-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Redrose


de de3ply_sick la: 30/08/2005 21:58:00
modificat la: 02/09/2005 12:32:33
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
O petala insangerata cade.Aluneca usor prin intuneric si lasa in urma parfumul singuratatii.E ultima dintr-un buchet de vise.O fiinta singura si tremuranda, stand pe cuvertura unui pat prafuita se intreaba ce urmeaza acum.Plamanii ei bolnavi si slabi inhaleaza aerul statut si murdar ochii ei privind florile ofilite din jurul patului.Doar in ei se mai citeste pasiunea copilei de alta data.Paloarea ei galbuie ii stalceste maretia iar buzele odata rosu aprins si arzand de senzualtitate acum de un roz-maroniu respingator.
Nu intelege ce s-a intamplat… nici nu vrea sa afle.Nu…vrea doar sa fie lasata in pace.Speranta din ea a secat si incet viata se scurge prin lacrimile varsate in ceasurile nesfarsite ale noptii.Perdelele de un visiniu inchis par negre indurerate in lumina slaba a lunii care intra printr-o vaga crapatura.Raza lasa in urma o masa maronie plina de hartii.Ce scris frumos si ordonat… si de ce oare fara nici un motiv scrisul devine slab si abia inteles.Pe o hartie pete rosii… s-a intepat intr-un spin… ce sange decolorat.
Pentru ea nu mai e nimic.Parul odata negru care curgea peste un trup zvelt e acum presarat cu fire gri si albe si se pierde peste un corp incovoiat pe pat care nu mai e in stare nici sa se ridice.De prea mult timp nimeni nu a mangaiat parul murdar de atatea lacrimi si de prea multi ani nici o mana puternica nu a deschis snururile rochiei.
Asa incet scurzandu-si ultimele clipe printr-o clepsidra a suferintei se ofileste o zana a frumusestii cazuta in mizerie.In praf si trandafiri ofiliti lasa un suflet maret trupul care odata i-a fakut cinste.
Si adoarme intre ganduri la fel de vechi si prafuite ca perdelele.
Peste vise cad fulgi albi,puri si reci care adorm realitatea si reinvie trecutul.O gradina inghetata stand muta intr-o zi cu soare de zapada.Spinii tufisurilor ofilite de trandafiri sunt inveliti in iarna amortita din jur.Pe pamantul alb se vad urme de pasi si inca se simte un parfum dulce, parfum de dragoste.O mica fiinta alba sarind prin zapada merge pe urma lasta de parfum si auzind voci se sperie si sare in cel mai apropiat tufis.Cautand sa afle cine i-a tulburat plimbarea de dupa masa iepurasul gaseste o banca de lemn cuaratat de zapada pe care stau doi tineri.
Crengile infrigurate se incalzeau la iubirea lor.Ea se ascunde de lume in bratele lui, el ii mangaia parul lung si negru savurand fiecare clipa petrecuta cu ea.Nu-si vorbeau pentru ca nu avea rost.Impartaseau fiecare gand din priviri, fiecare sentiment trecea deodata prin ambele inimi ca in doua jumatati ale aceluiasi lucru.Parfumul lor se impletea in aer si invelea incet fiecare inima de piatra din jurul lor.Caci doar asta le inconjura dragostea… oameni inraiti cu inimi impietrite care nu incercau nici nu voiau si poate nici nu puteau sa ii inteleaga.Ochii ei negri si aprinsi il priveau cu atata admiratie… iar pentru sufletul lui doar ea conta.Ei nu stateau pe o banca intr-o gradina inzapezita ci pierduti intr-o lume numai a lor si se iubeau cu acea iubire pura de care aveau sa aiba parte doar odata in viata.
Incet imaginile visului se schimbau si treceau de la seri inmiresmate petrecute pe balcon sub juraminte de dragoste vesnica la nopti aprinse in paturi acoperita cu matase parfumata pana cand ajunsera iar pe banca din gradina.Acum nu mai era nici frig nici zapada.Rosul sangeriu al trandafirilor din jur se scalda in noapte iar cei doi copii stateau pierduti unul in bratele celuilalt.Ea linistita vorbea despre viitor.Despre casa pe care o vor avea despre cati copii, el zambea si era deacord cu toate lucrurile care o faceau fericita.Dar in ochii lui se vedeau emotii si era agitat.Cand vorbele incetara si lasandu-si capul pe inima lui, fata inchise ochii el isi scoase inelul de pe deget si soptii incet in urechiusea gingasa obisnuita cu vorbe de dragoste.
-Redrose, vrei sa fii sotia mea?
Ea se smulse din bratele lui si il privi cu teama.Toate visele vietii lor impreuna ii pareau indepartate.Nu se gandise niciodata se la inceapa de acum.
-Dar, dar suntem inca atat de tineri!
Inima ii batea tare si ii era frica.Nu de el, ci sa nu-l raneasca.Nu voia sa spuna “da” dar nici nu voia sa il piarda.Voia ca intr-o zi sa fie sotia lui si sa stea cu el toata viata dar inca nu era momentul.Totusi stia ca daca il pierde acum altul ca el nu va gasi niciodata.
-Of draga mea dragostea nu are varsta.Gandeste-te… nu ar mai trebui sa ne despartim niciodata.
Ar mai fi vrut sa adauge ca o va iubi indiferent de raspuns dar spera ca ea stia acest lucru.Nu mai stia ce sa faca… ii era frica sa nu o piarda.Isi dadu seama in primul moment ca ea nu se astepta sa o intrebe dar se gandea ca poate daca spune acum ca nu conteaza sau da inapoi ea va crede ca nu mai vrea sa o ia de sotie.Ea statea pe ganduri si in ochii ei se vedea o tulburatoare lupta launtrica.
Clopotul bisericii se auzi.Redrose sari de pe banca si striga in urma fugind spre poarta castelului.
-E tarziu.Ne vedem maine.Te iubesc.
Ajunsa in pat incercand sa se cufunde intre vise poate pentru a gasi un raspuns la intrebarea ei pe tanara domnisoara o cuprinsera si mai multe indoieli.Cuvinte reci si urate ii strigau ca el nu vrea decat banii tatalui ei, ca nu vrea decat sa o aiba pentru o noapte, ca o va parasi si atunci nu se va mai putea intoarce la familia ei.Nimic nu mai avea sens.Pe urma incet pe masura ce se linistea in amintire ii venira clipele frumoase petrecute cu el de atata vreme.Cate sacrificii facuse pentru ea, oare chiar ai parasi-o acum daca ar raspunde “nu”?
Sigur acum il iubea… mai mult decat orice.Dar oare nu era decat o toana copilareasca?Chiar avea sa tina vesnic?Oare a se casatori acum nu insemna sa renunte la as mai trai viata?In mintea frumoasei Redrose aparura baluri marete cu printi frumosi date in cinstea ei, si incet visand stralucire si la sali aurite adormi.Visurile pe care le avu in noaptea aceea hotaratoare erau toate la fel.Baluri, caltorii, placeri, distractii, printi si cavaleri doar pentru ea dar din fiecare vis era smulsa de un demon care o intemnita intr-un loc rece si murdar si o lasa acolo singura sa planga.
Zorii o gasira pe frumoasa fata pe balcond spunandu-si “vrea doar averea mea de aia s-a comportat asa toata vremea asta.e logic imi va fura viata si ma va lasa singura.nu trebuie sa il mai vad pentru ca va incerca sa ma convinga”.
Din dimineata soarelui acela cu dinti, trandafirii din gradina palatului nu mai infloreau inconjurati de dragoste iar crengile nu se mai incalzeau iarna la flacara unei iubiri atat de puternice.Cararile din padure nu mai erau batute de doua seturi de pasi iar copacii nu mai ascultau cantece de dragoste.Patul mare si gol ramanea rece iar Redrose ingheta incet ingropandu-se in timp alungand din noapte regretele celei mai mari greseli facute vreodata.
Visele incetara iar Redrose deschise ochii pentru a se afla din nou singura in camera veche si prafuita.Prin crapatura lasata de draperii se vedea rasaritul.De atunci mereu se treazea chiar inainte ca soarele sa urce peste dealurile din fata.Ridicandu-se cu greu din pat pentru a privi rasaritul pe care poate si el il vedea de undeva observa o scrisoare langa usa.Cu greu se apleca sa o deschida si vazu… vazu ceea ce asteptase atatia ani sa mai vada odata.Scrisul ferm dar aproapte ilizibil pe care il ignorase din prostie scriindu-i iar si in spate o scrisoare a carei scris nu-l recunostea.
“Darga mea Redrose, nu stiu daca mai tii minte cine sunt dar poate totusi gradina dintre trandafiri iti mai povesteste cateodata despre cat demult te-am iubit.Niciodata nu am trecut peste ce am avut noi si am trait singur toata viata.Dupa ce tu atata vreme nu mi-ai rapsuns am incetat sa iti mai scriu.Ultima mea dorinta a fost ca tu sa aflii ca te-am iubit pana in ultimul ceas.Daca acum citesti scrisoarea inseamna ca te astept pe lumea cealalta.Vesnic al tau…”
Cealalta scrisoare era una oficiala care o instiinta de trecerea in nefiinta a cavalerului de alta data.Redrose ramase asa impietrita pe loc langa usa privind un punct fix.Nu se gandea la nimic in minte revenind doar cuvintele de dragoste pe care i le spuse el.”te astept pe lumea cealalta” … incepu sa faca pasi mari si siguri care ii redadeau maretia de alta data spre balcon.Trase draperiile prafuite si pasise afara.Mirosul diminetii o coplesise din toate partile si parfumul trandafirilor adusera lacrimi in ochii negri.Usa camerei se deschise si intra o servitoare tanara si roscata in a carei ochi se simtea viata si pasiunea tinretii.
-Kitty tot ce am ti-am lasat tie.
-Doamna…?
Dar inainte ca servitoarea se termine intrebarea Redrose se apleca peste balcon soptise vantului "vin" si se lasase pentru o clipa recapatandu-si frumuseatea de alta data.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

subiecte similare:

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...