Ceapa mica

Ceapă Mică

Coaja mică de alună,
Vălureala de străbună,
Semisforile întregi
Nu mai ai nimic să negi.

Coji de boală printre vise,
Lumi albastre nedescrise
Şi cum doar nimicu-i surd,
Tu rămâi un mic absurd.

Faza trecerii tăcute,
Vă aşteaptă să fiţi mute.
Iară coaja tinereţii,
Te adoarme-n a blândeţii.

Sunt atent la tot ce-i static
Şi la ce pierde fanatic.
Alburiul cepei dure,
Printre fructe, printre mure.

Vis a fost şi vis să fie,
Calul larg de utopie,
Calul larg şi aţintit,
Tot întregul infinit.

Tu, te pierzi în foi mărunte,
Printre stânci de pietre crunte
Şi albastră faţa-ţi dungă,
Se lărgeşte şi-i prelungă:
Ceapă!