suflet de student

,,Pamantul expira,si ne nastem, apoi inspira, si murim''-spune un proverb arab. Si totusi viata ramane un mister.
Iar escaladarea temerara a acestuia,explicarea lui,a fost de-a lungul timpurilor una dintre indeletnicirile majore
ale filosofilor si teologilor.De fapt,viata insasi ne obliga,pe fiecare in parte,sa ne descoperim lumea interioara,
aspiratii si intrebari existentiale precum:
'Cine sunt?'
'De unde vin?'
'Unde merg?'
'Ce sens are existenta mea?'
Nu voi raspunde la aceste intrebari, fiecare trebuie sa gaseasca raspunsul in el insusi...
Dar oare sunt multi cei care s-au intrebat: 'Prin ce minune traiesc?'
Ipoteza creationista -certitudine pentru toti credinciosii- atesta urmatorul 'mecanism':
,,Dumnezeu a plasmuit trupul lui Adam din tarana,daruindu-i ,adica suflul vital,respiratia, viata...
Nu a creat UN duh care sa se intrupeze intr-un corp material,ci a daruit UNUI trup!
In uterul matern,trupul si functiile cerebrale ale pruncului se dezvolta treptat,in urma unirii a doua celule vii,una barbateasca si una femeiasca.
Dar sufletul este creat in mod singular si daruit de Dumnezeu in momentul conceperii fiecarui om in parte.
Sufletul nu se mosteneste,nici nu se transmite. E o reflectie inimitabila si irepetabila a cuvantului lui Dumnezeu.
Toti oamenii poseda germenul infierii divine, al... minunii prin care traiesc. El este esenta,identitatea noastra,nemurirea.
Si fiecare este chemat sa il administreze cu raspundere,sa il apere,sa il promoveze si sa il dezvolte, sa fie liber
intr-o colivie a efemerului aparent.

trup SI suflet- o sintagma in care 'SI' inseamna unire? Sau separare?Le avem in aceeasi masura,si totusi,
paradoxal aici folositul SI lasa impresia marcarii unei opozitii.
O pana de corb apasa greu peste zarea albastra...O alta,de porumbel, rataceste in eter... Dintotdeauna s-a vorbit despre
dualitatea sufletului.E ca o tabla de sah. cu patratele albe si patratele negre. aripi de porumbel si aripi d corb...
Un zar decide cu ce... zburam.Iar zarul, suntem noi!
La inceput,...aproape atingeam ingerii.Doar ei planau in universul nostru.Apoi,am descoperit libertatea de a alege.
Chiar daca,poate,nu am inteles-o.Caci unii -chiar nu si-au dat seama?!- au ales robia. robia puterii, a banului..
cu orice pret.A bunastarii trupului. Careia ii spun ..DEMNITATE.
Suntem fii ai unei civilizatii a imaginii.Deseori aspect usor notabil dealtfel -in societatea actuala,A PAREA, A AVEA, conteaza
mai mult decat A FI. Mai grav e ca se ajunge deseori la confuzie,intre aceste stari.Dar ei o numesc CHEIA SUCCESULUI IN VIATA!
o imagine pe care si-o creaza cu atata truda si grija,din simpla dorinta de autoafirmare in fata.. celorlalti. Si ii
atribuie denumirea de PERSONALITATE. O imagine care prin definitie se vrea unica si totusi,isi are bazele in imitatie;
iar viitorul,se pare,in imitabil. Vrem sa fim unici,dar ne dam seama,ca pentru a trai intre ei,intre oameni,trebuie sa acceptam compromisul de a le semana.
Adica de a deveni sclavi ai aparentelor,luptatori pentru a le mentine. Eu ma intreb: chiar...TREBUIE?!
De exemplu,multi tineri considera azi ca este demodat si rusinos sa cultive sentimente nobile.Mila,bunatatea,
si..chiar iubirea -iubirea de oameni- sunt,in viziunea acestora, virtuti care il fac pe tanar vulnerabil,
candidat la postura de victima.

,,Nici pace n-am,nici lupta nu ma-mbie
Ma tem si sper,si ard,si sunt de gheata...''
(F. Petrarca -Canzoniere)
Tendinte contrare,antinomii care coexista -nu stiu daca se pot intalni intr-o gama mai larga ca in sufletul unui tanar:
atractie-repulsie, ratiune-impuls, putere-slabiciune, cuvant-tacere, incredere-teama, speranta-deznadejde,...
Lumini si umbre, cantec de bucurie sau cantec de lebada,un suflet in plin proces de ...descoperire si definire,
...UN SUFLET DE STUDENT!
Crestere,desavarsire,sau... nastere. Autocunoastere. Timp...
O mai mare polemizare a sensului vietii ca cea dictata de sufletul unui student... nu stiu daca se poate afla.
Pentru ca abia acum,departe fizic de modelele initierii,hotaram cu adevarat drumul pe care il vom urma. ACUM cunoastem imperativele vietii
si ne intarim, dezvoltam, aparam, schimbam, sau insusim modificari principiilor anterior formate.
E timpul cunoasterii de sine.Pentru ca, multi dintre noi,abia aici descoperim... lumea,
asemanatoare sau in contrast cu noi insine. Fata in fata responsabilitatilor -reale si inevitabile de aceasta data-
invatam ce inseamna a trai si alegem cum vrem sa o facem.In societatea secolului xx1. Intre oameni. Necunoscuti,
buni, egoisti,nepasatori,aroganti,generosi,pragmatici sau visatori... asa sunt ei!

,,Te impaci cu defectele tale,dar mai putin cu contradictiile si nostalgiile'' (H. Bazin)
Iar sufletul unui student este singur.In multume,da, insa atat de singur si neinteles....
Amintirile se voaleaza ca intr-o eclipsa.Fulguite la pamant,ni s-a spus ca se cer uitate: ,,Da,ce?,indrazniti sa mai visati la viata personala?''
-e o fraza care a intampinat multi studenti la inceput de drum...Dreptul la optiune se considera in acest moment
deja folosit; speranta de a face si altceva decat...'facultate' ni se prezinta din start sub semnul imposibilului.Sau,al sacrificiului.

,,Si zac rapus,si zbor pana-n tarie,
Nimic nu prind,si-o lume strang in brata''
(F,Petrarca - Canzoniere)
ACUM e momentul descoperirii vietii ca lupta.Sau,cum o numesc unii -eufemistic poate- ...adaptare la viata..din zilele noastre,supravietuire.
Nu am inteles niciodata de ce libertatea inseamna onorarea unui oarecare... ,,trebuie''.Se face clar simtita ideea
unui nou tip de... diferentiere.Pentru ca acest ,,trebuie'' nu e universal valabil. Mai e oare promovata ...egalitatea intre oameni?
Nu traim toti sub acelasi soare,nu ne bucuram impreuna de aceeasi ploaie sau colt de cer senin? CINE, si cu ce drept
spune ca... trebuie?
Adevarul?! Cine poate afirma fara nici o indoiala si.. cu mana pe inima ca... il cunoaste?Cati indraznesc sa il caute in ei,
sa il accepte si sa-l foloseasca,sa... fie ei insisi? Nu mai au timp?! E ..bizar,nu? sa lupti pentru tine si in acelasi timp sa pierzi autenticul eu,cel in care te-ai nascut,sa il ratacesti...
In sufletul unui student,lupta se da cu sine.Aici gasim adevaratul sens combativ al vietii.Sunt fortari pentru a reduce
contradictiile,intelegandu-le si folosind apoi libertatea de a alege.Dar de a alege bine!si.. asumandu-ne consecintele,oricare ar fi acestea.In aceasta
perioada ne largim fiintapeste toate acele margini ce pareau ca ne curma cand am sosit aiciprima oara,cand am intrat... in lume.
Cred ca aici si acum descoperim ,,arta de a atrage suficiente concluzii din premise insuficiente'' pentru a putea trai.
Acest lucru face indubitabil din sfera lui ,,trebuie''.Dar,de aceasta data, dintr-un sentiment de necesitate personala.
raspundem in mod liberunei nevoi de echilibru si de impacare senina cu propria constiinta.
Ne dam poate seama,incetul cu incetul,ca numai ceea ce trezeste in noi emotii provoaca acea stare sublima pe care
o numim fericire, doar un suflet deschis e capabil sa vada rostul existentei -iubirea,frumusetea,adevarul, virtutea,cinstea,
multumirea- atatea daruri pe care doar sentimentele ni le aduc.
'Cele mai frumoase lucruri din lume nu pot fi vazute sau atinse.Caci ele se simt doar cu inima.'cu sufletul.
Fara ele,acesta ar fi mereu predispus imbolnavirii, s-ar lasa coplesit de tristete si deznadejde,..s-ar stinge.
Sunt o necesitate vitala ce asigura, in foarte mare masura, bunastarea trupului.
Si numai in noi sta puterea de a ne face viata frumoasa (un alt principiu descoperit prin... viata de student).
Prizonieri intr-un tunel de egoism si nepotism,impinsi in umbra de interese materiale, ne vine uneori sa strigam,asemenea lui Marin Sorescu:
,,Mama,mi s-a intamplat o mare nenorocire; mai naste-ma o data!''
Poate trupul nu,intr-o asemenea masura,dar cu siguranta avem un suflet care poate renaste in fiecare zi.
Fecundat de roua diminetii sau de luminile amiezii, inmiresmat de floarea sperantei in mai bine, el e pregatit mereu sa se reaprinda,
pentru ca sufletul este focul,in timp ce trupul, mai devreme sau mai tarziu,va deveni cenusa lui. Dar flacara nu se va stinge!

Suflet de student...
Un inger pal bantuie pe strazile intunecimii albastre.E trist si obosit.Aripile-i sunt grele,patate de inimi false.Sunt oameni
care nu il lasa sa traiasca.Intre ei. Iar acum ii neaga zborul.Cu atata insistenta si convingere incat si el se idoieste daca.. mai poate.
Imi picura pe piept o lacrima calda. Ploua cu crizanteme si crini albi.Pe aceleasi strazi pictate in plictis-cenusa,
in varful unui munte unde nu a ajuns nimeni,la umbra chiparosului ce i-a strajuit candva copilaria, sau printre coloanele
unui templu-ruina, acelasi inger isi cauta o locuinta. un loc in care sa se simta si sa poata ramane...el insusi. In polenul
risipit de flori de plumb bacovian,in camera amintirilor sau in speranta viitorului ce imbraca peretii imbujorati
de candoarea unei varste ce, poate s-ar fi vrut mai mult...
Dar nu o gaseste nicaieri. Pentru ca... se afla in el!
Intind o mana. tac...
E-adevarat,inca mai pord blazoanele candorii. Si chiar daca am ancorat in portul lui ,,trebuie'', nu as vrea sa le lepad vreodata.
Sunt scutul meu impotriva realitatii ...mult prea diferita de asteptarile mele, impotriva artificialului ce tinde sa devina...
mult prea raspandit in panglica funditei mele de scolarita. E sufletul meu de student ce vrea sa ramana copil; ce
nu vrea ca facultatea sa il transforme in ,,omul zilelor noastre''. Si vreau sa vad cine poate cu adevarat sa ma impiedice!
Se intreaba cineva acum de ce vreau sa fug de ..realitate? E un pacat sa visezi la si..in lumea ta ?
Un copil al pamantului,al cerului, al aerului ce navigheaza in natura.
Soare si luna,stele si nori,petale si frunze,..oamenii, sunt fratii si surorile mele, ..sunt eu!
Fulgi de azur coboara sa ma salute, suliti de aur cald imi strapung sufletul cu blandete,topind norul rece pe care l-au suflat oamenii
asupra mea ca sa-mi inghete inima (spuneau ei, pentru a ao proteja), albus pufos de nea ma invita sa-i imprim forma pasului meu,
toate ma invita la viata. NE invita...

E tarziu; dar noi suntem inca tineri...
E frig; si vrem sa gasim caldura...
E noapte; iar noi avem nevoie de lumina!

Palide umbre tremura pe zidurile reci, imagini varuite dau viata unui peisaj de tristete nocturna. Ingeri albi si ingeri negri;
oameni care incearca sa imprime sufletelor forme,culori,reguli.. ca sa traiasca. Intre ei.

,,Dar sufletul are taria sa se mentina in contradictie.Forta vietii, si mai ales puterea spiritului consta tocmai in a marca,
a suporta si a birui contradictia.''

trup, SI suflet, ORICINE POATE, DACA VREA!