Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Barbatii mei - capitolul 3


de ima la: 26/10/2005 13:49:00
modificat la: 27/10/2005 22:00:51
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Singuratatea si plictiseala sunt, de multe ori, dusmanii ratiunii. Si totusi, daca nu as fi fost atat de singura, plictisita si irationala intr-o seara friguroasa de 12 decembrie, nu l-as fi intalnit pe Alexandru. De obicei rigida si inabordabila, in seara aceea m-am lasat convinsa de cele mai banale trei fraze, aruncate pe mesageria unui site matrimonial pe care il descoperisem de curand, sa ma intalnesc cu el, intr-o jumatate de ora, la clubul Basilicum, pe Schitu Magureanu. Locul de intalnire il stabilisem eu, era clubul meu preferat, si acum imi pare rau ca s-a desfiintat. “Ai sa ma recunosti – i-am scris in mesaj – sunt imbracata numai in alb si negru.”
M-am urcat in masina gandindu-ma ca am innebunit de tot daca ma duc sa ma intalnesc cu o persoana despre care nu stiu absolut nimic si pe care nici macar nu am vazut-o. Conducand in jos pe Kogalniceanu, ma uitam la decoratiile luminoase de Craciun, insirate pe marginea bulevardului si am avut pregnant senzatia ca ceea ce urmeaza sa se intample va fi cu totul special. Am ajuns cu 5 minute mai devreme si, cum planuisem sa-mi las masina dupa coltul strazii, pe Stirbei Voda, am trecut prin fata clubului ca si cum ar fi fost intamplator. Stand la semafor, mi-am intors capul si m-am uitat pe trotuar, la intrarea in club. Si l-am vazut. Nu stiu cand am sa uit imaginea lui asteptandu-ma pe trotuar si fiorul ce m-a scuturat din cap pana-n picioare. Inalt, brunet ca noaptea de-afara, imbracat intr-un “alain delon” negru, cu mainile in buzunare si o prestanta ce m-ar fi facut sa-l disting intre o suta de barbati, parea putin stanjenit de postura in care se afla, asteptand pe un totuar o femeie cu care schimbase cateva cuvinte pe internet.
“Nu e el – mi-am spus. Linisteste-te inima, ca nu poate fi el. E prea frumos.” Am parcat masina unde-mi stabilisem si m-am indreptat incet spre intrare, spunandu-mi ca mi s-a parut, ca nici n-o sa-l mai gasesc acolo pentru ca nu e el. Probabil ca “el” nici n-o sa vina sau am sa ma trezesc cu cine stie ce aratare. Am intrat pe Schitu Magureanu si totusi era tot acolo. Ciudat, probabil ca asteapta pe altcineva. M-am apropiat si pe masura ce-mi dadeam seama, din felul in care se uita la mine, ca e intr-adevar “el”, am inceput sa tremur usor de emotie.
“Buna seara, imi spune. Sus, in club, e o petrecere privata. Am crezut ca e o gluma pentru ca sunt mai multe persoane imbracate in alb si negru.”
“N-am stiut. Imi pare rau. N-am stiut ca e o petrecere privata. Ce facem acum?”
“Mergem jos, in restaurant”
Mi-am dezbracat haina de blana cu maini sovaitoare si straduindu-ma sa-mi tin firea. Ne-am asezat la masa si am inceput sa discutam, studiindu-ne reciproc. Era imbracat impecabil, intr-un costum bleumarin inchis extrem de sobru, de o eleganta desavarsita. Ochii negri-taciune, ca si parul, marginiti de gene lungi si dese, o fixitate a privirii care aproape ma inspaimanta, sprancene bine conturate, nici prea groase nici subtiri, obrazul masculin dar de o finete sculpturala, buzele stranse, tenul smead. 36 de ani, transpira prin toti porii siguranta si maturitatea varstei. Calm, retinut, cu gesturi si atitudini de felina, teribil de evaziv si misterios.
Mie inca nu-mi venea sa cred. Parca nu eu eram acolo, parca nu mie mi se intamplau toate astea. Am stat patru ore la masa. In prima jumatate de ora m-a testat. Ma privea fix in timp ce-mi vorbea si evita cu o dexteritate suspecta sa raspunda la toate intrebarile personale pe care i le-am pus. Nu am insistat prea mult pentru ca era evident ca nu aveam sa scot nimic de la el si il intelegeam pentru ca nici mie nu-mi place sa fiu interogata si nu intentionam sa spun nimic despre mine asa ca l-am lasat in pace. Mi-a spus cateva lucruri care ar fi putut sa fie la fel de adevarate pe cat false. I-am raspuns cu priviri ironice si neincrezatoare (sunt experta in asa ceva) si cu glume. Nu aveam de unde sa-l apuc, mi se parea extrem de alunecos. Si pentru ca nu stiam cum sa-l interpretez, am aplicat aceeasi tehnica a evitarii, ambiguitatii si raspunsurilor gen ghicitoare pe care o folosea si el. Treptat, cred ca am incheiat un armistitiu tacit si ne-am mai relaxat amandoi. A glumit cu chelnerul si mi-a spus cateva bancuri. Avea un fel foarte ciudat de a le lega intre ele. Sarea dintr-unul in altul ca si cum ar fi fost o povestire continua. Sfrasitul unuia devenea inceputul altuia si tot asa. La un moment dat, mi-a spus un banc mai deochiat si a parut foarte incantat de faptul ca l-am gustat si am ras din toata inima, fara false aere de pudoare. Isi pregatea probabil terenul pentru ceea ce avea sa urmeze. Imi placea atat de mult incat mi-as fi dorit sa pot sa suspend undeva in timp intalnirea noastra.
“Ce cauta o femeie ca tine pe un site matrimonial?” m-a intrebat la un moment dat. Nu mai retin ce i-am raspuns dar stiu ca m-am intrebat acelasi lucru referitor la el. Nici unul din noi nu parea a fi tipul de oameni care populeaza astfel de site-uri.
Ne-am hotarat sa plecam. Era deja miezul noptii. Am iesit din restaurant, m-a luat in brate si m-a sarutat. Nu mi-a trebuit mai mult ca sa-i raspund “la mine” cand m-a intrebat “unde mergem?”. Dupa patru ore, nu stiam despre el decat ca il cheama Alexandru, a facut inot si handbal de performanta si ca a fost in Japonia. Dar nici nu mai conta. Se stabilise o intimitate ciudata intre noi, care nu avea nevoie de detalii si informatii ca sa se manifeste.
A ramas la mine pana spre 3 dimineata. Forta, pasiune, dominare. ‘Cu mine sa n-ai nici o limita’ mi-a spus, golindu-mi creierii cu privirea lui de metal topit.
Dupa ce si-a imbracat costumul si a redevenit strainul pe care-l vazusem pe un trotuar intr-o noapte de decembrie, mi-a spus ca nu-mi poate da decat un numar de telefon. Stateam in fata lui, pe hol, imbracata intr-un halat lung de satin negru, cu bratele incrucisate peste sani, incercand sa-mi controlez emotiile. L-am privit in ochi si am zambit enigmatic: ‘Stiu. Nu-i nici o problema.’
A scos din buzunar o hartiuta si un pix si, pe usa de la intrare, a scris ‘Alexandru’ si un numar de telefon. Mai pastrez si acum hartia. E scrisa de el.
La 10 minute dupa ce a plecat l-am sunat. I-am spus ca ar trebui sa aiba si el numarul meu de telefon, ca sa ma poata suna. Si, dupa vreo saptamana, m-a sunat. Intr-o seara, pe la 8. m-a intrebat daca nu vreau sa ne vedem. Intre timp tatal meu murise si abia fusese inmormantarea. Am ezitat indelung sa accept si pana la urma am facut-o cu conditia sa ne intalnim tot in Basilicum. Am simtit ca nu-i convine, dar totusi am stabilit sa ne vedem acolo. Cand am ajuns el era acolo. Era imbracat sport de data asta. Pantaloni crem, bluza crem cu maro, mulata usor pe piept, geaca de piele maro. Venea de la o bauta. Ne-am imbratisat intr-un gest de o intimitate si caldura surprinzatoare. Imi tremurau mainile de emotie. I-am spus ca tatal meu a murit. Mi-a povestit cum a fost cand a murit tatal lui. Era usor agitat si ametit de bautura. ‘Nu stiu ce mi se intampla cu tine’ a zis la un moment dat. ‘Mi-a fost dor de tine si am simtit nevoia sa te vad. E ciudat. Parca te cunosc de foarte multa vreme’. Spuse de el, propozitiile astea au fost hotaratoare. I-am zambit surprinsa de faptul ca descria exact ceea ce simtem si eu. ‘Stiu’ i-am soptit. ‘Si mie mi-a fost dor.’
Cand am ajuns la mine am baut cate o cafea. Mi-a povestit foarte multe lucruri despre el. Surprinzator de multe. Mi-a spus ca are un copil, mi-a aratat o poza.
Stateam pe canapea, il priveam cum fumeaza si ma minunam ca-l am langa mine, in casa mea, pe canapeaua mea. Si nu ma puteam abtine sa zambesc tamp si continuu. I-am mangaiat incet spatele si m-am jucat in parul lui aspru. In tacere. Inchisese ochii si se relaxase sub atingerile mele. L-am simtit cald si vulnerabil. Mi-as fi dorit sa pot sa iau asupra mea toate relele pe care le avea de trecut, sa-mi transfer mie toata presiunea pe care stiam ca o suporta. Mi-ar fi placut sa incremenim in momentul ala in care intre noi nu mai exista nimic in afara de comuniune. Fara cuvinte, fara timp, fara spatiu.
In urmatorul an ne-am mai intalnit doar de cateva ori, la initiativa lui. Eu nu l-am sunat niciodata pana sa stabilim ca ma duc sa-l vizitez la Roma.

***
In singuratatea casei asteia care-mi place atat de mult si ai carei pereti totusi ma strang ca o camasa de forta, ma gandesc la singuratatea lui. La ceea ce simt ca ascunde in “carcasa” lui de animal de prada. Ce viata trebuie ca are omul asta! Cate ganduri trebuie ca-i trec prin minte! Nestiute, neintuite poate de nimeni. Sta el cu el si gandeste. Isi face planuri, rationamente, analize. E obisnuit sa se imparta numai cu el insusi. Merge inainte. Cu un fel de disperare a omului care nu mai are nimic de pierdut, dar poate si trebuie sa castige. Si o sa castige. Intotdeauna. Nota de plata nu conteaza. Va trece prin toate singur si neclintit. As vrea sa am taria lui. Forta si seninatatea lui. Intelepciunea si patrunderea lui. Pofta de viata. Incrancenarea. Ambitia. Dragostea. Furia. Totul.
Pana si numele lui ma infioara. Mi se pare ca nici un alt nume nu i s-ar potrivi atat de bine. Nu ar fi suficient de sugestiv. Tot ce am trait si simtit cu el poarta o marca stranie de neverosimil, de secret, de suspendare undeva in timp si spatiu. Din primul moment in care l-am vazut si pana in momentul in care scriu propozitia asta. E unul dintre foarte putinii oameni extraordinari pe care i-am intalnit vreodata. Si cred ca singurul fata de care am un absolut sentiment de implacabil, de totala acceptare si supunere. De la inceput am simtit ca poate sa faca orice cu mine, ca ma va determina sa accept fara ca macar sa am nevoie de vreun cuvant, de vreo explicatie sau vreun raspuns. Este omul pe care niciodata n-am vrut sa-l intreb nimic, fata de care n-am avut nici o curiozitate. Singurul om care mi-a fost suficient prin el insusi si prin ceea ce-mi oferea benevol, fara ca eu sa-i cer. Singurul om care, daca mi-ar cere sa-l insotesc in Siberia, as simti ca si cum asta ar fi tot ceea ce mi-am dorit vreodata sa fac.
Este incredibil pentru mine cum pot sa simt atatea lucruri paroxistice vizavi de un om pe care-l cunosc atat de putin. Sau il cunosc de fapt atat de mult? Un om pe care l-am intalnit intr-un decembrie si cu care am petrecut poate, adunand orele, cateva zile in aproape 2 ani. Eu, care sunt atat de logica si de rationala, dupa primele 2 ore pe care le-am impartit cu el intr-un restaurant de pe Schitu Magureanu, am fost convinsa ca e suma tuturor calitatilor si defectelor pe care mi-as dori sa le aiba un barbat, imaginea in oglinda a aspiratiilor mele, mai mult sau mai putin constientizate. Pornind de la forma degetelor de la picioare si pana la felul in care isi odihneste trupul noaptea in pat. Si mi se pare absolut remarcabil faptul ca niciodata, nici macar pentru o secunda, nu m-am simtit disperata sau frustrata pentru ca ne vorbim sau ne vedem atat de rar, pentru ca e insurat sau pentru ca stiu ca nu va fi niciodata al meu. Poate ca nici n-am sa-l mai vad sau n-am sa mai aud niciodata de el. Nu stiu, dar nu conteaza.
E omul caruia nu i-as spune niciodata nimic. Doar as exista langa el. Oricand si oriunde vrea el. Am plecat in Italia pentru ca mi-a spus “Vino!” intr-o dupa-amiaza, la telefon. Si as mai pleca inca o data. E omul a carei simpla prezenta fizica e atat de coplesitoare incat ma satureaza si-mi anuleaza orice dorinta in afara de aceea de a exista in preajma lui. N-as fi crezut ca mie mi se poate intampla asa ceva. N-as fi crezut ca pot sa fiu atat de absorbita de prezenta cuiva. Nu stiu aproape nimic despre el si e ciudat ca nici nu vreau sa stiu.
Mi-e foarte greu sa definesc sau sa categorisesc ceea ce simt vizavi de el. Am un sentiment de supunere totala. Nu la modul in care un sclav se supune stapanului sau, pentru ca niciodata nu s-a pus astfel problema intre noi. Ci asa cum, scaldandu-te in mare, ii intelegi si accepti forta si incerci sa te simti parte din intensitatea ei bucurandu-te deplin de toate senzatiile pe care ti le trezeste atingerea undelor ei.
Acest Alexandru, urcat din strafundurile sufletului meu, ma umple cu totul si totusi cu nimic. Oare de atat de putin am eu nevoie ca sa ma simt intreaga? Ce anume din felul lui de a fi e atat de important pentru mine incat ma face sa renunt la ceea ce sunt in mod obisnuit? Ochii lui negri ca noaptea si parul la fel de intunecat, usor ondulat, nasul in vant si buzele mereu stranse a revolta. Mainile incredibil de masculine si totusi fine, privirea incremenit de patrunzatoare si de nepatruns, usurinta atitudinii si tatuajul de pe piept. Crucea de aur de la gat si cicatricea de pe brat. Gleznele delicat conturate, dar bine legate de gambele puternice si coapsele elegant intrezarite prin stofa pantalonilor.
Amandoi, imbracati in paltoane negre si lungi pana la pamant, el par negru si ochi negri, eu par negru si ochi negri, el pantofi negri, eu cizme negre cu toc, plimbandu-ne noaptea, la brat, in pas alert, pe strazile Romei. Putinii trecatori se uita cu admiratie la o astfel de pereche. El vorbeste, imi povesteste. Despre el, despre viata lui. Eu ascult. Din cand in cand rad cu pofta si in permanenta zambesc. Pentru ca sunt bucuroasa. Pentru ca sunt fericita. Pentru ca am mancat miel cu masline intr-un restaurant marocan si pentru ca in afara de mine, Alexandru si strazile Romei nu mai exista nimic.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


no 3 - de rotsin la: 28/10/2005 10:33:58
frumoasa galerie - numerele 1 si 2 mai sunt cum mai sunt, dar 3ul le ia pe toate - sau poate simpatizez mai mult cu personajele...si ce ne pregatesti la no 4??
#82212 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hm - de Cristall la: 28/10/2005 10:06:05
Nah, capitolul trei mie nu mi-a mai placut. Prea multa redundanta si prea multe simtiri descrise la superlativ.
Dar daca se voia un fel de "oda lui", e reusit.
Patru vine? :)
#82266 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
eu am citit in ordine inversa - de DONNA la: 28/10/2005 10:34:11
insa pot spune acum, dupa ce le-am citit pe toate, ca sunt reusite si sunt clare diferentele intre ele, asa cum se simt si cele dintre cei 3 barbati..ai tai..sau ai lumii, pentru ca Ima...nimeni nu apartine nimanui, nu-i asa?
Daca mii de femei au trait experiente oarecum similare??
Daca multe avem lasitatea de a nu face decat rareori ceea ce vrem?
Daca exista relatii devoratoare si autosuficiente?
Daca suntem adesea extrem de singuri...tarziu in noapte, indiferent de capacitatea intelectuala, de posibilitatile financiare sau de frumusetea fizica??
Daca avem dreptul sa iubim cu patima si sa traim propria viata cu libertatea considerata de unii frivolitate occidentala?

ei bine, propun sa ne gandim la alternative...
Sotia mai mult sau mai putin nefericita..cu copii si cu o viata..implinita
Femeia singura, libera si ramasa fata batrana, cum se spunea inainte, ofilita de dorinte neincercate nici macar cu gandul..si de solitudine
etc...
fiecare are puterea de a alege..si eu cred ca asta e cel mai important
apreciez mult curajul si talentul tau
#82271 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
yep - de zaraza la: 28/10/2005 11:46:56
cam de acord cu cristall.
prea iti descrii tu personal senzatiile, in loc sa ne lasi sa vedem filmul. prea putine imagini, prea mult voice din off.


zaraza

ps: primul text mi-a placut cel mai mult, foarte mult. urmatoarele descrescator.
#82294 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ima, - de maria de la medgidia la: 10/11/2005 13:17:14
pentru o asemenea deschidere nu credeam ca se pot aduce critici, dar iata cum cei care nu pot face acelasi lucru gasesc prilej de critica...

mie imi place stilul tau direct si cumva intim, dar un fel de intim "at ease with yourself", degajat... si am un gust de multumire ca cineva impartaseste trairi pe care uneori le-am avut si eu...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86430 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...