Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Lumea este un camuflaj?


de Adrian Ciubotaru la: 17/09/2005 15:57:00
modificat la: 23/09/2005 15:29:37
taguri: Eseuri 
voteaza:
Imi imaginez ciclul vietii ca o serie nesfarsita de labirinturi si demnitatea trairii ei ca o functie de decriptare. Esti intr-un labirint, ii cauti cifrul, il rezolvi si treci mai departe in alt labirint. Modul in care decodezi labirintul actual iti proiecteaza urmatorul labirint pe potriva ta. Aceasta idee este certitudinea religioasa ca viata nu-ti rezerva nimic peste capacitatile tale de decodare. Ca in fotbal. Poti pierde, poti castiga, insa modul in care joci acum iti regleaza algoritmul dupa care vei juca in viitor. Toti suntem in stare sa jucam si sa pierdem, iar a nu juca inseamna bineinteles moarte.
Intre seriile de labirinturi nu exista ierarhie, insa dificultatea probelor este crescatoare. Ca intr-un joc pe calculator. Nivele din ce in ce mai grele. Nu este o gluma, jocurile pe calculator au o structura initiatica in acelasi mod in care sotronul era un joc arhetipal la origine, pierzandu-si treptat semnificatiile spirituale. Pierderea semnificatiei unui joc intr-un labirint inseamna dezorientare care atrage dupa sine consecintele pierderii firului cifrului. Te afli in labirint, nu vezi nici un indiciu si oriunde ai lua-o, este acelasi lucru. Apoi te izbesti de cea mai puternica setare pedagogica a vietii: nu poti trece de un labirint decat dupa ce ii inveti lectia. Cifrul.
Decodarea unui labirint proiecteaza energiile declansarii urmatorului labirint caci nimic nu este static. E ca si cum viitorul s-ar afla in camera cealalta si in functie de felul in care treci probele de acum, camera va lua o infatisare corespunzatoare. Insa nimic din camera celalalta nu ti se va parea strain caci totul a fost reglat pe masura ta.
Ce se intampla apoi? Mori. Te vei elibera din sirul implacabil de labirinturi? Vei cadea intr-un labirint mai mare? Intuitia ma indreapta catre ultima varianta. De ce?
Trecerea de la un labirint la altul comporta un scenariu initiatic de tipul viata-moarte-inviere. Mori pentru aceasta viata ca sa renasti intr-o alta viata.Mori pentru un labirint ca sa renasti pentru un altul. E un scenariu ce-l regasim in toate religiile lumii. Doar ca intre seriile de labirinturi nu exista criterii absolute caci nu exista retele universale pentru decodificare. Despartirea de cineva drag poate inseamna incheierea unui ciclu, asadar trecerea intr-un nou labirint (evolutie) sau poate semnifica ratacirea in cadrul aceluiasi labirint ce nu se va decripta decat prin impacare. Nimeni nu stie. Aici intervin semnele, reperele, indiciile de orientare. Ele sunt elemente ce conduc la decriptare, asadar sunt vitale. Fara semne, nu exista drum caci nu exista orientare. Indiciile sunt lucrurile ce te apropie mai mult de tine insuti. E ca si cum ai gandi ca intre tine si tine insuti viata a interpus un labirint, iar cheia labirintului este cheia autocunoasterii tale. Iarasi un scenariu religios: o parte din mine este aici, iar cealalta parte este dincolo. Algoritmul labirintului semnifica faptul ca intotdeauna dincolo (de valul unui labirint) te vei regasi mai puternic in acest drum al re-integrarii. O parte din mine este la inceputul drumului si o parte este la sfarsitul drumului.
De ce exista labirintul? Este bineinteles o intrebare retorica. Labirintul (pur si simplu) este. A fi transcende de ce. Care este sensul? Semnele ofera sensul, iar ele sunt inglobate in logica labirintului, ele te ghideaza doar inauntru. Nu exista sens in afara unui labirint, caci nu exista ceva fata de care sa ai nevoie de orientare. Nu exista ganduri decat in laibirint. Prin urmare, nu exista sens a apriori, el este doar o functie de labirint specifica lumii de aici.
Nu vreau sa strivesc corola de minuni a lumii este doar angoasa poetica in fata gandului epuizarii sirului de labirinturi. Ce numea Blaga 'cenzura transcendentala' prin care Marele Anonim regleaza conditia umana nu este decat desfasurarea unei bucle ce creaza un alt labirint prin incercarea descifrarii misterului care devine din ce in ce mai profund. Cand Nieztsche spunea ca nu exista adevar, ci doar interpretari, ma gandesc la lipsa unui criteriu absolut ce ar transcende seria de labirinturi. Ce este adevarat aici si acum poate deveni fals in labirintul urmator. Sacrul camuflat in profan, lumea ca un imens cifru din viziunea eliadiana imi sugereaza acelasi algoritm al seriei de labirinturi. Etapele meditatiei yoghinice comporta acelasi scenariu al labirintului. Eliberarea inseamna depasirea unui incalcit flux psihomental, sensul exista doar in labirint, asadar, eliberea de sens este singurul mod in care poate fi 'conceputa' mokti. Bardo Todol exprima aceeasi lupta pentru decodificare unui labirint in acelasi mod cum o face si Cartea egipeana a mortii, Popol Vuh etc.
Acest criteriu de inteligibilitate (seria de labirinturi) are profunde implicatii etice. Dupa cum este de banuit, nu exista un criteriu absolut de pe pozitiile caruia sa judeci faptele cuiva. Nu poti judeca esecul, bunatatea sau intelepciunea cuiva decat de pe masura labirintului propriu. Poti fi la 30 de ani laureat al premiului Nobel pentru fizica si in acelasi timp labirintul in care te zbati sa fie setat pe potriva unei situatii emotionala intalnite la 20 de ani. Conteaza doar un singur lucru: sa nu-ti tradezi labirintul. El iti cere fidelitatea suprema deoarece cifrul labirintului tau este cel mai personal lucru. Nimeni nu-ti sparge inaltuirea, nimeni nu vede semnele tale in locul tau. Nimeni nu se poate afla in acelasi timp cu tine pe coordonatele ochilor tai.
Cand spui moarte-renastere, spui reintegrare. Cand spui reintegrare, spui iubire. Cand spui iubire, spui forta originara cu care cosmogonia propriei inimi rezolva un cifru creand un alt labirint, o alta lume. In opinia mea, acest model al sirului de labirintul poate fi o clavis universalis ce poate da seama de orice fenomen, ce poate oferi sens la orice. Un exemplu. Jocul este modul de inventare a unui micro-labirint ca mod de exersare emotionala a capacitatilor noastre cognitive. Intr-un joc ca si intr-un labirint totul este o lectie. Daca Dumnezeu nu joaca zaruri, ceva totusi joaca, iar dincolo de toate labirinturile se poate afla un zeu ce danseaza (Heraclit) sau nu se poate afla nimic. Si iarasi… nimicul nu este doar neputinta de a vedea labirintul?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...