Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea
|
de
admin
la: 18/11/2003 13:28:00
modificat la: 12/06/2006 22:34:53 voteaza:
|
Poet, eseist, traducãtor, de fel din Alba-Iulia, a studiat la Cluj, Sibiu, [Bucuresti] si in prezent la [Paris]. Parintele Iulian modereaza de asemenea mai multe grupuri de discutii [internet] si intretine de asemenea un sit [web] de [spiritualitate] si [literatura] ce poate fi accesat la adresa - http://www.nistea.com () .
Cateva eseuri le puteti citi online la:
- http://www.nistea.com/eseuri.htm (test)
iar pentru cei interesati de un Curriculum vitae:
- http://www.nistea.com/cvfr.htm ()
Parintele Iulian va asteapta cu interes intrebarile legate de spiritualitatea [crestin]-ortodoxa, dar si de problematicile vremurilor actuale la care ortodoxia poate oferi solutii.
comentarii (579):
Cred ca in general intelectualii, si in special artistii si filosofii, nu pot ramâne indiferenti la alte viziuni asupra lumii, in afara de cea crestina. Nu vad nimic anormal in asta. Dar orice sistem de gândire, daca e absolutizat, devine o ideologie. As spune insa ca credinta e altceva. Credinta e de multe ori dificil explicabila, e dincolo de rational (nu in irational insa). Pornind insa de la "adevarurile credintei" (Dumnezeu personal, sufletul si nemurirea, iubirea si relatia plina de atentie, Fiul si Cuvântul, Duhul, caderea si restabilirea naturii umane, Intruparea lui Hristos etc etc.) construim niste sisteme de gândire ce ne sunt foarte utile, dar care oricum nu ni se cuvine sa le absolutizam. Macar pentru ca exista, cred eu, niste etape sau nivele sau grade ale Revelatiei credintei. Eu bunaoara sunt un convertit. Si daca stau bine sa ma gândesc din ateu intâi m-am convertit la Dumnezeu (Dumnezeul personal), apoi la crestinism, apoi la ortodoxie, si apoi la cele ale ortodoxiei etc... trecând prin toate acestea cred ca sunt adevarate nivele ale credintei, si asta relativizeaza putin lucrurile.
Ei bine, aceste sisteme si aceste viziuni determina si arta. Arta icoanei nu este una individuala, ci una ecleziala -- ceea ce inseamna ca este iesita din viziunea Bisericii lui Hristos, nu din propria viziune, individuala. Modul reprezentarilor iconice ortodoxe este legat de credinta Bisericii ortodoxe: incepând de la materialele utilizate, si mergând prin tehnici si simbolistica, totul in fapt. Artistul crestin ortodox nu intelege aceste elemente ale iconografiei ca pe niste limitari ale libertatii artistice, ci dimpotriva: sunt niste principii artistice care ies din principiile credintei, care este in primul rând eliberatoare si odihnitoare, iar nu impavaratoare si culpabilizatoare (cum pre adesea a ajuns sa fie!).
De aceea, ca sa inchei, nu cred ca exista o incompatibilitate intre iconografie si arta profana. Eu stiu un foarte bun iconograf - http://www.icones-grecques.com/ (francez convertit la ortodoxie) - care a fost si a ramas pictor inainte sa fie si acum sa ramâna iconograf.
Cele bune sa se-adune,
Cele rele sa se spele.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
2. vamile vazduhului?
hm...vorba noastra din batrani "cate bordeie atatea obiceie" se aplica la nivel de neam, in cazul asta... (oare? crezi asta?)
In privinta vamilor vazduhului, nu prea stiu ce sa cred. De fapt, nu cred ca este atat de important sa stim exact cum se intampla lucrurile cu sufletul dupa moarte, adica detaliile "tehnice". Stim pe baza caror principii vom fi judecati, si asta este ceea ce conteaza. Modul in care se face judecata, si cine o face, astea conteaza mai putin.
Mi se pare ca stilismul se aseamana cu cangrena cu care Biserica Ortodoxa Romana se confrunta in Statele Unite: asa numina Biserica Ortodoxa "Libera". Desi nu la aceeasi scala, o parte din romanii din SUA au "decis" sa se "razvrateasca" si sa isi puna episcop nou. Inca se mai pot auzi acuzatii de genul "esti comunist", acuzatii bazate numai pe apartenenta la o parohie.
Unii se declara "liberi", altii pe "stil vechi" si acuza pe ceilalti ca sunt "comunisti" sau "masoni". Si in lista asta intreaga de insulte si jumatati de adevaruri, asa "comunist" si "mason" cum sunt, adaug o intrebare retorica: oare nu ar fi mai bine sa fiu "liber" de patimi si pe "stilul" atat de vechi si frumos al Sfintilor din Pateric, oare nu ar fi mai bine sa devin atat de "comunist" incat sa vad un egal in fratele meu si sa urmez lui Hristos? Poate ca acestea ar trebui sa fie lucrurile la care sa meditam... restul se va adauga noua.
Daca aveti timp sa-mi raspundeti si mie, am citeva intrebari care ma framinta. Eu am devenit crestin ortodox de mai putin de 3 ani.
Am fost ateu dar tot timpul am cautat adevarul, l-am cautat pina acum acolo unde nu era.
Dupa aceea am fost atras de paranormal, pentru putin timp am fost de acord cu toate religiile crestine si apoi am aflat dreapta credinta.
Daca aveti timp sa raspundeti o sa astern si intrebarile.
Doamne ajuta.
Pune intrebarile pe rând, una intr-un mesaj, ca sa nu ne incurcam cu prea multe deodata.
Doamne ajuta,
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
As da si mail-ul meu dar nu stiu daca aveti timp sa-mi scrieti.
Cu dragoste, Catalin
si o sa dobandesti tot folosul. chestii de astea: talisman, braul etc
nu prea sunt binecuvantate si in duh ortodox
M-am gandit sa adaug un gand care mi-a venit acum, in timp ce citeam mesajele tuturor...
Cum se poate ca au existat, exista si vor exista oameni care ARD din toata fiinta lor pentru viata induhovnicita, au o sete enorma de Dumnezeu si se dezleaga cu usurinta de cele lumesti.
Astfel de oameni, sunt pentru mine o continua fascinatie... Sfantul Apostol Pavel, Parintii Sofronie din Essex, Rafail Noica, Daniil de la Rarau (Sandu Tudor), Seraphim Rose si lista poate continua la nesfarsit...
Oare nu cumva asa doreste Dumnezeu sa fim? Sa cautam cu ardoare, sa cercetam fara ragaz... Hristos ne cheama la fapta... Iar noi (eu sunt cea dintai, nu glumesc cand spun asta) mai zabovim putin si nu realizam ca viata aceasta este o Golgota (Pr. Rafail Noica), deci este nevoie in primul rand de chinul jertfirii sinelui, a obiceiului...
Oamenii de care vorbeam mai sus au mers direct inainte, fara sa priveasca nicidecum in spate, ci au privit la Hristos...
Acest gand se adreseaza in primul rand mie
Ma gandesc daca nu cumva in era comoditatilor, impietririi si a risipirii este mai grea inaptuirea...
Ce credeti?
Si eu l-am descoperit pe Steinhardt intr-o perioada cand aveam nevoie de ceea ce Andrei Scrima numeste maestru...
Am constatat cu uimire ca la Facultatea de Litere din Bucuresti, "Jurnalul fericirii" nu prea a fost inteles. A vedea exclusiv latura literara a acestei scrieri este o eroare. Adevarul este ca ortodoxia a reprezentat un liman pentru multi intelectuali romani din perioada comunista (Parintele Nicolae, Petre Tutea etc.). Existau adevarate cercuri isihaste in inchisori (ex: Targu Ocna, Aiud etc.).
Parinetele Vasile Gavrila de la Biserica Studentilor din Bucuresti cita adesea o afirmatie a lui Pavel Florensky: marile reusite pe plan intelectual si nu numai s-au petrecut cu precadere in perioade zbuciumate ale istoriei.
Se poate vorbi de atitudinea omului in situatii-limita de care vorbeste Jaspers, citat de Pr Constantin Galeriu. Omul simte nevoia unui factor ordonator al situatiei iesite de sub control, iar singura sursa a unui astfel de factor este transcendentul, Dumnezeu reprezinta singura sursa de sens din lumea aceasta.
Parinte, se gaseste la Paris Jaspers? Pe piata romaneasca nu am gasit-o decat in limba franceza.
Pomeniti-va in rugaciunile sfintiei voastre!
Si ma intrebam daca nu e catolic.
Numai bine.
AM AUZIT CANTECUL PASARII UNICE
Dimineata, la ceasul rugaciunii,
Cand pe ramuri sta inca proaspata
Roua,
Am auzit langa mine
Cantecul pasarii unice.
Iata! Se inalta asa de minunat,
Asa de limpede
Si rasuna in atata ecou
Incat pare ca lumea,
Marea si larga lume,
Toata il asculta, firea toata il aude
Si ii raspunde,
Il aude
Si-l insoteste
Pana sus de tot
La Dumnezeu.
Privesc, pe mladita unei ramuri,
Intr-o picatura
Limpede de roua
Si ascult cantecul de lumina
Al pasarii.
In linistea lunga a clipei
Acesteia
Atat de inalte,
Fara voie imi inchipui
Bucuria cereasca;
Fara voie
O descopar acum,
In pacea
Starii e rugaciune
La care
Ma aflu si care
Ma stapaneste
Deplin.
O descopar nu ca o oprire
Si inecare
In simtire,
nu ca o pierdere
o uitare de sine
in extaz,
ci ca o ascutime de inteles
trait,
limpede si curat,
ca o necurmata
si nemarginita suire
tot mai apropiata,
tot mai crescuta
la inima
cea tainica
si sfanta a Domnului.
La inceputul lunii iunie 1958, dupa ce a slujit Utrenia, slujba de la miezul noptii, Parintele Daniil si-a cerut iertare de la toti vietuitorii Schitului Rarau si i-a intarit duhovniceste, spunandu-le ca va fi arestat de cei necredinciosi si va muri in inchisoare, marturisindu-l pe Dumnezeu.
Iata sfarsitul vietii unui ziarist care s-a intors la credinta in urma unei excursii la Muntele Athos unde a stat 2 sau 3 sapatamani (nu imi mai amintesc exact), iar cand a venit a organizat cunoscuta miscare a Rugului Aprins, apoi si-a vandut toata avutia si a intrat in monahism.
Este un exemplu foarte bun pentru oricare dintre noi, cei care sustinem - pe buna dreptate - ca traim niste vremuri tulburate, pline de confuzie, angoasa si deznadejde...
Linkuri in legatura cu viata si scrierile Parintelui Daniil Tudor:
http://ro.altermedia.info/religietraditii/daniil-tudor-floarea-de-foc-a-ortodoxiei_2471.html
http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/rugaciu/imn-ac.htm
http://ortodoxia.topcities.com/ST.html
http://www.cloudsmagazine.com/12/George_Enache_Rugul_aprins.htm
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mradul/prolog.htm
Si una dintre cartile lui Mihai Radulescu despre preoti si mireni care au cunoscut viata de detentie in perioada comunista:
http://www.litdedetentie.as.ro/carte12.php
Doamne ajuta!
Buna ziua.
Ma intâi de toate, cer iertare tuturor pentru pauza de prezenta pe forum...
Ma bucur ca puneti problema atât de clar, si sunt sigur ca raspunsurile ce se pot da la aceasta problema, nu vor fi niciodata atât de clare precum întrebarea !
Bine ziceti Dvs in motto'ul ce v-ati ales : "ma intereseaza sa traiesc , nu sa devin, ci sa fiu". Asa si eu, in legatura cu mine insumi, nu-mi pun întrebarea "ce ar fi fost daca...?", pentru ca acest soi de intrebari sunt absurde si fara folos : viata mea e asa cum e, si drumul meu e cel care este, si pe care il traiesc, si care nu e determinat, in cele sufletesti, de alegeri intelectuale -- credinta nu e atât credinta mea, ci credinta ce mi-a dat Domnul ; e un dar de la Dumnezeu, pe care eu doar l-am primit (si apoi lucrat, desigur).
Imi amintesc ca pe la 13-14 ani, în cautarile specifice acestei vârste, mi-am pierdut incet-incet credinta -- azi as spune ca e aproape un specific al acestei vârste punerea în chestiune a religiei ; în plus, nici nu prea avea cine sa-mi ma ajute sa gasesc niste raspunsuri oneste. Apoi, pe drumuri ocolite, am regasit-o pe la 19 ani -- sau mai degraba am fost regasit, in aceste cautari.
Nu povestesc niciodata momentul si felul in care am regasit pe Dumnezeu si Dumnezeu m-a regasit pe mine -- slabiciunea omeneasca face ca oamenii sa ridiculizeze unele lucruri care sub haina banalitatii ascund taina lui Dumnezeu.
Dar voiesc sa spun ca au fost niste etape, sau trepte, daca vreti, ca niste nivele ale Revelatiei :
- intai s-a nascut credinta (incredintarea interioara dincolo de explicatie, dar de nezdruncinat) in Dumnezeul personal, cum spuneti Dvs, dincolo de religii
- aceasta prima Revelatie este, cred, cea mai importanta, dar ea nu ajuta prea mult la a avea niste raspunsuri legate de felul/modul de viata "dupa Dumnezeu" -- asa, cautarile continua si omul ajunge la maximul Revelatiei : crestinismul, invatatura lui Iisus Hristos, care are in centrul ei Iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui
- in Crestinism, din motive exterioare (bogatia vesmintelor ori tot felul de istorii legate de preoti ori de institutia Bisericii etc.), nu am simpatizat de la inceput cu Ortodoxia, desi era confesiunea predominanta in România -- dar pâna la urma tot acolo am ajuns, caci ea poarta pâna in zilele noastre Traditia neintrerupta primita de Apostoli de la Iisus
Acestea sunt etapele drumului meu, si nu am motive - nici de credinta, nici intelectuale -, sa-l ascund, sau sa-l pun in chestiune. Ce pun in chestiune adeseori este masura in care eu reusesc sau nu sa urmez acestui mod de viata lasat de Mântuitorul Iisus Hristos si de Apostoli si de Parintii nostri...
Desigur insa ca m-am intrebat si eu : Dar ce e cu oamenii care s-au nascut intr-o alta cultura si civilizatie, care n-au cunoscut crestinismul, fie inainte de Iisus Hristos, fie in zilele noastre ? -- O incercare de raspuns la aceasta intrebare a dat un Parinte al Bisericii, care a zis : "Stim unde este Biserica, dar nu stim unde nu este". Carevasazica : pentru ca suntem in aceasta cale primita de la Apostoli, stim ca suntem pe drumul cel bun ; dar nu stim ce este cu cei care nu sunt pe aceasta cale a Bisericii, si nu trebuie sa-i judecam pe cei care nu sunt in ea.
Pentru mine, Hristos este Lumina si Iubirea si Bucuria (etc.), asa incat eu cred ca orice suflet care trece in lumea cealalta prin moarte, intâlneste de o maniera nemijlocita aceasta Iubire si Lumina si Bucurie, si atunci acest suflet va face, intr-o cunoastere deplina si nemijlocita, o alegere pe care nu a avut ocazia sa o faca in viata.
Nu stiu daca un asemenea raspuns poate fi multumitor pentru Dvs -- dar pentru mine, el e conform credintei mele.
Cât despre dezbinare, chiar nu vad cum credinta crestina (care are in centru iubirea), poate fi dezbinatoare, zau !
Dia-volos (= "cel care dezbina", gr.) e numele Diavolului, a Satanei, nicidecum al lui Iisus !! Diavolul este cel care divide si dezbina, precum si oamenii care nu urmaresc iubirea in viata lor.
Toate cele bune.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
Cu bine
Cu stima, Andreea.
Va salut. Se stie ca in lume se pune problema "raului". Exista urmatorul paradox, la care nici cea mai subtila scoala de gandire nu ia gasit raspuns: daca D-zeu exista, atunci este responsabil de tot raul din lume si omul nu este liber sau daca nu exista, atunci omul este responsabil, si D-zeu nu mai este atotputernic.
Si cum oare ar putea omul sa accepte o libertate impusa de o fiimta superioara? Singura libertate pe care poate s-o accepte omul este libertatea de gandire.
Care este punctul dumneavoastra de vedere? In ce ma priveste lucrurile imi sunt clare. Singura forma de dumnezeire este in om. Accept zicerea:daca D-zeu nu exista, cel putin sa traim ca si cum ar exista. Este o necesitate a omului, fara de care habar nu am ce ar face.
Asa cum a spus si Domnul Iisus, biserica va ramine aceeasi pina la sfirsitul veacului, una si neschimbata (ca si Dumnezeu). Celelalte s-au indepartat mai mult sau mai putin de la biserica lasata de Dumnezeu pe pamint. Exista profetii ca se vor intoarce la ortodoxie mare parte din credinciosi, adica se vor uni. Dar sa se formeze prin unire o noua doctrina, un amalgam din mai multe confesiuni este putin probabil, asta ar putea fi facuta fara participarea bisericii ortodoxe.
1. "de ce biserica crestina nu este la fel de unita ca in vremurile primordiale?"
Toti suntem tentati uneori sa vedem in roz "vremurile primordiale", ca un fel de timp mitic de care vorbeste di Mircea Eliade: illo tempore...
Si eu ma surprind uneori zicându-mi: "Ah, ce bine era in vremea Sfintilor Parinti".
Totusi, acest soi de gând e o adevarata ispita, si studiul atent al istoriei crestinismului, arata ca secte si grupuri si grupuscule au existat dintotdeauna (chiar din Faptele Apostolilor vedem ca existau astfel de grupuri). Grupari "gnostice" au existat dintotdeauna la marginea crestinismului.
Chiar cuvântul "erezie", haeresis, pe care apostolul Pavel il foloseste era legat de existenta acestor grupari. El se refera la o parte de adevar care e luata pentru adevarul intreg. De exemplu, ca si cum ai spune: mâna este omul. A lua deci un fragment dintr-o realitate pentru acea realitate. Acesta viziune a fost aplicata si grupurilor care se rupeau din unitate idealizand ceva ce de fapt era un fragment. Acestea erau numite eresuri.
Toate aceste probleme au existat dintotdeauna, de la caderea lui Adam in fapt, care este marea rupere a unitatii: unitatea cu Dumnezeu, de unde apoi a inceput schizofrenia omului si dificultatea lui de a fi unit cu aproapele si creatia...
2. "Este posibil ca in viitor toate confesiunile crestine sa se uneasca intre ele?"
Cred ca e bine ca fiecare din noi sa lucreze unirea: cu Dumnezeu ; apoi in sine insusi - impotrivindu-se schizofreniei dintre trup si suflet, dintre simturi etc.; apoi cu aproapele sau.
Cred ca e bine sa vrem unirea confesiunilor crestine (dar cum? in ce fel?), dar eu personal cred ca marea unire se va produce atunci când Hristos va veni intru slava Sa si va fi "totul in toate", cum spune Scriptura.
Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org/blogs/iulian_nistea/index.php (Echo orthodoxe)
Dati-mi voie sa va adresez acest comentariu la problema complexa pe care ati expus-o:
1. Paradoxul este un enunt pentru care exista atat demonstratia ca este adevarat cat si demonstratia ca este fals. Enuntul dumneavoastra face abstractie de GANDIREA CRESTINA sau mai frumos exprimat de FILOSOFIA CRESTINA, cea in care sau atins cele mai inalte culmi atat in definirea conceptelor de Dumnezeu, om, credinta, bine,rau, libertate etc., cat si in exprimarea practic inepuizabila a relatiilor foarte complexe existente intre toate aceste concepte. Filosofia crestina (adica teologia - in adevaratul sens al cuvantului, nepervertit de folosirea abuziva de catre secte sau alte religii) valorifica armonios filosofia greaca, fara a se indeparta de la esenta proprie, invatatura evanghelica a Domnului,Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce este in acelasi timp Dumnezeu si om, iar aceasta valorificare poate constitui un argument, daca vreti, despre subtilitatea, seriozitatea -ce nu poate fi ignorata- a acestei filosofii.
In acelasi timp enuntul ''paradoxului'' dvs. foloseste -cred ca fara sa va dati seama- o tactica grosolana de manipulare a opiniei, ce impiedica un ratiomanent corect, capabil sa se apropie de adevar.
2. Pozitivismul a incercat sa-l elimine pe Dumnezeu din ecuatia creatiei universale, dar nu a reusit, ci dimpotriva, marii savanti, mai ales cei din sec. XX, dar si cei contemporani, au ajuns la concluzia ca ''fara Dumnezeu nu ar fi existat nimic'', daca ni se permite aceasta exprimare necizelata.
3. As recomanda celor care au nelamuriri sau ''certitudini'' ca ale dumneavoastra, doar sa citeasca putin din carti ale unor autori crestini sau ale unor oameni de stiinta care ''au ajuns'' la Dumnezeu, daca ar fi suficienta lectura. Dar cheile intelegerii nu sunt in afara, ci in interior.
Altfel spus:cum despre fizica nu poate vorbi competent decat cel care a studiat si experimentat fenomenele fizicii, cu atat mai mult cand este vorba despre ce inseamna Dumnezeu si Biserica.
Experimentul, in fizica-esenta stiintelor naturale, il face pe cercetator sa ''traiasca'' experienta, sa o simta, sa o descrie, iar apoi sa o explice. Nu poate spune, la sfarsitul experientei:nu am facut nimic, nu am simtit nimic, nu exista vreo concluzie. Asemenea este in fenomenul credintei, dar complexitatea acestuia este infinita, pentru ca trece dincolo de materie incluzandu-o. Din afara credintei nu poate vorbi cineva despre credinta din afara fara sa greseasca.
PARINTE eu zic ca poate vorbi si cu mai multa obiectivitate ptr ca ,,crede si nu cerceta,, e depasita nici fata mea care are 7 ani nu intelege pina nu cerceteaza
Singura problema este ca o aplici gresit, in Sfinta Scriptura scrie, dimpotriva, sa cauti si vei gasi adevarul. Vezi, se potriveste si aici, daca cercetam vedem ca nu este o afirmatie care nu se potriveste cu credinta noastra. Asta e parerea mea.
Dictonul "crede şi nu cerceta" nu aparţine Sfintelor Scripturi. Acesta a fost folosit de Biserica Catolică într-o anumită perioadă istorică cu un anumit scop.
În completarea lui Catalin, doresc doar să afirm că Sf. Apostol Pavel spune undeva să cercetăm toate lucrurile şi să luăm ceea ce este bun.
Însă, pentru a analiza obiectiv credinţa trebuie să fii "înauntrul" ei, măcar şi pentru faptul că se numeşte credinţă, deci prima condiţie este să crezi.
Doamne ajută,
Paul
Numai bine
Paul
Este in regula adresa ta de e-mail?
Paul
Numai bine
Am remarcat viziunea ta asupra credintei si chiar este...vasta. Oare nu aceasta este insesi credinta??
Cum sa definesi omul credincios in lumea aceasta intr-o continua evolutie, dar spre ce anume?
Oare nu Cumpatarea este singura diferenta intre oameni ?
Iustina.
Dezlegarea pentru Impartasanie de catre preot tine foarte mult si de toleranta acestuia... cum e bine asadar?
In Biserica armeana de exemplu, crestin ortodoxa dupa cum stiti, poate cea mai veche din Romania, spovedania nu se face individual, Parintele aminteste cam toate pacatele posibile (si in majoritatea te regasesti) si cei spovediti se roaga pentru iertare atunci cand se regasesc in cele spuse de Preot. Dreptul la Impartasanie este acordat tuturor..., cu conditia de a fi postit min 2 saptamani si evident inainte de a fi impartasit.
Pacatuiesc daca ma spovedec si ma impartasesc astfel???
Numai bine
Spovedania adevarata si primita de Dumnezeu se face individual in fata Icoanei Mantuitorului, in auzul numai al preotului.
Astfel preotul poate judeca, cu ajutorul Duhului Sfint, ce canon sa dea pentru diferitele pacate.
Daca spovedania se face colectiv atunci omul isi da singur canonul???
Sigur ca exista viata dupa moarte,( citeste Epistola I a Sfintului Apostol Pavel catre Tessaloniceni cap 4: 13-14); iar de n-am crede ca exista viata dupa moarte nu am fi crestini ordodocsi,pentru ca n-am crede in cuvintul Domnului din Evanghelie( intreaba un preot pentru citate exacte)
Sufletul omului, primele 3 zile de la moarte,sta in jurul casei; dela 3 la 40 de zile calatoreste cu Ingerul Pazitor prin Rai si iad, unde poate sa intilneasca suflete pe care le cunoaste. A 40 a zi Dumnezeu face judecata particulara si sufletul e tinut in Rai sau trimis in iad, depinde de viata care a dus-o.
De aceea se face parastasul de 40 de zile sa-l rugam pe Bunul Dumnezeu sa fie milostiv sufletului plecat de la noi.
Preotii care au mindria ca neaparat sa urce treptele ierarhice,trebuie sa se roage mai mult sa le dea Bunul Dumnezeu intelepciune, rabdare si sa accepte pozitia la care sint pusi. Tine minte ca si preotii sint oameni si cel rau ii ispiteste mai mult, tocmai ca sint oamenii lui Dumnezeu
Ai dreptate, numai crestini ortodocsi, cred in vamile vazduhului. Problema e ca sint adevarate si nu sint povesti.Daca citesti carti ale Parintelui Cleopa or Arsenie Boca si multi alti o sa te convingi ca ele exista si la fiecare vama cei rai asteapta sufletul omului care nu si-a spovedit pacatele
Intrebarea e: este acesta un lucru bun sau rau?
Eu am auzit tot felul de comentarii, ba ca ar fi bun, ba ca ar fi rau, ca vine de la diavol, el poate din cand in cand sa-ti mai arate viitorul.
Ideea e ca mie mi s-au intamplat multe lucruri urate cand am fost mica, si din cauza asta, zic eu, am unele sensibilitati aparta.
As dori sa vb. cu cineva despre asta, poate ma ajuta si pe mine cineva.
http://forum.schituldarvari.ro/
Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu un preot, adica un duhovnic. Eu am avut capacitati paranormale practicind reiki, dar mi-am dat seama cind am devenit credincios ca nu sint de la Dumnezeu si nu am mai practicat de atunci deloc, am uitat si semnele.
Oricum tu vorbeste cu un parinte, sa te spovedesti si sa nu mai dai atentie la aceste capacitati, nu le baga in seama si nu mai apar. Asa cred eu.
Numai bine.
cattallin2002@yahoo.com
cattallin2002@yahoo.com
Adica ,in scoli se invatza matematica,care este o stiintza foarte exacta,fizica e de asemenea o materie materiala si de aceea spun totzi eu cred numai ce vad?Foarte scurta modalitate de a gindi fiindca noi respiram aer.E asa?Dar aerul nu putem sa-l vedem sau sa-l prindem in mina si sa spune-m,il am!!!.A doua intrebare.Vintul potzi sa-l vezi? Nu.Dar il simtzi fara sa vrei.Trebuie sa fii pregatit sa crezi in Dumnezeu si aceasta pregatire se naste prin educatzie si respect fatza de tot ceea ce te inconjoara.
In alta ordine de idei destinul ni-l facem singuri.Cauta si vei gasi...
Dumnezeu a zis:luati pamintul si facetil roditor,inmultitiva si fitzi "fertili"(s-au roditori)...in alta ordine de idei el ne-a dat tot ce ne trebuie dar de rest sintem singuri raspunzatori prin faptele nostre ne influentzam viitorul."De binele si raul din lume"nu e raspunzator Dumnezeu, ca daca un musulman spune ca in numele lui Alah trebuie sa ucida asta nu inseamna ca Alah a spus "ucide"(poruncile exista si la ei)....Omul isi intoarce lucrurile asa cum i se potrivesc lui cind a facut greseala fiindca ai este rusine de ceea ce a facut si se simte vinovat.Daca toata omenirea ar trai dupa cele zece porunci nu am mai pune probabil asemenea intrebari.
Citeste si vei afla dar fii atenta ca "adevarul" atrage dupa sine tristetze si dezamagire.Nu te preocupa cu intrebari complicate filosofice ci ia exemplu simplitatea si credintza lui Isus in noi.Si nu uita El ti-a dat, restul trebuie sa-l culegi singura.
Ma-s bucura sa te fi ajutat !
Daca mai ai intrebari..oricind am sa incerc sa-tzi raspund
Cu respect
Raspunsul e profund de gindit..
In primul rind:fara religii ne-am bate inca cu pietre sa-u am vina cerbi cu sagetile.Religia a reusit sa uneasca oamenii in biserici,temple,tzari sa-u state si prin aceasta a dat si impulsul de dezvoltare.Exact aceasta dezvoltare a necesitat din timp in timp o anumita actualizare din care sa-u nascut alte idei religioase noi si de aceea aceasta multiculti..
Cind o sa invatam sa traim unul cu altul indiferent de forma religioasa fara sa ne batem atunci am recunoscut "adevarul"
Caile sint intortocheate(fiindca gindim prea intortocheat) dar sint totusi simple cind ai credintza.
Cu respect
ca om care a studiat 9 ani teologia sunt de acord cu ce spuneti, ca preotul ar trebui sa fie permanent disponibil pentru nevoile credinciosilor. Ca om care traieste si munceste in Statele Unite ale Americii pot insa sa va spun ca e imposibil sa supravietuiesti, cel putin aici, daca nu ai un loc de munca, pe langa altar. Poate am spus prea mult "supravietuiesti", caci nu te lasa Dumnezeu sa mori de foame, dar daca ne gandim ca vin copiii, de care trebuie si vrei sa ai grija, si carora vrei sa le oferi tot ce ai mai bun, problema unui loc de munca devine o necesitate.
Spre exemplu, preotul de la biserica pe care o frecventez lucreaza in timpul saptamanii ca sofer de camion. Cunosc un caz si in Romania, in jud. Cluj, un preot din Apuseni fiind nevoit sa lucreze in timpul saptamanii ca agent comercial. E trist, dar poate ca un preot care munceste si, in acelasi timp, are grija de sufletele care i-au fost date in grija si o face cu constiinta curata e de 100 de ori mai vrednic de fericirea vesnica decat multi episcopi.
Oricum, eu nu vad nici o problema in a munci, pe langa preotie (pe langa preotie e gresit spus de fapt, pentru ca preotia nu este o demnitate, dupa parerea mea, ci este o stare de a fi), cu conditia insa sa nu iti neglijezi indatoririle de pastor de suflete. Stiu ca asta presupune multa munca si multe sacrificii, dar daca avem in minte scopul nostru suprem, daca ne tinem mintea in iad si sufletul la DUmnezeu, cred ca este cel mai frumos de imbinare a lucrarii preotesti cu lumea.
Doamne ajuta-ne
Din pacate - din punctul meu de vedere - majoritatea oamenilor occidentali si nu numai, cred ca religia este ceva imaginar. Par ei a se intelege mai bine? Conform celor spuse de tine, cel putin ei, ar trebui sa se inteleaga mai bine. Eu nu vad asa ceva.
Insa eu am pus carul inaintea boilor. Ce intelegi prin religie? Atat timp cat toate sunt puse in aceasi "oala" este greu sa ajungi la o concluzie.
Paul
In alta ordine de idei: de ce ai simtit nevoia de a scrie despre ateismul tau tocmai aici si tocmai unui preot?
Eu daca as fi ateu - si am fost - nu m-ar interesa sa scriu despre ceva ce nu exista. Nu exista, deci nu am ce discuta despre asta.
Sau...?
loading...
Mya, iti tin urma fara sa vreau. Ori tu esti peste tot, ori suntem interesate in principiu de aceleasi subiecte.
Ideia este ca daca esti interesata, iti pot trimite eu un calendar crestin ortodox in fieacre an , ca am pe cineva care mie imi aduce mai multe exemplare. Daca intru in posesia adresei tale de mail, tinem legatura si iti trimit unul indata ce pot scoate nasucul la aer pe propriile-mi picioare.
Te pup.