-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Mi-am trait viata intr-o noapte


de Pantera_Neagra la: 14/10/2005 13:34:00
modificat la: 16/10/2005 20:33:41
taguri: Poezii 
voteaza:
Publicatã în revista „Şansa lumii în derivã” – octombrie, Brasov 2001

Într-o pãdure secularã, un fugar ce-a evadat,
Încerca sã se ascundã, rãtãcind îngândurat.
Se avânta-n necunoscut, tot mai adânc, nu fãrã rost,
Norocul poate-i scoate-n cale o peşterã sau adãpost.

Fusese condamnat la moarte, dar a scãpat ca prin minune
În clipa când era convins cã scurta-i viaţã va apune.
Aici dorea sã-şi piardã urma, fiind vânat de mercenari,
De ucigaşi plãtiţi de mafii şi detectivi particulari.

Greu calvarul, grea ursita, însã setea de-a trãi
Îi dã puteri nemãrginite ori şi cât ar pãtimi.
Peşterã? Sau poate grotã? Se zãreşte-n depãrtare...
Nu dupã mult timp ajunge chiar în faţã, la intrare.

Trãgându-şi sufletul, admirã: grotã, stânci, un deal golaş.
Doamne! Dar din grotã iese un urs negru... uriaş.
Rânjind, pistol de nouã milimetri scoate de la cingãtoare,
Gândind: îmi trebuie un tun, sã facã faţã ãsta oare?

Ucigaş de meserie, sânge rece, bun ţintaş,
Cu spatele el se retrage, uşor, spre dealul cel golaş.
Ursu-naintând precaut îl studiazã cu ochi reci,
Apoi atacã furios, hotãrât sã-l rupã-n zeci.

Omul trage patru gloanţe, lovindu-l în ochi şi-n frunte,
Ursul sare-n douã labe... mare-i, Doamne, cât un munte!
Trage iar golindu-şi arma drept în pieptul lui pãros,
Dupã care se prãvale de pe deal de-a coasta-n jos.

Iute reîncarcã arma, ridicându-se-n picioare,
Din nou golind încãrcãtorul, tot în urs, dar la-ntâmplare.
Ursul cade pe o parte şi rãmâne nemişcat.
Din pieptul lui ţâşneşte sânge, gloanţele l-au sfârtecat.

Apoi, precaut, intrã-n grotã studiind interiorul...
- Nemaipomenit! ...se mirã... oare cine-i creatorul?
Dumnezeu, mama naturã sau strãmoşi de-odinioarã?
Ştia ursul de ce se bate, bârlogul ãsta e-o comoarã.

Un antreu, compartimente, mici chilii sãpate-n stâncã,
Mai încolo, întuneric... probabil e destul de-adâncã.
Rãmâne-nmãrmurit. Din beznã, vin spre el în fuga mare,
Douã mogâldeţe negre, apucându-l de picioare.

Îşi revine greu, se-apleacã, îi mângâie şi le vorbeşte:
- Dar voi de unde-aţi rãsãrit? Apoi pe loc se dumireşte.
Ursoaica, mama lor, e moartã şi au rãmas ai nimãnui.
De-acum va avea el grijã de neajutoraţii pui...

Ziua a trecut, e noapte şi în grotã arde focul.
Puteam fi mort, dar sunt în viaţã, deci nu m-a pãrãsit norocul.
Aşa gândea, cu optimism, dând de mâncare urşilor
Care mâncau nevinovaţi, carne din trupul mamei lor.

Deasupra focului, mai sus, acolo unde fumul bate,
Orânduise cu migalã bucãţi ce vor fi afumate.
Cuprins de melancolie, amintiri îl împresoarã...
Fusese ajutat sã scape, el, un condamnat sã moarã.

Un bun prieten i-a fãcut în grabã un bagaj sumar,
În care-a pus la repezealã tot ce-a crezut cã-i necesar:
Un pistol, multe catruşe, un cuţit, funii şi sare,
O duzinã de brichete, lanternã, baterii, mâncare,

Un binoclu, o secure, cartuşe de ţigãri, o hartã,
Spunându-i la despãrţire: - Ne vom mai vedea vreodatã?
A dispãrut pierzându-şi urma prin multe trucuri subtile,
Iar în pãdure a mers continuu nenumãrate nopţi şi zile.

Aicea nu mã vor gãsi, sã caute ei mult şi bine...
Apoi vor obosi cu timpul şi sigur vor uita de mine.
Iatã cã furat de gânduri, noaptea mai cã se sfârşise.
Cu urşii lângã el adoarme, un somn greu, lipsit de vise.

Şi aşa, timpul se duse, şi se duse mult de-atunci...
Nu-l mai recunoşti, e singur, dar câtã trudã, câte munci.
Nici nu pot fi povestite chinurile îndurate
Şi prin câte încercãri a trecut... nenumãrate!

Urşii pe care-i crescuse de-atâta timp l-au pãrãsit.
I-a cãutat cu disperare. Zadarnic, nu i-a mai gãsit.
Îi ţineau de urât şi-atunci când îi veghea cum hiberneazã.
De când s-au dus, noapte de noapte, ursoaica-n vis îl devoreazã.

Când erau mici îi confunda, de-aceea el i-a însemnat
Cu lama roşie pe frunte un „L” lui Lena i-a pictat.
Lui Han i-a crestat o ureche, doar vârful la urechea dreaptã.
Han pricepea mai greu, dar Lena îl asculta, era deşteaptã.

Lena ştia sã-mbrãţişeze cu grijã, fãrã sã-l striveascã.
Gata! Ajunge! Spunea el... şi ea ştia sã se opreascã.
De mirosul greu de sânge i-a ferit cu grijã mare,
Nici mãcar n-aveau idee carnea crudã ce gust are.

Hrana o-mpãrţeau frãţeşte: zmeurã, alune, mure,
Ciuperci, ouã din cuibare, tot ce se gãsea-n pãdure.
Au supravieţuit cu toţii, timpul trecea mult mai uşor.
Acum... nopţile-s nesfârşite... iar amintirile îl dor.

De ce mã chinui? Îmi fac bagajul şi mâine-n zori am şi plecat.
Am ispãşit destul pedeapsa, şi cu vârf şi îndesat.
Iar când voi ajunga-n lume, jur pe sufleţelul meu,
Cã voi face numai bine, martor mi-este Dumnezeu.

Şi s-a pornit de dimineaţã, iar drum greu, iar cale lungã...
Zilele treceau ca ceasuri, atât de mult dorea s-ajungã.
Cobora pe firul apei, tot pe-aici urcase-odatã,
Altfel apa necesarã trebuia-n ceva cãratã.

Un foşnet se-aude parcã, crenguţe rupte-ntr-un tufiş.
Se-ndreaptã într-acolo, însã, cãlcând cu grijã, pe furiş.
Uşor cu mâna-ndepãrteazã mlãdiţele verzi şi priveşte,
Apoi, nemişcat rãmâne, nici sã respire nu-ndrãzneşte.

Doar la câţiva paşi în faţã, în încâlcitul lãstãriş,
Un urs stând în douã labe se înfruptã-n zmeuriş.
Dar când ursu-ntoarce capul, bucuria îl cuprinde,
Ursul nu-i altcineva decât Lena... Doamne sfinte!

Lena! Lena! Hai la mine! Hai, urneşte-te odatã!
Ursoaica vine bucuroasã şi se lasã mângâiatã.
V-aţi rãtãcit? De ce-aţi plecat? Han de ce nu e cu tine?
Hai, sus, sã te-mbrãţişez, întinde labele spre mine!

Lena îl îmbrãţişeazã şi îl strânge cu mult dor...
Lena, gata! Hei, ajunge! Nu mai strânge!! Ah, nuuu.... mor...
Ursoaica îl elibereazã. El cade... Oh! Se face searã?!
Mã dor oasele din mine şi mi-e frig... ce-ai fãcut, fiarã?

Simt cã sânge, carne, oase le-ai amestecat în mine.
De-aş putea mãcar o mânã sã mi-o mişc... sã trag în tine...
Ursoaica are ochii umezi, mormãie tristã... şi plânge.
El, resemnat, îi spune-n şoaptã: -„Ştiu cã n-ai vrut”. Apoi se stinge.

.........................................................

Cine-i matahala asta, de stã pe mine cãlare?
- Mãi nevastã, eşti nebunã? Mã omori prin somn? Mã doare!
- Sã te doarã! Cine-i Lena? Cã de-asearã delirezi...
- Lena e-o ursoaicã, mamã.... am visat urât... mã crezi?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: