nu sunt sigur ca asteptai un raspuns...
Anyway.
Viata omeneasca e o mare taina. Trecem de multe ori prin momente pe care nu le intelegem deloc. Ne razvratim sau ne resemnam - nici una nici alta din aceste atitudini nu e cea buna.

Ni se cuvine sa ne asumam viata noastra, asa cum e la momentul prezent, si apoi Domnul va pune harul Lui ca sa iesim mai la lumina.

Aceasta asumare inseamna de multe ori sa acceptam ca nu intelegem ce ni se intampla, dar in acelasi timp sa stim ca e o voie sau o ingaduinta a lui Dumnezeu in tot ce ni se intampla, chiar daca ratiunile acestor lucruri sutn ascunse ignorantei noastre.

"Unde omul multumeste, acolo raiul gaseste", zice proverbul. Aceasta se traduce asa : acolo unde esti si in situatia in care esti sa stii in fiecare clipa ca Domnul a ingaduit spre binele tau si sa dai multumire pentru asta. Apoi, mai târziu, o sa intelegi si o sa te minunezi si tu.

Cu acest soi de rabdare plina de nadejde, de smerenie si de credinta traversam marea zbuciumata a acestei vieti. Adauga aci desigur ragaciunea si atentia la aproapele si o sa iesi cu bine la liman din orice greutate si necaz.

Iarta-ma.
pr_iulian
#19666 (raspuns la: #16854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
reincarnarea in ortodoxie - de pr Iulian Nistea la: 12/08/2004 18:31:27
1. Eu, ca ortodox, nu am ce face cu reincarnarea ! Reincarnarea nu-si are locul in sistemul de credinta ortodox. Pur si simplu nu avem nevoie de ea, nu ma ajuta cu nimic, doar ma incurca. Sistemul de credinta crestin-ortodox imi da raspuns la toate intrebarile care-mi sunt necesare avansarii spirituale si vietii in Hristos, cu Hristos (adica a Imparatiei cerurilor).

2. Apoi, sa fim seriosi, când vezi cum se bat cap in cap "dovezile" reincarnationistilor iti si piere cheful... "Regresiile in vietile anterioare" au dat rezultate atât de controversate incat nici adeptii reîncarnarii nu le mai iau de argumente ale "fenomenului". Reincarnarea ramâne o chestiune de credinta. Cine vrea, sa creada, mie nu-mi foloseste la nimic.

Toate cele bune.
iulian nistea


P.S. Repet ce am mai spus si alte dati, anume ca profilul acestui forum este unul de "spiritualitate ortodoxa", si deci nu voi promova aci dispute in contradictoriu pe teme din afara ortodoxiei sau cu conlocutori neortodocsi. Putem continua astfel de discutii pe alte forumuri, daca doriti.
#19668 (raspuns la: #19185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Parinte Iulian Nistea,sufletul dupa moartea trupeasca... - de DESTIN la: 14/08/2004 06:14:52

...ce reprezinta in viziunea personala?

Doamne ajuta,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19764 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rugaminte - de mya la: 14/08/2004 16:07:57
Buna ziua parinte,

Puteti sa ne vorbiti putin despre relatia dumnavoastra cu Dumnezeu? Stiu...se pierde ceva atunci cand vorbesti despre Dumnezeu, dar atat cat puteti sa ne dezvaluiti...puteti sa ne vorbiti de exemplu despre IUBIRE (a lui pentru oameni si a dumneavoastra pentru EL)?
Va multumesc cu anticipatie.

Numai bine!
#19781 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Domnul a ingaduit spre binele tau si sa dai multumire..." - de Oana mamarutza la: 16/08/2004 09:19:24
Multumesc parinte Iulian. Eu asteptam un raspuns :) nu stiu daca au fost si pentru mine aceste cuvinte, dar eu asa le-am primit, de la Domnul ptr. mine. Am cerut cuvant despre rugaciune, dar in starea in care ma aflu abia daca pot sa ma rog 20 min. Aveam nevoie de aceste cuvinte. Cateodata uitam sa multumim Domnului pentru toate, uitam ca Domnul Hristos I-a intins mana lui Petru atunci cand se scufunda in mare... uitam si mai avem nevoie de cuvant.
Multumesc din suflet.
Doamne ajuta in toate cele bune si Domnul Hristos sa te ocroteasca cu harul Sau!
Oana
#19853 (raspuns la: #19666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Relatia cu Dumnezeu si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 17/08/2004 01:21:28
Buna, mya.

La ce incercare ti-ai propus sa ma pui !

1. Relatia fiecaruia cu Dumnezeu e una mai tainica, mai personala si mai intima decat relatia de iubire dintre doi soti... Asa cum nu ne punem prietenii sa ne povesteasca despre relatiile lor intime (fara numai daca biruie perversitatea in noi), tot asa nu cerem oamenilor sa ne vorbeasca despre relatia lor cu Dumnezeu. Sfintii Parinti mergeau chiar mai departe si considerau impudic chiar si a privi pe cineva cum se roaga...

2. Acum, despre iubire suntem obligati sa vorbim, ca doar e fundamentul predicii Mântuitorului: "Porunca noua va dau voua : sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi". Dar si aici trebuie sa fim discreti. Cuvântul IUBIRE e atât de mare pentru noi - "Dumnezeu este Iubire", spune Sf. apostol Ioan Evanghelistul - încat ni se cuvine o oarecare prudenta in folosirea lui, mai ales ca e astazi mult intrebuitat abuziv in relatiile dintre un baiat si o fata, dintre o femeie si un barbat si in alte situatii. In plus, "iubire" si "dragoste" au atâtea conotatii astazi incat nici nu e sigur ca intelegem acelasi lucru prin acest cuvânt intr-o discutie cu cineva...

Pentru aceste motive, eu personal incerc sa folosesc alte cuvinte mai omenesti si mai accesibile (chiar daca Iubirea-Dumnezeu ramâne modelul): prietenie, relatie, relatie de prietenie, relatie personala. Iar pentru "iubirea aproapelui": atentia la aproapele, trezvia, atentia la nevoile celui de lânga noi etc.

Iarta-ma, mya, sper ca nu te-am bruscat cu aceste rânduri. Sunt insa niste clarificari importante cred pentru discursul nostru in genere, când folosim cuvinte mari ca: iubire, adevar, libertate etc.

Toate cele bune.
pr_iulian

inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
#19888 (raspuns la: #19781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Otilia - de (anonim) la: 17/08/2004 11:46:29
Buna ziua! Parinte Iulian Nistea
Este prima oara cand intru pe acest site si ma bucur ca va pot scrie si eu cateva randuri.
Doresc sa-l cunosc pe Bunul Dumnezeu si am nevoie de o indrumare in adevar. Sunt in Bucuresti de 2 ani. Nu am curajul sa merg sa vorbesc cu un parinte care m-ar putea ajuta sa urc pe "scara" spirituala. Ma simt neputincioasa si fara curaj. As dori sa merg la un parinte ales de Dumnezeu.

Doamne ajuta!

#19905 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
preot, biserica, comunitate, manastire - de pr Iulian Nistea la: 20/08/2004 16:21:31
Buna, Otilia.

Sfatul meu ar fi sa mergi pe la mai multe biserici, ca sa-ti gasesti o comunitate unde iti place atmosfera slujbei. Incepe cu biserica din cartierul tau si continua cu cateva comunitati mai cunoscute din Bucuresti (biserica studentilor http://www.geocities.com/cuvant_bun/index.html - cea de la universitate si cea de la politehnica -, biserica stavropoleos http://www.stavropoleos.ro, manastirea antim, de exemplu).

Apoi, daca tot nu te regasesti undeva, va trebui sa-ti iei inima-n dinti sa vezi un duhovnic cunoscut, ca parintele Teofil Paraian de la Manastirea Sambata.

Iarta-ma.
pr_iulian

inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
#20021 (raspuns la: #19905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pestera sfantului ioan botezatorul - de pr Iulian Nistea la: 20/08/2004 18:26:08
Pentru ca a aparut zilele trecute o stire scurta despre "Pestera Sf. Ioan Botezatorul" in Tara Sfânta, iata un link cu informatii mai pe larg, chiar daca e in engleza: http://www.msnbc.msn.com/id/5724143 (MSNBC News).

pr_iulian
inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
#20027 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cum as putea intra in contact cu un preot ortodox? - de Adriana la: 22/08/2004 14:40:51
As dori mult de tot sa pot intra in contact cu un preot ortodox pentru a-i putea cere niste sfaturi! Abia azi am descoperit aceasta pagina, insa nu ma descurc deloc pentru a putea formula o intrebare adresata unui preot si care sa-mi poata raaspunde EL personal!
Cum sa fac?
#20116 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
raspuns personal - de pr Iulian Nistea la: 24/08/2004 00:44:56
Buna, Adriana.

Deja iti raspunde personal un preot. Deci vezi bine ca nu e deloc greu.

Totusi, pentru probleme dificile de suflet, eu zic sa vezi un preot fatza catre fatza, caci astfel se stabileste comunicarea decat pe internet.
Un dialog e cu atat mai personal cu cat relatia dintre cei ce dialogheaza e mai personala, mai profunda, mai nemijlocita - iar intalnirea fata catre fata ajuta mult.

Toate cele bune.
pr_iulian
inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#20209 (raspuns la: #20116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
eu cred in minuni - de (anonim) la: 27/08/2004 12:47:55
sfinte moaste sunt peste tot; sunt o multime de sfinti, ale caror moaste sunt nedescoperite. Atunci cand crezi in Dumnezeu, evlavios si smerit,(nu e nevoie doar sa crezi in Dumnezeu e nevoie sa traiesti cu EL)orice lucru il faci cu EL, orice gand e cu EL, orice devine o minune, si atunci cand se intampla un lucru imposibil, nu ti se mai pare o minune, pt ca sti ca e lucrarea lui Dumnezeu.
#20481 (raspuns la: #15163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
eu cred in minuni - de (anonim) la: 27/08/2004 12:51:38
Ma numesc Maria si sunt studenta la fizica, nu stiu cum sa ma inregistrez. Sfinte moaste sunt peste tot; sunt o multime de sfinti, ale caror moaste sunt nedescoperite. Atunci cand crezi in Dumnezeu, evlavios si smerit,(nu e nevoie doar sa crezi in Dumnezeu e nevoie sa traiesti cu EL)orice lucru il faci cu EL, orice gand e cu EL, orice devine o minune, si atunci cand se intampla un lucru imposibil, nu ti se mai pare o minune, pt ca sti ca e lucrarea lui Dumnezeu.
#20483 (raspuns la: #15163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
#20775 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
REINCARNARE NU CRED - de (anonim) la: 08/09/2004 08:46:20
Daca ar exista ce ar mai fi iadul?
Unde ar fi cei din iad?
#21322 (raspuns la: #19668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
sabat - de georgisca la: 15/09/2004 12:21:40
Buna ziua!
As vrea sa pun o intrebare parintelui Nistea..
De ce biserica ortodoxa sustine faptul ca ziua de odihna sau ziua Donmului este duminica sii nu sambata, asa cum a lasat D-zeu.
Multumesc
#22366 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ecumenism - de (anonim) la: 16/09/2004 18:19:18
Parinte Iulian,
In vremurile ce le traim exista atitudini diferite legate de ecumenism. Ce parere aveti preacucernicia voastra?
Va multumesc!
Cristian
#22504 (raspuns la: #21322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Ecumenismul si "miscarea ecumenica" - de pr Iulian Nistea la: 23/09/2004 14:06:05
Doamne ajuta, Cristian.

Eu tind sa cred ca exista atitudini foarte diferite cu privire la ecumenism pentru ca "ecumenismul" imbraca haine foarte diferite azi.

In general, traim o epoca de mari confuzii terminologice, de unde vine in buna masura toata babilonia zilelor astora, mi se pare mie. Ia de exemplu cuvântul/notiunea de libertate. Când zici libertate azi poti întelege n lucruri: liber arbitru, libertate "sociala", libertatea interioara etc.etc...

Asa se intampla si cu ecumenismul. Sunt unii care inteleg prin ecumenism bunavointa unii catre altii (cei de diferite confesiuni), sunt unii care vad in asta o miscare de unire a tuturor, sunt unii care vad in aceasta notiune dialogul teologic intre Biserica Ortodoxa si celelalte Biserici s.a.m.d.

In tot cazul, "miscarea ecumenica" este o sintagma neclara; putem spune este un curent ce inglobeaza mai multe organizatii, cu orientari si scopuri variate. De aici si vine faptul ca unii apropie "miscarea ecumenica" de "miscarea New Age", mai ales ca tendintele sincrestiste sunt evidente uneori...

Un articol scurt si foarte competent pe acest subiect vei gasi la adresa http://www.nistea.com/ecumenismul.html (Rolul Bisericii Ortodoxe în miscarea ecumenica - egumen Andrew Wade).

Putem relua eventual discutia dupa lectura lui.

Doamne ajuta.
pr_iulian
#23151 (raspuns la: #22504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
iadul si reincarnarea - de pr Iulian Nistea la: 23/09/2004 16:46:09
Buna, anonimule.

Ca nu crezi in reincarnare e bine. Reincarnarea asta si e : o "credinta" sau o teorie - construita ca sa ofera o solutie intr-o cultura care nu a cunoscut nici Invierea nici fagaduinta Rascumpararii (din care cauza nu ni se cuvine sa fim "duri" cei reincarnationistii, ci sa explicam lucrurile).

Vreau totusi sa fac o remarca la intrebarile, retorice cred, pe care le-ai pus.

Reincarnarea e o teorie, dar iadul este in primul rând o stare, care devine un loc datorita celor care se (de)lasa in aceasta stare. Deci : acolo este iadul, unde este starea de iad.

Sfântul apostol Pavel spune ca ni s-a dat arvuna Duhului in inimile noastre (2 Corinteni 1, 22), adica imparatia lui Dumnezeu deja a inceput sa infloreasca in noi si in jurul nostru. Asa cum raiul (=Imparatia lui Dumnezeu=arvuna Duhului) se instapâneste deja in inimile noastre si de aici in jurul nostru, tot asa si starea de iad poate sa se înstapâneasca si sa se raspândeasca.

Am vrut sa fac aceasta precizare, care mi se pare importanta, cu privire la acel "unde" ai iadului.

Doamne ajuta.
pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#23162 (raspuns la: #21322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cum sa ajungi la biserica? - de (anonim) la: 27/09/2004 12:20:23
Draga "homeless",
iti inteleg foarte bine trairile, caci si eu am trecut prin stari confuze pana sa il descopar pe Dumnezeu.
Sunt din generatia "decreteilor" cu un tata ateu declarat si o mama credincioasa dar nu practicanta. Dumnezeu mi s-a relevat intr-un moment greu al vietii, dar de atunci totul s-a schimbat. Trecerea de la ateism la credinta a fost un drum dificil ce a durat circa 3 ani.
Consider ca Dumnezeu ma iubeste si fiecare lucru pe care il traiesc acum il consider un dar minunat. Dar, cu cat ma apropii mai tare de Bunul Dumnezeu, cu atat imi dau seama cat de departe sunt.
Sunt crestin-ortodoxa practicanta. Prima spovedanie a fost ingrozitoare, dar a deschis un drum minunat.
Din pacate nu am prea multi interlocutori pe aceste teme, la serviciu sunt inconjurata de atei sau de persoane ce considera religia un moft sau o ocupatie pentru batrane.
Te felicit pentru hotarirea luata si iti doresc tarie sa continui.
#23460 (raspuns la: #20775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
citind repede - de (anonim) la: 27/09/2004 19:21:56
am vazut mai jos cum cineva se indeparteaza de credinta pt ca preotul pe care il priveste nu se comporta corect...
cum sunt percepute in genere credinta si religia-se confunda sau se disting,se combina sau pot exista separat intr-o aceeasi constiinta?


eu sunt moi-meme -ca utilizator aici-inca mai astept parola :)
#23497 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
"dumnezeu si poporul ales" - de (anonim) la: 28/09/2004 11:12:23
as vrea sa va intreb si eu un singur lucru....
de ce credeti ca exista poporul ales? de ce a avut dumnezeu nevoie de un popor anume daca el ne-a creat pe toti, fara deosebire? de ce s-a facut diferenta asta? de ce e poporul evreu poporul ales?mai ales ca ei nici nu sint crestini si mai mult decit atat sint un popor care a facut mult rau pe pamint si inca mai fac?
multumesc
ovidiu
#23549 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
opinii - de airymary la: 28/09/2004 17:02:35
Parinte,
E adevarat ca exista un fel de noua miscare legionara?Sau oarecum modelata dupa asa ceva? Uitindu-ma pe unele site-uri pe internet sint oarecum cam nelamurita despre continutul unora dintre aceste site-uri, care sint cit se poate de ortodoxe desi se pare ca din cind in cind au trimiteri catre alte site-uri care , de exemplu, spun ca holocaustul nu exista - o idee care pe mine personal ma deranjeaza pt ca eu una cred ca a fost o realitate. Dar in rest, site-ul e cit se poate de ortodox. Nu stiu ce sa cred. Sint nelamurita si oarecum dezorientata. Dati-mi un sfat - chiar ca am nevoie.SI cit de legitima (din punctul de vedere al credintei) e aceasta miscare ( poate e numai impresia mea ca exista )?Ati auzit ceva de asa ceva?

Ma iertati de intrebare.
#23570 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Parintelui Iulian Nistea, - de Denysa la: 28/09/2004 22:31:56
Parinte,

Care este atitudinea Domniei Voastre in comunicarea cu un ateu?

Eu sunt crestina ortodoxa,de ce intreb?

Am intalnit in acest forum reactii ciudate! venite din partea unui crestin declarat, in comunicarea cu un ateu.

#23604 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
comunicarea cu un ateu - de pr Iulian Nistea la: 29/09/2004 13:44:23
Buna, Denysa.

A fost un timp când eu eram ateu... Ateii sunt (grosso-modo) de doua feluri:

  • agnosticii - adica acei atei pe care dunmezeu si cele ale credintei pur si simplu nu-i intereseaza (aceasta categorie este majoritara in Franta, de pilda)

  • ateii militanti- adica acei atei care au o viziune declarat antireligioasa si anticrestina, si militeaza in jurul lor (fiecare cum poate) pentru ca sa-i scoata pe ceilalti oameni din ignoranta crasa in care i-au bagat religiile


Poate fi dificil de discutat cu un ateu de a doua categorie. E ambalat, dispretuieste religiile. Dar in acelasi timp vine cu argumente puerile si teorii care nici ele nu stau prea bine in picioare. In general, acesti atei militanti sunt in fapt mediu- sau slab-competenti in "stiintele religioase". Eu socot ca nu am prea mult de discutat cu acesta - vreau doar sa observ si sa ma asigur ca de fapt aceasta gâlceava cu Dumnezeu e o cale spre credinta !!

Pai da, gândeste-te ca daca eu chiar cred ca ceva nu exista, atunci pur si simplu nu-mi pasa si nu-mi fac griji.

De exemplu : Un ateu adevarat nu cere sa fie de-botezat de un ritual care oricum nu are nici o valoare ! Daca cel care cere sa fie de-botezat ar fi cu adevarat ateu, atunci botezul pentru el ar fi ca o baie oarecare, fara nici o semnificatie aparte. Câta vreme insa ii da o semnificatie aparte, inseamna ca are o gâlceava cu lucrul acela, ca lucrul acela nu este inexistent pentru el ! Pentru aceasta cauza, eu socot ca nu trebuie sa fim prea duri cu acesti atei, care cauta si ei, saracii, care asteapta si ei descoperirea Luminii in inima lor, chiar daca ei inca nu stiu prea bine ce cauta.

Ateii numiti agnostici pur si simplu nu se baga in astfel de discutii. Au poate un anumit dispret pentru religie, dar in strafundul lor sunt si fascinati un pic. Lumea agnostica e una lipsita de vlaga, incat sunt impresionati de puterea culturilor arabe sau vechi-crestine, ceea ce ei au pierdut de tot in Occident. Pentru aceasta, ei trebuie fascinati.

In afara de aceste doua largi categorii (impartirea in categorii e pur didactica, de fapt, ea nu are valoare in sine), eu ma gândesc adeseori la un ateu evreu ca Stefan Zweig, scriitorul austriac. Si, te rog sa ma crezi, cand citesc cartile lui nu pot sa ma împiedic a gândi ca el l-a recunoscut pe Hristos când a trecut din viata aceasta pentru vesnicie...

Doamne ajuta.

pr_iulian


- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)

- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)

- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)

- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)

#23665 (raspuns la: #23604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pr Iulian Nistea, - de Denysa la: 29/09/2004 22:35:43
Multumesc parinte Iulian Nistea,

Raspunsul primit este atat de pasnic si omenesc,bine ar fi sa fie urmat de oameni in viata.

Doamne ajuta,
#23747 (raspuns la: #23665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Parinte, - de carapiscum la: 30/09/2004 12:21:05
Vin la dv-stra cu o serie de nelamuriri si intrebari legate de unele probleme f. actuale si stringente la care n-am prea gasit raspunsuri multumitoare. E vorba in primul rand de CLONARE. Dupa cum probabil stiti profesorul ce s-a ocupat de clonarea oii s-a aratat dispus sa continue experimentul pe oameni, in pofida tuturor actiunilor de protest indreptate impotriva ideii sale. Ce nelamuriri am legat de aceasta? As vrea sa-mi spuneti care este pozitia bisericii legata strict de problema in cauza: argumente si contra-argumente; iar in cazul in care experimentul va fi dus la bun sfarsit cu rezultatele scontate, cum vedeti implicatiile dpdv teologic si moral? Va purta acea fiinta suflet uman la fel ca noi sau nu? Vedeti dv-stra, problema e mai mult decat spinoasa si cere nu numai explicatii logice si pertinente, dar si o abordare fatisa din partea bisericii crestine universale- poate chiar un nou sinod ecumenic la care sa se dezbata aceasta conceptie moderna despre lume si viata. Paralel cu asta poate "scapati" ceva informatii cu referire si la insamantarile artificiale- cine sadeste sufletul in acel om si daca pastreaza caracterul de creatura a lui Dumnezeu.

O alta problema ce "ma fascineaza", ca sa zic asa, e aceea a folosirii pe canalele media a unei importante cantitati de informatii ce vin in contradictie fatisa cu invatatura bisericii despre mantuire si viata de apoi, la fel si cu invatatura despre originea si fiinta lumii pe acest pamant. Stiti ca se pun tot mai des pe tapet teorii puerile, cu asa-zise baze stiintifice, care daca nu rastoarna scaunul lui Dumnezeu cel putin il clatina.

Si o a treia problema este aceea a "drepturilor animalelor". Sa spun dinainte ca sunt un mare iubitor de natura si de animale si ca obisnuiam candva sa strabat padurile noastre seculare din Moldova... Spuneti-mi unde se sfarsesc aceste drepturi ale animalelor si unde incep ele, fiindca mi se pare ca nu in putine cazuri aceste drepturi vin in contradictie cu insasi drepturile fundamentale ale individului. Si mai am impresia ca oamenii de azi prefera sa slujeasca vietatilor de tot felul mai mult decat omenirii insesi- ca au uitat ca animalele sunt date spre slujire si nu pt. ca ele sa fie slujite-, in acest fel facandu-se partasi inchinarii la idoli. Nu cer sa-mi dati dreptate ci doar sa va exprimati cu privire la aceste stari de lucruri ale modernismului acerb in care ne zbatem de ceva vreme.

Sigur ca problematica abordata e f. vasta si necesita un spatiu adecvat, asta ca sa nu mai pomenesc de timp, insa sper sa-mi puteti da unele raspunsuri decente. Respectele mele si sarut-mana!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23781 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre clonare - de pr Iulian Nistea la: 01/10/2004 00:37:29
Mi se pare ca ai perfecta dreptate : sunt inca probleme acute la care Biserica va avea de dat un raspuns in viitor.

Primele sinoade ecumenice au dat raspunsuri mai ales in legatura cu invatatura despre Sfanta Treime, despre Hristos. Apoi, in timpul sfantului Grigorie Palama (secolul al XIV-lea) s-au dat raspunsuri privind energiile divine. Pe aceste baze, Biserica va trebui sa raspunda in viitor unor interogatii antropologice : clonare, conceptie in vitro (de unde vin apoi schimbari majore in sensul familiei) etc., dar si noile viziuni antropologice determinate de descoperiri stiintifice care-i pun pe crestini in dificultate (ca punerea in evidenta a corpurilor energetice, a chakrelor etc.).

Deocamdata mi se pare ca "stiinta clonarii" e departe de a fi rafinata... Oaia Doll a fost in fapt un esec teribil, dar pe autorul acestei ispravi chestiunile de etica nu-l interpeleaza deloc.

Problematica e insa atât de avangardista incat Biserica nu a dezvoltat inca o pozitie "a Bisericii".

Personal, mie mi se pare ca intentia clonarii este o culme a orgoliului uman. Pe de alta parte insa, pe ce baza poate afirma cineva ca oamenii iesiti prin clonare n-ar avea suflet? Daca sufletul este de la Dumnezeu, este cineva Dumnezeu, ca sa stie ce face Dumnezeu?

Iarta-mi gandurile daca ele par usoare si expeditive. Eu cred ca pentru noi, crestini, singurul argument care sta in picioare in acest moment este : viata e un dar de la Dumnezeu si nu ne jucam cu ea !

Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#23843 (raspuns la: #23781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
politica si credinta - de pr Iulian Nistea la: 01/10/2004 00:59:22
airymary,

sunt astazi atâtea situri ortodoxe în româneste, încât, crede-ma, nu ai nevoie de siturile neo-legionare ca sa gasesti informatie si texte legate de ortodoxie.

legionarii de altadata erau ortodocsi si catolici. neo-legionarii de azi sunt mai mult ortodocsi, dar adesea au legaturi cu curente "stiliste" si cu asa-zisii "adevarati-ortodocsi", grupari schismatice, care se considera singurii ortodocsi. de aceea gasesti uneori materiale "super-ortodoxe" pe aceste situri.

cât despre chestiunile de politica, ele nu-si au locul pe acest forum.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#23846 (raspuns la: #23570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
credinta si religii - de pr Iulian Nistea la: 01/10/2004 01:09:47
Nu stiu daca am inteles exact unde bati...

Uite gândurile mele:

Când omul s-a rupt de Dumnezeu, a rupt comuniunea cu Dumnezeu prin neascultare de Cel ce e Iubirea, atunci el a început sa dea niste forme (exterioare) "sentimentului religios" care mai exista in el. Asa as zice eu ca au aparut religiile.

In fiecare religie e ceva, mai mult sau mai putin amestecat cu lucruri omenesti (sau teorii ale mintii omenesti), din acea "revelatie primordiala" care s-a spart in multe bucati.

Credinta mea nu tine insa de religie. Credinta mea este o Revelatie ("descoperire"). Apostolii tocmai asta au marturisit : ceea ce au vazut si au auzit si au pipait. Ceva concret : Dumnezeu s-a facut om din iubire pentru om. Vesnicia a venit in timp. Viata a facut implozie mortii. etc. etc.

Ortodoxia nu este deci o religie, fara numai pentru sociologi. Ortodoxia este "un mod de viata", cu Hristos cel intrupat, mort si inviat, cu harul lui Dumnezeu niciodata absent din lumea Sa.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#23847 (raspuns la: #23497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
clonarea - de AlexM la: 01/10/2004 10:19:17
Prea Sfintia Sa Iulian Nistea zise:

"Personal, mie mi se pare ca intentia clonarii este o culme a orgoliului uman."

nu stiu daca este vorba neaparat de orgoliu aici. Probabil este ca in orice alt camp de activitate unde omul isi propune un tsel si cauta sa ajunga sa atinga acest tsel. Scopul pentru care cercetatatorul isi propune acest tsel poate fi un cumul de scopuri iar aici nu este exclus ca intre aceste scopuri sa existe si acel orgoliu de care aminteatsi.

" Pe de alta parte insa, pe ce baza poate afirma cineva ca oamenii iesiti prin clonare n-ar avea suflet? "

opinia mea este ca o astfel de presupunere cum ca o fiintsa aparuta pe fatsa pamantului printr-o procedura de clonare , ca aceasta la care raspundeti prin intrebarea pusa, este o intrebare de dragul de a intreba. Sau sa fie -pentru cel care a pus intrebarea (avis Carapsicum)- o definitie a sufletului cu o nuanta speciala?

"Daca sufletul este de la Dumnezeu, este cineva Dumnezeu, ca sa stie ce face Dumnezeu?"

Nu, dar omul o sa fie curios tot timpul sa stie ce face cineva, chiar daca acest cineva este Dumnezeu.

In opinia mea clonarea in sine este de multe persoane nu chiar corect inteleasa. Prin clonare se foloseste o procedura de a produce o fiintsa, alta procedura decat cea naturala unde spermatozoidul fecundeaza ovulul in mediul biologic al femelei. Embrionul aparut poate fi lasat sa se dezvolte intr-un laborator care simuleaza conditii biologice pentru dezvoltarea embrionului sau, acest embrion poate fi implantat intr-un mediu biologic natural (uterul femelei) si se dezvolta intr-un mediu biologic natural. Care este rezultatul clonarii de fapt? Prin clonare nu facem altceva decat sa copiem carcasa, caroseria, partea biologica a unui organism deja existent. O sa avem o copie identica a modelului in ceea ce priveste alcatuirea sa bilogica. Dar asta nu inseamna ca avem o copie a individului. Atat timp cat acel "eu" interior nu se poate clona, nu este vorba de o clonare propriu zisa a "totului" ci cum spuneam, numai a corpului biologic. Pana la acest punct nu vad care sint problemele etice pe care le-ar ridica o religie in general ci numai o oarece frica de a schimba "unealta de productie" datorita modului non-traditional de apritie a unui embrion.
In momentul in care informatia "EU"-lui nostru va putea fi transmisa asa cum se poate copia un hard disk pe alt hard disk.. ei bine, atunci este intradevar o problema pentru ca am ajunge de fapt, teoretic, la nemurie. Am fi noi, unii si aceiasi, fiintse care la un interval de ce stiu eu cat timp, ne-am lua noi carcase biologice. Probabil ar fi posibil si o depoziatare a "EU-lui" de la un anumit punct in timp intr-o baza de date ca in caz de accident neprevazut, la dorinta, sa putem face un "back-up" al acelui "EU" care eram la punctul "X", in momentul in care s-a facut "arhivarea" EU-lui.
Aici este in opinia mea intradevar o problema de etica. Pentru ca nemurirea nu este admisa de nici o religie sub forma biologica actuala si mai ales ar da peste cap tot sistemul de valori pe care sta la baza oricarei religii. Nemurirea -dupa credintsa religioasa- se poate cashtiga numai dupa ce mori (chestie de merite dobandite in timpul vietsii), cel putin asa sintem invatsatsi de toate (?) religiile mari ale lumii, religia crestina si in spetsa ritul ortodox nefacand exceptie aici.
OK, nefiind asa de departe technologic si nestiind cum se va simti o astfel de persoana nascuta prin clonare, nestiind cum va percepe o astfel de persoana mediul inconjurator, cred ca este prematur de putea raspunde cu "opinia bisericii" vis a vis de potentiale scenarii ce se pot nashte datorita unor technologii care ar permite nemurirea omului.
Imi place sa cred ca ceea ce am scris nu este o pledoarie pentru clonare (personal mi-e oarece frica de clonare din motive diverse), ci numai un mod rational de a vedea lucrurile in sec XXI.

Cu stima,

AlexM
#23858 (raspuns la: #23843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
multumesc pentru raspuns - de (anonim) la: 01/10/2004 18:33:35
Parinte,

Multumesc pentru raspuns. Ma incredinteaza ca nu mi se pare si ca intr-adevar exista acest fenomen pe anumite site-uri.Mi se parea ca poate sint eu, mai purista sau poate prea fixata - dar acum m-ati lamurit, nu a fost doar impresia mea. Raspunzind la intrebarea mea ati raspuns de fapt si la cea de-a doua nelamurire.
Intentia mea nu a fost tendentioasa, desi va dau dreptate, suna cit se poate de abrupt.De vina e un fel de lipsa de tact personala, dar e si singura forma in care pot pune intrebari( de cite ori am incercat sa fiu diplomata, a reiesit ca vorbesc mult pe prea ocolite si nu ma intelege nimeni).Intr-o zi poate oi afla o solutie stilistica de compromis.
Inca odata, apreciez rabdarea si intelegerea dvs., parinte.

#23913 (raspuns la: #23846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
multumesc - de airymary la: 01/10/2004 18:42:15
Parinte,

Multumesc pentru raspuns. Ma incredinteaza ca nu mi se pare si ca intr-adevar exista acest fenomen pe anumite site-uri.Mi se parea ca poate sint eu, mai purista sau poate prea fixata - dar acum m-ati lamurit, nu a fost doar impresia mea. Raspunzind la intrebarea mea ati raspuns de fapt si la cea de-a doua nelamurire.
Intentia mea nu a fost tendentioasa, desi va dau dreptate, suna cit se poate de abrupt.De vina e un fel de lipsa de tact personala, dar e si singura forma in care pot pune intrebari( de cite ori am incercat sa fiu diplomata, a reiesit ca vorbesc mult pe prea ocolite si nu ma intelege nimeni).Intr-o zi poate oi afla o solutie stilistica de compromis.
Inca odata, apreciez rabdarea si intelegerea dvs., parinte.

Iertati, Mary
#23919 (raspuns la: #23846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Parinte, - de (anonim) la: 03/10/2004 23:17:53
Parinte,
Imi cer mai intai scuze ca ma bag direct in discutie fara sa citesc ce s-a scris mai inainte. Pe scurt, eu am parasit biserica ortodoxa acum cativa ani, pentru ca eram dezamagita de ce am vazut (imoralitate, bisericile, credinciosii si preotii nu urmau scriptura - dupa parerea mea) si am gasit o comunitate mica, de orientare neo protestanta careia m-am alaturat. Am parasit de doua luni Romania. Acum ma aflu la Oxford unde am gasit o comunitate devotata de ortodocsi. Prima data cand am fost la biserica a fost doar pentru a intalni alti romani, dar incep sa merg acolo pt ca sa ma apropii de Dumnezeu si, pentru prima data de multi ani, ma bucur sa fiu intr-o biserica ortodoxa. In biserica sunt oameni de toate nationalitatile, nu doar romani, iar preotii sunt englezi. Credinciosii din parohie sunt chiar dedicati lui Dumnezeu, ceea ce nu prea am intalnit in bisericile din tara, unde majoritatea sunt crestini doar cu numele. Sa-mi fie iertat daca gresesc, e doar punctul meu de vedere.
Asta a fost doar un comentariu.
Intrebarea ar fi - daca lucrurile stau chiar atat de rau cum le vad eu (si am intalnit si ortodocsi care sa fie de acord cu mine) ce face biserica pentru a schimba ceva in bine? In biserica de care apartin acum (Biserica lui Hristos), organizata, ce-i drept pe sistem american, exista o stransa legatura intre membrii bisericii, care se ajuta intre ei spiritual si material. Nu sunt tolerate abaterile crase de la normele Bibliei - pe ideea: daca nu vrei sa te supui, esti liber sa faci ce vrei, dar in afara bisericii (adica nu ca membru). Copii si memebrii mai noi ai bisericii participa la lectii de catehizare. Se organizeaza regulat studii, discutii biblice si grupuri de rugaciune. Din cauza ca noi credem ca credinta noastra ne aduce la mantuire, incercam sa le spunem si celor care nu cred si sa il facem cunoscut pe Dumnezeu. Am vazut activitati de genul acesta si in biserica ortodoxa din Oxford, dar in Romania, o prietena de-a mea ortodoxa, care a propus organizarea unui grup de rugaciune a fost acuzata de "sectarism". Ce este de facut pentru ca biserica ortodoxa romana sa nu mai fie in starea jalnica de acum? Repet, poate e doar parerea mea. Daca e asa, va rog sa argumentati. Poate imi deschideti ochii.
Deasemeni, as vrea sa-mi spuneti parerea dvs. despre ecumenism.
Si inca o intrebare: Ce terbuie sa facem ca sa ne mantium? Sunt, din punctul dvs. de vedere, crestinii din alte confesiuni mantuiti?
Va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi un mesaj atat de lung.
Andreea Serban
#24110 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Iertare parinte, - de carapiscum la: 04/10/2004 18:48:45
Recunosc ca am fost ambiguu in a-mi exprima cea de-a doua nedumerire. Nu ma refeream la problemele socio-umane privite prin prisma credinta-religii. Am vrut sa spun ca exista, dupa cum bine stie oricine, o mare cantitate de informatii "de ultima ora" prin care se incearca adeverirea existentei altor vieti/vietati pe alte planete sau in alte sisteme solare. Deasemenea, cercetarile ultimilor ani cu privire la originea vietii pe planeta Pamant au luat o amploare deosebita ceea ce a dus la o crestere (zic eu) alarmanta a numarului de teorii stiintifice care nu numai ca nu vorbesc de o creatie primordiala, dar inca si evolutia la scara planetara o privesc ca pe un indelungat proces fizic din stari inferioare la stari superioare, mai exact ca pe niste transformari extraordinare de schelete, modalitati de viata si hranire, mijloc de locomotie s.a.m.d. Mi se pare f. clar un aspect si anume acela ca biserica crestina in general n-a adoptat o pozitie fatisa vis-a-vis de lucrurile amintite si ca mijloacele de "combatere" (?) a agresiunii stiintei fata de religie au ramas cam rudimentare, ca sa zic asa. Sigur, n-o sa incepem noi crestinii acuma sa ne separam de restul lumii si n-o sa ramanem surzi la noile descoperiri stiintifico-tehnice. Insa ce se poate face pt. a nu ne abate de la datoriile noastre crestinesti ramanand fideli principiilor lui Hristos in contextul despre care am pomenit?

Va multumesc pt. primul raspuns, a fost la obiect si sincer nici nu stiu daca se pot spune prea multe. Cred ca ramane la mila si dreptatea lui Dumnezeu sa le cerceteze si sa le judece pe toate.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24159 (raspuns la: #23847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ortodoxia si stiinta - de pr Iulian Nistea la: 06/10/2004 03:33:20
Buna, "carapiscum".

Parintele Nicolae Steinhardt vorbeste undeva in Jurnalul fericirii de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei" - cu "nitica înteleapta desconsiderare.

Aceasta atitudine a Ortodoxiei fatza de stiinta mi se pare foarte justa, caci orice stiinta are finalmente ca baza un sistem axiomatic necontradictoriu in sine, pe care apoi prin experimente si descoperiri se construieste ceva ce are un aer foarte coerent. Ori vedem ca pâna în ziua de azi paradigmele stiintifice se pot schimba radical de la o epoca la alta. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.

Din contra "sistemul ortodox", daca ne putem exprima asa, se bazeaza pe altceva : pe credinta, care e un dar si o degustare a unei experiente tainice de Viata (cu un "v" mare).

In sensul acesta deci, eu nu gasesc nelinistitoare teoriile noi din fizica contemporana, si nu socot ca trebuie sa le dam neaparat un raspuns. Nu asa stau insa lucrurile cu adevaratele descoperiri ale stiintei (exemplul din mesajul celalalt : fotografierea aurelor, a chakrelor, a canalelor energetice). Aceste descoperiri, daca sunt autentice, iar nu ipotetice, trebuie sa se articuleze la viziunea noastra despre om si despre lume.

Sa zicem ca se va descoperi la un moment dat viata extraterestra pe undeva. Ce vom zice ? -- Un parinte contemporan zicea, cu umor, gasesc eu : "Daca extraterestrii debarca mâine pe Pamânt, datoria noastra de crestini este sa li-l vestim pe Hristos" !!! Nici mai mult nici mai putin : Sa-l vestim pe Hristos extraterestrilor ! Aceasta nu este utopie, ci o atitudine care iese din credinta noastra : Dumnezeu-Cuvântul, Unul din Sfânta Treime, S-a facut om pentru noi si pentru întreaga creatie (si deci si pentru creatia extraterestra) ca sa ne aduca din îndepartarea noastra la Tatal.

Iata cum credinta noastra trebuie sa genereze atitudinile noastre ortodoxe în viata.

Doamne ajuta.
pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#24290 (raspuns la: #24159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ce sa mai zic parinte, - de carapiscum la: 07/10/2004 15:54:30
minunata pilda de smerenie si de indeplinire a datoriilor crestinesti fata de aproapele, fie el si extraterestru! Sincer, mi-am schimbat dintr-o data felul de a primi si a privi starile acestea de lucruri. Cata nesocotinta in mine insumi sa cred ca Dumnezeu ar vrea altceva (adica sa combatem) decat increstinarea si mantuirea tuturor!... Ca parca eu n-as fi de multe ori mai rau decat un extraterestru sau decat unul care probabil il inventeaza... Inca o data mii de multumiri.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24415 (raspuns la: #24290) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
starea de inertie - de pr Iulian Nistea la: 07/10/2004 20:28:18
Buna, Andreea.

Problema tuturor religiilor zise traditionale este inertia care se instaleaza incet-incet. E inevitabil. Fenomenul asta nu are nimic de-a face cu crestinismul sau cu ortodoxia, ci pare a fi un fenomen omenesc, generat de neputiinta si slabiciunea omeneasca. El este deci mult mai vizibil in Bisericile ortodoxa si catolica, dar a inceput sa fie vizibil si in cele protestante vechi (luterana, de exemplu). Astea sunt atat de vizibile, incat le vede oricine, cu ochiul liber azi. Totusi fenomenul apare in toate bisericile, chiar si in cele neoprotestante, in ciuda efuziunii existente acolo.

Problema este legata si de continua tendinta de institutionalizare a bisericii: http://www.cafeneaua.com/node/view/574/19663#19663 (Biserica nu este o institutie!).

Totusi, se pare ca exista niste mecanisme interioare de autoreglare, dar e bine sa facem ce putem ca sa indreptam lucrurile, si, culmea!, Domnul chiar le indreapta... De-asta eu solutia plecarii nu am avut-o niciodata in vedere.

Despre starea bisericii ortodoxe in Ro am scris si'n alte mesaje: http://www.cafeneaua.com/node/view/574/7493#7493 (de exemplu).

Despre ecumenism am scris in mai multe rânduri:
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/16933#16933 (raportul crestinism-islam-iudaism)
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/23151#23151 (Ecumenismul si "miscarea ecumenica")

Iar despre ce trebuie sa facem ca sa ne mântuim (ca si despre viziunea ortodoxa despre rai si iad etc.) am scris iarasi:
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/18370#18370 (harul, implinirea poruncilor si iubirea)
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/14807#14807 (relatia)

Iarta-ma ca ti-am vorbit mai mult in linkuri...

Toate cele bune.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#24433 (raspuns la: #24110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
intrebare generalã - de AlexM la: 07/10/2004 20:49:47
Pãrinte Nistea, cum sint de fapt de vãzut acei oameni care considerã ca de cautat calea catre Dumnezeu o sa o faca la batranetse, ca atare, la tineretse fac ce cred ei de cuvintsa far a se gandi la mântuirea lor?
Biblia ne invata cu pilde ca orice om, neavand importantsa varsta, daca vrea sa-l gaseasca pe Dumnezeu are shansa sa-l gaseasca. Dar nu e oarecum un joc incorect aici? Lasa-ma sa-mi fac de cap cum vreau eu si candva o sa ma pocaiesc si o sa devin din oaia cea negra o oaie alba ca celelate. Aparent, shansa aceasta nu e luata nimanui, ba chiar ni se spune ca oricand oaia ratacita se poate intoarce la turma. Si atunci? Care este diferenta intre o persoana care toata viata a tinut numai cuvantul Domnului si nu a incalcat nici o porunca si una care undeva, pe la 70 de ani, se apuca si in ultimii 10 ani de viata sa caute drumul catre Dumnezeu?
Undeva e o problema aici , o problema cu a da raspunsul. Dar inainte de a continua rationamentul meu, as aprecia foarte mult si v-as multumi daca m-ati lasa sa intrevad cum vedeti Dv. aceasta problema a celui care toata viata traieste intr-un Dumnezeu si a celui care dupa ce si-a trait traiul, incepe sa traiasca intr-un Dumnezeu. Fara a fi preot, ci numai ca om al logicii, spun de pe acum ca raspunsul meu ar fi dificil de dat pentru ca e greu sa impaci si capra si varza si e greu sa trasezi linii categorice, linii care sa ia sau sa dea sperantsa.Dar probabil ca un preot vede lucrurile altfel decat un om care pune prea mare pret pe logica, de aceea , raspunsul Dv. cred ca trebuie sa fie foarte interesant....

AlexM
#24435 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Parinte, - de dinisor la: 08/10/2004 19:43:46
AlexM ridica in discutie o intrebare destul de interesanta...cat de drept este ca unii sa descopere drumul spre Doamne-Doamne inspre apusul zilelor lor , iar altii sa isi priveze placerile lumesti in ideea ca asa face un bun crestin.

Nu stiu daca despre dreptate ar trebui sa discutam? Caci nu cred ca judecata de apoi se rezuma la o astfel de dreptate... ci la cat de drept si bun a fost sufletul nostru in viatza ce tocmai se incheia. Ma gandesc ca (si astept contraziceri in caz de gresesc)... pentru mine personal cel mai important este sa fiu un om bun cu ceilalti: sa-i ajut pe cei in nevoie, sa-i ascult pe cei tristi si sa-i linistesc pe cei fara pace. Mi-e putin neclar ce reprezinta pentru AlexM acel "lasa-ma sa-mi fac de cap" ...
Dilema nascuta din intrebarea lui este intr-adevar demna de un raspuns din partea dvs, caci nu e singurul care s-ar lumina citindu-l!


_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
#24489 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
o intrebare pt alexm - de tanarulbabarezz la: 11/10/2004 19:23:02
daca te crezi un om logic...si nu zic ca nu ai fi,nu vreau sa te jignesc,poate ca esti....as vrea sa imi raspunzi la o singura intrebare....
CAND TIAI PLANIFICAT SA MORI???TIAI STABILIT O INTALNIRE CU MOARTEA SI TIAI STABILIT SI O DATA ANUME CAND AI VREA SA MORI??????DAMI SI MIE NR EI DE TEL TE ROG!!!nu te supara pe mine,scuzami ironia te rog!!!
TRAIESTE-TI VIATA CA SI CUM AI MURI MAINE!!!!!!
#24726 (raspuns la: #24435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ECUMENISM?? - de tanarulbabarezz la: 11/10/2004 19:45:00
eu consider ca ecumenismul,nu in totalitate,nu a facut decat sa aduca 1000 de secte in tara la noi dupa 1989.au aparut sectele ca ciupercile dupa ploaie!!!
#24728 (raspuns la: #23151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ironia unui tanar babarezz.... - de AlexM la: 13/10/2004 17:15:09
...nu este deloc ironie ci este numai o parte din raspunsul logic pe care l-as fi dat eu intrebarii mele.
Deoarece nu stii cand o sa mori, atunci eshti sfatuit sa traieshti intru Dumnezeu pentru ca "sa apuci" sa te speli de/sa nu faci pacate pentru a avea loc in imparatia promisa.

Aici cred ca ramane la atitudinea fiecaruia de a spera ca o sa aibe timpul necesar sa se pocaiasca sau, de frica mortii sa se pocaiasca imediat. Parerea mea, tinere babarezz. Parerea Sf. Sale Nistea sa speram ca o sa o putem impartasi si noi.

Cu stima,

AlexM
#24961 (raspuns la: #24726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: