De fiecare data cand vorbim de casatorie stabilim si niste granite. Al meu sau a mea pentru totdeauna par cuvinte impuse care nu te mai lasa nici macar sa respiri. Putem oare condamna un om casatorit ca intr-un anumit moment al vietii descopera bucuria alaturi de altcineva? poti iubi doua femei in acelasi timp? poti sa te simti un om implinit si alaturi de o alta persoana? este cineva vinovat pentru modul in care se naste apropierea intre doi oameni care credeau ca au vazut totul si ca si-au stabilit traseul de urmat? vorbesc de o poveste frumoasa. chiar o poveste. s-a nascut intamplator, cand amandoi credeau ca au zidurile solide. s-au descoperit treptat, fara ocolisuri si fara discutii inutile. au ras si au fost alaturi unul de celalalt fara sa constientizeze legatura creata. s-au trezit cu mintea si sufletul impartite. deja nu mai gandeau si planificau pentru doi ci pentru trei. desi nu erau impreuna, fiecare traia cu celalalt in sange. si s-au nascut dubiile: suntem doar prieteni, avem nevoie de distractie, e ceva mai mult? totul era dincolo de ei. se iubeau in adevaratul sens al cuvantului. fara sa se fi cautat vreodata si fara sa se fi dorit. soarta, conjunctura, situatia?
au ajuns sa se caute si sa se doreasca permanent. sa-si zambeasca unul altuia in gand si sa-si imagineze discutii. nici nu se poate spune ca lucrurile au evoluat intre ei. ele doar au venit. chiar au incercat sa se ascunda, sa nege si sa se lupte si n-au reusit decat sa se lege si mai strans. uniti fara a putea fi vreodata impreuna. probabil ca nici unul nu ar putea renunta la ceea ce a construit si dobandit pana acum. am omis sa mentionez ca cei doi au minunata varsta de 30 de ani. capat de lume, juma de viata sau drumul spre final? cred ca nimeni nu ar putea spune daca este vorba despre o poveste cu final fericit sau tragic dar in mod clar e o poveste frumoasa. facuta de oameni pentru oameni. pentru a le demonstra tuturor ca mai pot sa simta, sa vibreze. sunt ceva mai putin decat doi straini. asta nu-i impiedica insa sa se bucure de descoperirea lor. pacat ca nu s-au intalnit cand lucrurile ar fi fost mai simple. exista insa si reversul, toate piedicile le-au aratat cat de bine le e impreuna. puteti condamna frumusetea acestei povesti fara final?