eu cred ca trebuie sa sti, dar nu vrei:)))
si nu ma pune, ca-ti trimit toti mexicanii din ky la tine in cali.

Stai linistita, nu deranjezi pe nimeni :)
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

stiu.... in principiu... da' deja deviasem de la sujet :))))

pai nu-i asta talentul nostru de a devia de la subiect, si de a deriva orice conferinta? he he he... conferinta mea este e la x:)))

pai nu de aia a iesit trancaneala la iveala, sa deviem pana nu mai putem? ;)

Tocmai.. ca si eu "deviez" de cate ori am ocazia :)
Si ca sa fiu iertata, iert ;)
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

mersic.... da' mai bine ma duc sa vorbesc verzi si uscate pe trancaneala ca sa nu fac prea mare varza aici
si gata... nu mai zic nimic ca putem continua asa la nesfarsit ;)

In ultimul timp aria 'bunului simt' se restrange tot mai mult, dupa cum si 'cei 7 ani de-acasa' (ani in care parintii chiar s-au ocupat de tine) sunt istorie.

Majoritatea se lasa in voia instinctelor, pt singurul principiu cultivat este "fa ce-ti place".

In lumea noastra toate lucrurie bune se obtin cu efort. Majoritatea nu mai e dispusa sa faca acest efort, sa fii egoist si sa faci rau nu cere nici un efort, nici nu trebuie invatat - asa ne nastem.

O persoana lipsita de bun simt a ajuns sa fie numita 'open minded', chiar daca mintea ii e atat de deschisa ca ii pica creierul afara.

Aruncarea la cos a politetii a fost si o reactie gresita la limbajul foarte curtenitor si protocolar al secolului trecut, aparuta cam o data cu 'revolutia' muzicii rock. Eu totusi prefer o politete ipocrita mitocaniei sincere.

Observati ca un lucru rau il putem detecta si dupa faptul ca induce o nepasare (nesimtire) fata de semeni:
- muzica proasta e data tare;
- fumatorilor li se pare normal sa te afume;
- etc

A avea bun simt presupune a te gandi si la cei din jur.

Eu totusi prefer o politete ipocrita mitocaniei sincere.

mi-a placut la nebunie comentariul tau, desi nu sunt sigura ca-s de acord cu el. ma gandesc ca unui mitocan poti sa-i intorci spatele, dar unui politicos-ipocrit trebuie sa-i consacri mai mult efort.

zaraza

de acord cu englezoaica in ceea ce priveste raspunsul la telefon, mai ales la masa(cu ziarul in mana mai merge...sa zicem)

chestia cu sarea si piperul nu's ce sa zic, n-as fi asa de autoritar in a da verdicte.tata isi consuma un sfert de pensie pe NaCl...dar n-as zice ca needucat, e asa de cumintel...

si ca sa inchei, caci altfel m-as lungi enorm...
vorbitul cu voce tare la telefon(pe strada, in tren, la restaurant...) este lipsit de bun simt,o mitocanie.

oamenii care clefaie la masa. creierul meu e prea "obosit" ca sa suporte asa ceva. sincer, stomacul meu se-ntoarce.
in ceea ce priveste sarea si piperul, si la mine acasa nu se mananca sarat si piperat dar cand vine cineva si papa la mine ii pun sare si alte condimente in fata, ca sa-si puna in mancare dupa pofta ce-o pofteste.

daca vorbesti la telefon cu o persoana care tipa-n telefon sau vorbeste tare, ai tendintza sa vorbesti si tu la fel, fara sa vrei.
asa se intampla in cazul meu. stiu ca e urat, bine ca se intampla doar la serviciu:)))

ma mai deranjeaza cand vad oameni neingrijiti: oja mancata de pe unghii, tiv descusut, fire duse la ciorapi, par nespalat, etc. etc. stiu ca accidente se mai pot intampla (cu ciorapii de exemplu) dar sunt si persoane care in permanenta arata asa. mi se pare, pe langa lipsa de igiena, si lipsa de consideratie pentru ceilalti.

oana - Intr-adevar.. Desi cred ca ar trebui sa fie mai neplacut pentru ei decat pentru cei care ii percep.

popix-tocmai.. am precizat si eu ca "bunul simt", la fel ca multe altele, nu se discuta. Mie mi se pare ca a manca foarte sarat dovedeste lipsa de cultura culinara, a manca nesarat, la fel. Bineinteles, nu se aplica atunci cand e vorba de regimuri alimentare. Sunt convinsa ca daca as fi crescut in alta parte, inconjurata de alti oameni, as fi gandit altfel, deci nu e nici pe departe un adevar absolut.

rational rose - intru totul de acord cu ce ai spus... Snobismul poate fi scuzat, uneori te multumesti sa zambesti si sa ridici din umeri, dar mitocania deranjeaza, mai ales pentru faptul ca "ti se impune".


_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

"a manca foarte sarat dovedeste lipsa de cultura culinara, a manca nesarat, la fel"

Cred ca mi se pare nitel cam exagerat. In toate cartile de bucate vei vedea ca sarea si piperul se pun in mancare dupa gust. Asadar, unde e problema daca gustul omul e sa manace cu o tona de sare? Atata vreme cat i-ai pus sub nas solnita, implicit ai acceptat ca poate sa isi puna oricata sare pofteste.


___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

vreau si eu sa bolduiesc literele si nu stiu cum
si ca sa nu dau dovada de proasta crestere imi cer scuze pentru ca am luat-o pe campii si nu sunt la subiect.:-)

Uita-te in orice carte de eticheta la masa. Solnita, de fapt, nici nu are ce cauta pe o masa aranjata ca la carte.
Eu n-am absolut nimic cu gusturile oamenilor, dar din moment ce preferi sa simti gustul sarii si nu cel al mancarii, inseamna ca nu ai gusturi prea educate.
E exact aceeasi chestie ca si cea despre care se vorbea la conferinta "O cana cu vin"... Un vin bun nu-l strici cu coca-cola, o mancare buna n-o strici cu condimente puse anapoda.
Repet, parere absolut personala! Nu detin eu adevarul universal, doamne fereste!
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

Ma amestec si eu, poate aiurea, dar zic asa: multi oameni tin regim, sau ar trebui sa tina... (inclusiv eu, care trebuie sa am grija de inima mea).
De preferat este sa faci mancarea nesarata, urmand ca adaosurile, condimentele, sa fie puse de fiecare in parte, in functie de gust, dar si de ce are voie. E preferabil sa fie asa, decat cineva sa spuna ca nu are voie sa manance nesarat, din cauza unei boli, si sa ramana nemancat.
La fel este si la cafea: o faci fara zahar, iar fiecare pune ce si cat vrea.

Zaharul, sarea, condimentele se adauga diferit de fiecare om, dupa cum a pomenit, are gustul, sau are voie... Mi se pare firesc, suntem diferiti, gusturile difera. Ceea ce noua ni se poate parea scarbos, altuia poate parea o delicatesa.

De aceea, chestia cu turnatul sarii in exces nu o vad ca un semn de lipsa de bun simt. Daniel zice bine: daca solnita e pe masa...

Dar ce parere aveti despre obiceiul de flatulatie si de ragaiala dupa masa? Din cate am auzit, prin China e belea mare...
Don, povesteste-ne!

interventia ta nu e "aiurea", stai linistit :)
Doar ca ai neglijat unele chestii : eu am mentionat ca asta nu are nici o legatura cu regimurile alimentare in care cineva e constrans sa manance intr-un fel sau altul.
Si am mentionat si ca e vorba de "tone" de sare... Nu ti s-a intamplat niciodata sa ai invitati la pranz sau la cina care sa tina solnita in mana vreo doua minute ?

_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

era una din micile corvezi ce-mi apartineau,pregatirea solnitei si a cutitului preferat pentru cind se aseza tata la masa.Nici nu se punea problema altui cutit.....decit unul vechi de cind lumea si subtiat de atita ascutit pe cute:)Solnita,de sticla grosiera cu aspect de balanta,are la mijloc lacasul pentru scobitori,iar intr-o parte si-n alta la noi se punea sarea si ardeiul iute.Pai daca unitatea de masura pentru sare a devenit tona,tata punea cam doua si jumate,intr-o supa "laminata"(clocotita) asezonata din greu cu ardei iute ca focul.Mama,care era o buna bucatareasa,indraznea uneori sa-i spuna...Silviule...ce faci...?Iar noi ne uitam cu gura cascata si asteptam sa explodeze dintr-un moment intr-altul.Citeodata, raspundea mucalit privirilor noastre intrigate...voi nu stiti ca am gura pantzerata?(de la tanc in germana)




Honey ,tu spui ca este “lipsa de cultura culinara” si eu iti dau dreptate.Asa este , cultura culinara ,o au francezii,italienii... Voi aveti sansa sa aduceti Romania la zi.....noi suntem inraiti in gusturi care "jignesc".Pentru ca de exemplu,fratele meu,bine inteles ca la virsta adulta a inceput sa-si prepare acelasi cocteil exploziv din supa de pui cu taitei de casa:)))

Cred ca m-ai inteles gresit. Eu nu sunt de parere ca "cultura culinara" ar fi o chestie de propovaduit.. E ok sa faci (si implicit sa mananci) ce iti place, dar e la fel de ok sa ai pareri proprii despre "cum ar trebui facut".

In rest... foarte expresiva descrierea ta, cred ca am si simtit mirosul supei fierbinti:)
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

Oare ce este mai ofensiv? Sa-mi adaug sare si piper peste mincare sau sa las mincarea in farfurie fiindca nu a fost destul de condimentata pentru papilele mele gustative...?

Despre "cultura culinara".

Se poate oare vorbi despre asa ceva? Dc francezii si iatlienii ar avea-o , si chinezii sau roamnii nu?Din cate stiu eu cultura asta culinara tine de cultura unui popor, si este foarte greu, daca nu chiar riscant sa spui ca o " cultura" este mai buna decat alta. Obiceiurile asiaticilor ( apropos de ce zice rac) noua, europenilor, ni se pare ciudate si chiar de prist gust; dar ei ce zic oare despre obiceiurile noastre?!

Codul bunelor maniere este relativ, depinde de epoca si de 'cultura'.

Apropo, stie cineva de unde vine obiceiul, acum de prost gust, cu degetelul mic ridicat cand tii o ceasca? Un hint: la origine avea un scop foarte precis si practic acest deget ridicat.

Citisem mai de mult ca datorita dezvoltarii telefoniei mobile si a utilizarii ei, multa lume e preocupata de realizarea unui "ghid de bune maniere", pentru situatii ca cele prezentate de tine-raspunsul la telefon la masa-sau raspunsul la telefon in timpul unei conversatii. Nu stiu daca a mai aparut vreun ghid de acest fel.
Bunul simt ar trebui sa ne spuna sa nu raspundem la masa, sa ne retragem (cand permite momentul), iar vorbitul la telefon sa se faca in discretie, nu de fata cu comesenii.

"Care este granita dintre "cred ca tine de educatie" si snobism?"
Educatia ar trebui sa ne spuna sa nu fim snobi. Deci este delimitata.

Credeam că mitocănia poate lua o groază de forme – să fumezi lângă alţii la care nu le pică deloc bine, să te bagi în faţă la rând, să spui bancuri porcoase când sunt tipe de faţă, să te lauzi ce lejer ţi-ai luat examenul unuia care a picat, să faci mare caz de banii tăi faţă de unii care-abia o duc de pe-o zi pe alta, etc...

Dar niciodată nu m-am gândit că şi sarea sau piperul ar putea să te transforme într-un nesimţit fără şanse de recuperare.

Nu mă consider deloc o persoană tolerantă aşa cum e la modă acum, dar diferenţele în materie de gust mi se par cele mai fireşti şi mai nederanjante posibile.
Mi se pare normal ca mâncarea se facă pentru cel care preferă cel mai nesărat / necondimentat dintr-un grup, iar restul să-şi ajusteze cu cât au chef.
În familie avem gusturi diferite – tocana unii o vor fără piparcă, alţii cu multă sau foarte multă, unii cu pătrunjel din belşug, alţii cu cantitatea minimă. Când are timp maică-mea împarte cartofii în mai multe cratiţe pentru fiecare. Toată lumea e mulţumită şi nu ne-a dat prin gând să ne categorisim între noi ca neamuri proaste din cauza asta.

Când chemi pe cineva la masă mi se pare firesc şi de bun-simţ să-i dai ce-i place, în limitele finanţelor şi al cantităţii de muncă cerute în bucătărie. Dacă vrea să-şi pună toată solniţa în mâncare nu văd de ce m-aş ofensa, doar e sare, nu caviar. Dacă-i place să-şi întindă gem de caise pe şniţel, n-are decât, nu mă supăr nici un pic – nu-i o combinaţie pe care s-o încerc personal, dar vreau ca cel ce mi-a venit la masă să se simtă bine.

Aş avea grijă să evit o casă în care gazda consideră că deţine constanta lui Planck în materie de condimente. N-aş vrea să-i ofensez pe cei ce mă invită, dar nici nu ţin să înghit mâncarea cu noduri.

Nu cred că se poate vorbi de cultură culinară la noi. Ar avea nevoie de o perioadă de incubaţie, nu se poate naşte ca Atena din capul lui Iupiter. Ai mei povestesc că pe vremea lui Ceaşcă lipseau nu numai produsele de export – dulciuri, gumă, cola – , ci şi produsele de bază interne, mai ales carnea. Nu era tocmai un mediu prielnic pentru cultura gastronomică. Iar acum, când tot mai multe femei muncesc, pregătirea mâncării tinde să devină a vârî nişte semipreparate în cuptor. Nu mi se pare direcţia optimă pentru gourmet-izarea României.

Dar chiar dacă vom avea parte de vremuri mai bune – râuri de lapte şi miere, dezvoltarea agriculturii, produse biologice strict controlate, salarii mari şi soţii ţinute acasă care gătesc ca-n „La Medeleni” -, nici în cazul ăsta nu văd probabilă apariţia unor standarde naziste în materie de mâncare.
Ce s-ar face atunci bietul om care pofteşte la o mâncare mai piperată decât media? Ori ar merge la un restaurant mexican – acolo e voie - , ori se zăvoreşte în casă ca să poată să consume o mâncare mai piperată decât e îngăduit. Că dacă ar fi prins, ar fi probabil condamnat pentru deviaţionism culinar.

"Când chemi pe cineva la masă mi se pare firesc şi de bun-simţ să-i dai ce-i place, în limitele finanţelor şi al cantităţii de muncă cerute în bucătărie. Dacă vrea să-şi pună toată solniţa în mâncare nu văd de ce m-aş ofensa, doar e sare, nu caviar. Dacă-i place să-şi întindă gem de caise pe şniţel, n-are decât, nu mă supăr nici un pic – nu-i o combinaţie pe care s-o încerc personal, dar vreau ca cel ce mi-a venit la masă să se simtă bine."

Ai citit "Sa ucizi o pasare cintatoare" (To Kill a Mockingbird) de Harper Lee? E acolo un detaliu dragut de care tocmai mi-am amintit apropo' de comentariul tau de mai sus :)

Ma deranjeaza foarte putine lucruri. Dar unul dintre ele e sa-mi fie rastalmacite cuvintele.
Tu tocmai ai facut-o cu Dar niciodată nu m-am gândit că şi sarea sau piperul ar putea să te transforme într-un nesimţit fără şanse de recuperare.

N-ai luat in seama ca ma refeream la cei care exagereaza cu sarea; nici ca am spus ca dovedeste lipsa de "cultura culinara" nu de "bun simt"...N-ai luat in seama nici macar ca am repetat de atatea ori ca e o parere personala si n-am ridicat-o la rang de regula in societate.

Asta m-a jignit, draga domnule, pentru ca m-a facut sa ma intreb ce sens a avut de fapt observatia ta? Pura polemica? Probabil, dar inutila.

Asa cum dumneata poate numesti "lipsiti de cultura muzicala" manelistii (un simplu exemplu), permite-mi si mie sa-i numesc "lipsiti de cultura culinara" pe cei care in loc sa manance supa prefera ceva apropiat la gust cu apa Marii Negre. E exact acelasi lucru.

P.S.: "in Romania nu exista cultura culinara" e o mare gogomanie raportata la subiectul de fata (care a devenit sarea, vad).Adica daca tara (ca notiune abstracta) duce lipsa de ceva, asta e automat adevarat pentru fiecare individ? E ca si cum ai citi in ziar "Romanii nu mai merg la cinematograf" si ai trage concluzia ca e normal sa nu mergi nici tu, pentru ca esti roman.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

Radacinile noastre sind la niste oameni de mult "gust", Romulus si Remus, daca im permiteti licenta asta, insa nu sunt de acord ca sarea si piperul in cantitati mai mari decit cele prevazuta de bucatar sau bucatareasa sint de ajuns sa-i jigneasca pe acestia. Un bucatar bun (sau o bucatareasa buna) nu-si inchipuie ga gustul lor e universal valabil, si daca vorbiti de un bucatar mediocru, et bien, c'est pas la peine!

era tortita de la ceasca prea mica si nu incapeau toate degetelele si pe ala mic il tineau ridicat ca sa nu se friga?
mi-am dat si eu cu parerea.

Clar, fiecare cu parerile si gusturile lui. Precizez doar ca nu ma refeream la culturi in general, ci la a noastra, europeana, care are destui numitori comuni.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

simeon este o fiinta pacifica si echilibrata.de unde tragi tu concluzia ca doreste polemica?serios, nu vad de ce te-ai ofensat.

Nu era nici un fel de atac la persoana fata de Simeon, am o parere chiar foarte buna despre el.
Nu m-a deranjat persoana lui, ci ceea ce a spus.
De fapt, ca sa fiu sincera, m-a scos din sarite ca au sarit toti la faza cu sarea de parca nu s-ar sti ca "de gustibus non disputandum est"...
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

ca tot vorbim de gusturi culinare, mie mi se pare de prost gust sa manaci paine la mancaruri cu cartofi, paste sau orez, sau la supe.

si de hyper prost gust mi se pare urarea "sa aveti pofta".

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

am o singura nedumerire.

cand stateai in Ro nu mancai orez, supe si cartofi cu paine?
eu recunosc, mancam pe rupte PAINE.acum s-au mai schimbat vremurile, intr-adevar nu mai amalgamez painea la astfel de mancaruri, chiar daca nu ar fi de prost gust, dupa umila mea parere.probabil ca si clima,nr. de proteine sau chiar si varsta( :(((( ) influenteaza enorm in obisnuintele culinare ale tuturor.

Am remarcat si eu chestia asta, romanii mananca paine la aproape orice (nu fac exceptie din pacate desi silueta-mi zice ca ar trebui ), in timp ce restul europenilor aproape ca nu folosesc paine la masa (max. o felie). Despre ragaitul de dupa-masa eu stiu ca este un obicei raspandit in Orientul Mijlociu -arabi, turci , persani. Dupa masa este politicos sa tragi un ragait cat mai bubuitor, pentru a face placere gazdei, acesta fiind semnul ca ti-a placut mancarea ! Deci-cate bordeie atatea obiceie !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

eu mananc 100 grame de paine pe luna!aici in Italia. nu garantez ca-mi dati crezare dar asta e adevarul.numai ca, cand vin la mamica si taticu' in Ro imi dau in petec! halesc paine la orice masa,nu tin cont.si n-as zice ca e lipsa de educatie culinara.mama habar n-are sa faca spaghetti si nici nu o intereseaza...deci hidrocarburi de unde???? :))))

asta e traditia si costumul, ce sa mai!

Poate hidrocarbonati ca hodrocarburi e cam greu...doar nu mananci metan ;)

Nici eu nu mananc/mancam paine la cartofi, paste si orez. Nu-mi placea/place. Dar nu cred ca e de prost gust daca mananci, e vorba de gustul fiecaruia aici. Una e ce mananci si alta cum mananci.

Sa-i vedeti pe americani cum mananca cu mana de n-au treaba. De indieni ce sa mai zic...da' asa se mananca la ei, in India.

Sau pe englezi cum casca fara jena in metrou, pe strada oriunde, fara sa-i puna mana la gura. Deh. Nici romanii nu-s mai breji, cati scuipa de strada?!

E vorba de educatie aici.

defect de lingvistica.ai dreptate.

mya, cum spuneam, este vorba si de cultura si obiceiurile diferitelor tari si popoare. In Europa este politicos sa mananci tot si sa lasi farfuria goala. La beduini daca lasi farfuria goala ti-o umple imediat cu mancare ca asta inseamna ca nu te-ai saturat. Daca vrei sa nu te indoape trebuie sa lasi putina mancare in farfurie .
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

De acord cu RSI.

Citisem in Romania intr-o carte pe nume "Codul bunelor maniere" (parca scoasa de editura Humanitas) ca politicos este sa lasi ceva in farfurie, cat de putin. Eu o cam golesc :(.

Intr-o vreme se manca paine multa pe la noi, mai mult din considerentul ca, in lipsa mancarii adevarate, trebuia sa bagi ceva la ghiozdan.
Mai nou, au aparut specialitati si specialitati in brutarie, tot felul de bazaconii, care mai de care mai atractive, si iar se mananca paine multa...

Personal, nu mananc paine de 4-5 ani. Recunosc, cateodata, foarte rar, ma mai delectez cu putina paine prajita la micul dejun (in concediu, ca atunci se poate lua micul dejun), sau la ziua vreunui coleg la serviciu, mai gust cate un pateu cu branza...
Culmea, la cele mai multe petreceri in care se serveau sandvisuri, eu luam mereu "invelisul", lasand felii de paine goala intre sandvisuri, ceea ce exaspera mai mereu gazda...

Nu, obiceiul vine din evul mediu cand au aparut morodeniile si condimentele. Tacamurile nu erau folosite pe scara larga ( daca erau cumva folosite) si se manca cu mana; asa ca oamnii aveau mereu la masa degetele pline de mancare, si ca sa poata sa-si puna condimente pe mancare pastrau degetul mic curat, special pt asta. Degetul mic tinut in sus avea un rol foarte bine definit si foarte practic pt acea epoca. O data cu aparitia tacamurilor, mainile au ramas curate, iar ridicarea degetului a devenit un semn de distinctie si noblete, de foarte buna purtare, caci doar bogatii isi perimteau in Ev mediu sa aiba mirodenii.Poporul i-a imitat, in timp nu a mai fost nevoie de acest deget, iar astazi este un obicei de prost gust.

Este adevarat ca atitea bordeie fiecare cu alt mod de educatie dar principiile de baza(in special bunul simt) se evidentiaza si atunci se vede foarte clar granita dintre "ceea ce tine de educatie si snobism"
Un snob oricit ar incerca sa para alceva tot isi va da in petec odata si este greu doar inceputul.
Dar educatia si bunul simt odata formate ramin in noi indiferent unde ne-am afla ,si ramine sa ne adaptam doar diferitelor situatii sau culturi chiar.

Nu, n-am citit-o, dar mi-ai adus aminte de o scenă din „Europa mea” a lui Gheorghe Ursu – românul care cerea pâine la masă în Anglia.

Nu cred ca tine de cultura culinara sa nu mananci paine cu pasta, sau paine cu orez, paine cu mamaliga, etc.... Unora li s-o fi parand delicios, dar pentru mine e ca si cum as manca crochete de cartofi cu garnitura de cartofi prajiti :) Sau felul intai ciorba de fasole si felul doi iahnie de fasole...;)

Popix : pai daca te-ai dat pe pastasciutta ti-ar exploda stomacul daca ai manca si o paine pe zi :).. Desi cunosc persoane care mananca spaghetti alla bolognese cu pizza pane ...
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

Daca te-as prinde scobind cu degetele in sandwhich-urile facute de mine te-as trimite imediat la colt :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

De unde începe exagerarea ? Unde, între un vârf de cuţit şi o lingură întreagă, stă limita admisă până la care se poate adăuga sare? Oricât aş sta şi m-aş gândi, tot n-aş putea s-o iau ca o ofensă personală dacă vecinul de masă îşi transformă supa în apa Mării Negre. Doar el o mănâncă, lui îi place aşa, probabil ar fi la fel de naşpa pentru el să mănânce supa nesărată, cum ar fi pentru mine dacă mi-aş turna solniţa în farfurie.

Sigur că toţi aici schimbăm păreri personale, nu proiecte de legi.
A mea de exemplu e că-i cel puţin ciudată orice constrângere, limitare în materie de gust al mâncării şi că singurul criteriu valabil ar trebui să fie plăcerea proprie. Şi aici intră orice pasibil de prohibire – cantitatea de sare, de pâine, combinaţia de pâine cu cartofi, ketchup-ul sau absenţa lui, temperatura vinului, combinaţia vin-mâncare etc.

Nu susţin că trebuie făcută tabula rasa şi că-i de preferat să se renunţe la toate axiomele gastronomice stabilite vreodată. Dar acceptarea lor ar trebui să ţină de liberul arbitru. Dacă nu-ţi place şi nu-ţi place vinul alb la peşte şi nu eşti dispus să înghiţi combinaţia nici din snobism, atunci nu văd nici o crimă în a bea lângă lostriţă vin roşu, ţuică, bere, cola sau orice-ţi pică bine.
Mănânci pentru stomacul şi papilele proprii, nu ca să-ţi manifeşti în public adeziunea la anumite valori.
Gazda care insistă să-şi converească invitaţii la gusturile ei, sau mai rău, la nişte gusturi „cuvenite” mi-o aduce aminte pe Chiriţa care impusese blanmanjelele în dauna alivencilor.


Şi stai liniştită văd că au sărit / or să sară mai mulţi pentru lipsa de cultură culinară naţională susţinută de mine, decât pentru raţionalizarea sării propusă de tine.

Nu-s de acord că doi, trei patru indivizi „culţi” culinar i-ar compensa pe restul care mănâncă la Mc Donald’s aşa cum Patapievici stă pe un talger al balanţei şi pe celălalt, să zicem, maneliştii.

Poate nu-i potrivită comparaţia matematică, dar văd cultura culinară ca implicând mai multe condiţii necesare, dar nu suficiente.

Prima ar fi calitatea produselor. Nu ştiu cum era înainte de război, bunicii mei povestesc de ficat de gâscă îndopată de vânzare la piaţă, dar comunismul cred că a făcut praf mai tot ce însemna calitate şi recuperarea-i destul de grea.
Apoi ar fi o prosperitate larg distribuită. Nu-i văd prea preocupaţi de rafinarea culinară pe cei care în ultima săptămână dinainte de salar / pensie îşi compun meniul din cartofi, pâine şi iaurt.
Mai aş adăuga interesul, pasiunea pentru mâncarea bună şi suficient timp pentru gătit.

Nu m-am luat ca etalon pe mine, ci am vorbit gândindu-mă la toate familiile pe care le cunosc. Şniţele, pireu, tocană, friptură de porc, chiftele, grătar, cartofi prăjiţi, paste cât încape, foarte rar ostropel, supă de găină sau ciorbă de salată, zacuscă, işlere, gogoşi, clătite, baigli şi cozonaci – toate mâncăruri universale sau importate. Până şi sarmalele ni-s moştenire otomană.

Când am citit cartea lui Radu Anton Roman - „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, am avut impresia că lecturez poveşti cu zâne sau tăbliţele de la Tărtăria descifrate – ceva fascinant, dar fantastic sau demult pierdut.

mmmm....apetisanta ultima parte a comentariului tau. Ce-s alea " işlere" si "baigli". Daca-s bune solicit si reteta, if possible. :P

Crede-ma, am inteles perfect ce vrei tu sa spui. De-asta mi-e nitel greu sa te contrazic. Problema e ca amandoi am vorbit pana acum de pe planuri complet diferite, adica eu aveam ceva in minte si tu ceva destul de diferit.

Nu incerc sa te conving, de altfel subiectul asta n-are nici in clin nici in maneca cu "a avea sau a nu avea dreptate"... Dar uite ca incerc sa iti explic cum de am ajuns la ideea asta legata de gustul mancarii, care vad ca a scandalizat destui.
In primul rand, iti dau dreptate, e absolut anormal sa mananci ceva ce nu iti place. Dar, in fond, cum hotaram noi ca un fel de mancare ne e pe plac sau nu? In nici un caz nu ne nastem innebuniti dupa untura sau dezgustati de caviar (exemple la nimereala:) )...In alte cuvinte, mancam ceea ce am fost obisnuiti sa ne placa, ceea ce este tipic familiei in care am crescut sau chiar tarii in care ne-am nascut. Aici vine de fapt in discutie "cultura culinara"... daca de mic ai fost invatat sa golesti solnita in farfurie sau sa-ti albesti friptura de mujdei de usturoi, in mod clar asa o sa faci mereu.

In alte cuvinte : eu vorbeam despre niste constante, despre un anumit echilibru alimentar, nu neaparat despre sare sau piper:). Excesele de genul asta nu sunt sanatoase, asta e principalul, si pe asta s-a construit de fapt orice "cultura culinara" a lumii. De asta excesele de orice fel sunt condamnate. Deopotriva de medic si de eticheta.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

Simeon, sunt perfect de acord cu tine; mi-a placut comentariul tau...

Honey...tu spui:
mancam ceea ce am fost obisnuiti sa ne placa, ceea ce este tipic familiei in care am crescut sau chiar tarii in care ne-am nascut.

pana la un punct e adevarat...dar ''cultura culinara'' ti-o faci in timp...nu mananci mereu (ca) acasa, mai schimbi ''decorul'', mai incerci si altceva (de foame sau de curiozitate) si ajungi sa nu-ti mai placa poate, chiar asa mult usturoi pe friptura, mai degraba preferi hrean cu unt, sa zicem...
bineinteles ca excesele nu-s bune, cele culinare nu fac exceptie...am citit si eu (mai mult am rasfoit) cartea de care spune Simeon (Radu Anton Roman- bucate, vinuri si obiceiuri romanesti) si am ajuns la concluzia- printre altele- ca bucataria romanesca este complicata, foarte grea si chiar nesanatoasa...carnea de porc predomina in meniuri, rantasuri, tocaturi, dulciuri grele cu multe oua, cu mult zahar, s.a....si paine, enorm de multa paine se mananca in Romania, poate Baraganul cel vesnic semanat cu grau este de vina, nu stiu...

Parcă te şi văd..., cum te intrigă de fiecare dată când vezi câte un platou cu câteva felii chele!

Vreau, totuşi să te asigur că nu ciugulesc feliile, am grijă să ridic brânza, caşcavalul ori şunca, încet, cu grijă, astfel încât feliile de pâine să fie "refolosite"...

Revenind la subiectul discuţiei, am să pun următoarea problemă: în Ardeal, când eşti invitat acasă la cineva, la masă, e musai să deguşti ceea ce-ţi oferă gazda, că altfel zice că nu o respecţi. Ce te faci că trebuie să iei în nas păhărelul de palincă (indiferent dacă eşti bărbat sau femeie), la care se pot adăuga feluri de mâncare destul de ... piperate, grase..., e drept, poate gustoase, dar şi cam nesănătoase, vorba lui Intruder.
Şi atunci, ce faci? refuzi gaza, riscând să fii considerat nepoliticos, sau acepţi, riscând să ţi se pună şi al doilea pahar? Nu de alta, dar mie mi s-a întâmplat...

Accept, bineinteles :) Dar a doua oara ma gandesc mai bine inainte sa-i vizitez.:))
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

mi s-a intamplat si mie si tot in ardeal. dar ma scolise cumnata mea inainte: zi ca iei "buline" (= antibiotice.) era singurul motiv pentru care o persoana din acel satuc, barbat, femeie, copil, nu ar fi baut. asa am scapat cu fata curata. mai ales ca in ziua respectiva fusesem invitati in vreo 4-5 case!

Ok, notat:) Buna smecheria, nu se stie niciodata cand ai nevoie :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

Ai scăpat pentru că erai de gen feminin, ca să zic aşa... Mie mi s-a spus că pălinca e medicament..., aşa că nu a ţinut.

Să ştii că este adevărat asta, cu medicamentul; mie mi-a omorât multe răceli, şi nu numai.
Acum îi duc dorul pălicii, pe bune

Mi-am amintit de tatal unei bune prietene care spunea ca cel mai bun tratament pentru raceala e sa stai la gura sobei dupa niste "tuicomicina":)

Palinca, sincera sa fiu, n-am baut niciodata... M-a cam speriat renumele de "bautura-foc" :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

mmmm yummy! citind comentariul tau am si vazut masa grosolana de lemn, purceii cu marul in gura, stacanele de vin, cainii de vanatoare batandu-se pe ciosvartele aruncate pe jos, mesenii unsurosi, buhaiti, cu barba plina de resturi de mancare, cu hainele pline de sosuri si vin rosu, dar tinand cu grija degetelul mic, si asta plin de piper, boia, etc, putin ridicat.:-))

Mi-ai amintit de romani... Care erau atat de amatori de mancaruri bune (bune in opinia lor, pentru ca mie stomacul de scroafa umplut nu mi se pare prea apetisant), incat pe parcursul unei mese, care dura ore si ore, se opreau din cand in cand din mancat pentru a vomita. Astfel isi goleau stomacurile si se puteau intoarce la masa pentru a degusta in continuare:)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

bauta cu masura e mai bun ca orice medicament :) intr-adevar omoara toate recelile. se apre ca are si efecte pozitive in digerarea alimentelor "grele".
sa nu uitam ca si francezii mananca mancaruri 'nesanatoase', dar stropite din belsug cu vin rosu :) si pe de-asupra consuma alimentele in cantitati foarte modeste. oricum speranta lor de viata e mai mare decat ale altor natzii.
mancarea cu cat mai sofisticata, cu atat mai putin sanatoasa. acum cand m-am 'maturizat' putin, am inceput sa prefer bucataria italiana - in general cea mediteraniana- bazata pe elemente mai sanatoase si mult mai simpla- celei franceze, si cea japoneza celei chineze.:)

eu stiu?
cumnata mea era medic de dispensar in sat si de cate ori serveam scuza ea confirma cat mai profesional cu putinta.
si in ceea ce priveste faptul ca eram de gen feminin, imi spunea cumnata ca pana si beblusilor, cand le cresc dintii, li se da o carpa inmuiata in palinca, sa nu mai planga. se pare ca ardelenii nu fac discriminari de nici un fel.