Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ne plang strabunii în morminte


de Pantera_Neagra la: 14/10/2005 13:33:00
modificat la: 16/10/2005 20:33:36
taguri: Poezii 
voteaza:
Publicatã în revista „Şansa lumii în derivã” – iunie, Brasov 2001

Salã de şedinţe sacre? ...sau oare templu sã fie?
Sãpat în inimã de munte? ...doar Prea-Puternicul sã ştie.
Prea mãreaţã e lucrarea, omul viu de pe pãmânt
N-o s-ajungã niciodatã în acest lãcaş prea sfânt.

Toţi pereţii colosali, care nu se mai terminã,
Pãtrund în bolta uriaşã ca-ntr-un hãu fãrã luminã.
În suporţii prinşi pe ziduri, înfipte stau nenumãrate
Fãclii, ce lumineazã sala; pe boltã-apar umbre ciudate.

Pe un fond îndepãrtat, se-aud slujbe rituale.
Corul ielelor se tânguie dureros de trist, a jale...
Freamãtul strãbate sala, focul viu al torţelor
Deschid poarta din spre boltã grãbind dansul umbrelor.

Pe altar, în vas de piatrã, mistuite sunt de foc
Mirodenii şi tãmâia, înmiresmând întregul loc.
Apoi umbrele coboarã ca la o chemare, toate...
Lunecând în jos, pe ziduri... nu mai sunt umbre ciudate.

Decebal privind cu urã, Mircea cel Bãtrân cu milã,
Ştefan priveşte-ngândurat, Vlad Ţepeş cu dezgust şi silã.
Scântei şi fulgere aruncã ochii lui Mihai Viteazul,
O lacrimã, lui Ioan Cuza, i-a umezit uşor obrazul.

Cine îndrãznit-a oare, neamul tot sã mi-l trezeascã,
Din somnul eternitãţii, din vecia creştineascã?
Mã-ndoiesc sã fie ceasul judecãţii de apoi...
... şi de ce doar noi, din viţa strãmoşeascã de eroi?

Lunecând pe bolta neagrã, luceafãr de mãrgãritar,
Apare-n chip de flãcãiandru, oprindu-se lângã altar.
- Eu sunt Mihai... O, voievozi, iertaţi-mã c-am îndrãznit
Odihna a vã tulbura, dar nu mai pot, sunt prea mâhnit.

În mormânt mã zvârcolesc, nu mai pot sta nepãsãtor
Când ţãrişoara noastrã plânge şi suferã îngrozitor.
Douã mii de ani trudit-aţi pe rând, cu râvnã şi temei,
De zece ani se-neacã totul în apa neagrã-a sâmbetei.

O, scumpa dulce Românie, ce numai bine i-am dorit,
A rãzbit întotdeauna, acuma... s-a împotmolit.
Au fost martiri ce-au vãrsat sânge, şi-au dat şi viaţa pentru ţarã,
Acum sus puşi, distrug, vând ţara pentru o viaţã mai uşoarã.

Sufletele muribunde se-aud cum strigã ne-ncetat:
„Unde eşti tu, Ţepeş Doamne!? Unde-i ţeapa de-altã dat’?”
Nimic sfânt nu mai existã, doar hoţie, înşelãciune,
Corupţia bântuie ţara cu miros de mortãciune...

Nu din jilţ se guverneazã, Cuza oful cum ştia?
Deghizat în târgoveţ, ţara-ntreagã strãbãtea.
Ştia pãsul... şi ocaua, dar acuma... ce ştiţi voi?!
Motanii-s paznici la smântânã, iar lupii sunt ciobani la oi.

Ajunge! Cunoaştem asta, ştim şi cine-i blestematul
Care poartã toatã vina, vã-ndoiţi?! Nu-i nimeni altul
Decât cel ce-a scãpat lesne, pus la zid şi împuşcat.
Vrem sã fie-adus aicea şi sã fie judecat!

Prieteni, dar eu sunt aici, şi-am ascultat tot ce s-a spus.
Nu voi mã judecaţi pe mine, la judecatã cel de sus.
Blestematã este ţara ce şi-a ucis conducãtorul...
Dar, dupã zece ani se-aude, mai cã m-ar vrea-napoi poporul.


La hotar am ţinut drogul, armele, spionul, boala,
Iar acuma-i plinã ţara şi domneşte, alandala...
Pe vremea mea, toţi muncitorii clãdeau ţara lor şi-a mea,
Acuma unde-s? Pe tot globul, clãdind aiurea altora.

Mofturi cã mor de frig sau foame... cel mai sãrac avea o pâine,
Nici unul n-a murit, pe nimeni nu-l speria ziua de mâine....
Nu-i mai auzi cã mor de foame, dar vezi copii cum mâncã iarbã.
Lângã vitrina arhiplinã vine sã moarã biata babã.

Demult, cândva, pâinea din mânã s-o dea pe-un bun închipuit?
Bunãtãţi multe-un geam desparte, moare dorind un biscuit.
Au râs de suta mea de lei... Ha! Ha! Atunci avea valoare!
Acum cu suta lor de mii, o lunã-abonament la ziare.

Copiii, oglinjoara ţãrii, pionierii, şoimii, oare-n silã
Cântau, slãveau, erau toţi veseli şi fãrã griji? Acum mi-e milã.
Vãd şcoli distruse, frig în clase, copii CARE NU AU COPILÃRIT!
Pãrinţi ce-l plâng pe Moş Gerilã, cã Moş Crãciun e-un fandosit.

Linişte... în depãrtare fond de slujbe rituale...
Ielele în cor se tânguie mai triste, cu mai multã jale...
- Dar spune-ne ce-am putea face, poate gãsim o rezolvare,
S-ajutãm ţara, chiar nimic nu se mai poate face oare?

Sã vã reîncarnaţi cu toţii, nu vãd altã soluţie.
Cuza, transformã-te în fisc! Vlad Ţepeş, în justiţie!
Mihai Viteazul, mânã forte, va reclãdi noua armatã,
Iar Decebal agricultor, cã plânge glia nelucratã.

Tu, Ştefan, reclãdeşte ţara, dar ia aminte, ascultã bine!
Eu reclãdeam haotic, cicã... nici n-au clãdit, dar ce ruine...
Mai bine-aratã ce-a rãmas din podul ãluia din Damasc...
Fabrici, uzinele, spitale... dar nici femeile nu mai nasc.

Mirceo, Bãtrâne, fii tot solie, ia-ţi iar toiagul şi dã în zid,
Sã deschizi calea, dar vezi cã Nato nu mai e fostul Baiazid.
Iar tu, Mihai, te re-ncarnezi în ce-ai mai fost şi prima oarã,
Cãci viitorul la trecutu-ţi de zece ani o dã în barã...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...