nu e nimic de spus în faţa veşniciei
pe care numai aleşii o regăsesc
cu indiferenţă mai devreme
şi asta le vine din sănătatea
gândului şi faptei
trăite pentru veşnicia bucuriei lor
şi a celor cărora se dăruiesc
acest om RAR şi-atât de al nostru
asta a fost: un om!
mare în tot ce a făcut, gândit
scris şi chiar trupeşte
a plecat de lângă tăriile făgărăşene
şi s-a îndestulat din istoria şi geografia
locurilor astea şi ale multor alte lumi
amestecând vorbele bune cu bunătăţile lumii
i-a făcut pe toţi cei cu care a schimbat o vorbă
să creadă în ceea ce li se întâmplă
l-am cunoscut aproape de începuturile
comune noua, l-am revăzut RAR şi
o să-l mai văd o dată
aşa cum nu-i era teamă că o să ajungă

(*) lui Radu Anton Roman, cel care a învăţat că nu poate face pe nimeni să-l iubească; ce a făcut, a fost să se lase iubit.
30 August 2005