Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Din seria Mary cea cu vino-ncoa'


de rotsin la: 26/10/2005 22:06:00
modificat la: 27/10/2005 22:04:15
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
...ma intorsesem marti la buzau sa fac poze la locul accidentului si nimic din urmele a ceea ce se intamplase nu mai ramasese acolo. Era un colt de bloc, o bucata de bordura pe care paseau alti oameni –copii si cupluri si barbati si oameni…un colt de bloc gri si atat.

Inchid ochii si incerc sa zbor, sa ma ridic ca atunci, in seara aia minunata in Ámsterdam cand valurile ma purtau cu viteza ametitoare in cosmos si pe masura ce inaintam ma apropiam de un soare si lumina si caldura imi inundau fata si eram fericita, atat de fericita, poate cea mai fericita! Pentru ca acolo, in mine totul era minunat si totul era bun si intindeam bratele si vantul ala caldut ma impingea de la spate mai repede, si mai repede si incepeam sa descriu curbe in spatiu si invatam sa ma misc in noul meu corp…si pe masura ce ma inclinam in dreapta traseul se schimba, se mula dupa mine si descriam S uri uriase si mi se parea ca las in urma nori ca avioanele cu reactie care brazdeaza cateodata vara cerul….Si deschideam ochii si ma trezeam iar in barul ala intunecat unde gurile oamenilor se miscau repede, mult prea repede pentru mine si incercam sa urmaresc desi in mintea mea totul era slow motion picture..o prietena ma intreba daca sunt ok si zambeam pentru ca era singurul lucru pe care putea sa il fac – as fi vrut sa ii spun Da atat – insa cuvintele se incapatanau sa pluteasca si ele in sinea lor si nu ma mai ascultau si nu mai gaseam energia sa le fac sa ma asculte…si inchideam ochii din nou pentru ca asta era cheia sa ma intorc in mine insumi si pluteam din nou pe lungimi de unda dilatate si incepeam acum sa fac rotatii la 360 de grade si eram omul din desenul lui Leonardo Da Vinci si descriam cercuri, cercuri, mii si sute de cercuri in miscarea mea de rotatie – si ma invarteam in jurul soarelui ca un alt satelit ce se chema Madalina.

Am plecat pe strazi si o ploie marunta mangaia Amsterdamul si districtul rosu cu papusile lui de toate felurile si culorile in vitrine mari incadrate de lumini rosii – si totul se amesteca in mintea mea ca intr-un tablou de Chagall. Si am inceput sa imi ating mainile si am realizat cu uimire ca palma dreapta era umeda si palma stanga era uscata – si pentru prima data imi atingeam pielea si era ca si cum ar fi fost pielea altcuiva si mana altcuiva si era extraordinar ca eu, afara din mine, sa ma simt pe mine – si imi spuneam – asa atinge mana mea alte maini si asa atinge pielea mea alta piele si asa se simte mana mea – si imi priveam halucinata mainile pentru ca nu mai erau ale mele desi erau ale mele…
Inchid ochii si acum ….si incerc sa plec, sa plec din nou in mine insami si tigara asta nu ma ajuta deloc si cad la poalele mele ca Icar cu aripile lui penibile caci un zid negru si penibil ma izbeste peste fata si nu ma lasa sa ma inalt…si ma adun umilita si imi reintru in mine si plec capul, caci stiu ca trebuie sa merg mai departe.
Si te-ai dus, dulce minune...

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


rotsin... - de Intruder la: 28/10/2005 09:08:07
si ai plecat pe strazi, gonind pe-o bicicleta inchiriata, zburand pe doua roti printre canale...si te trezeai in cafenele cu oameni fericiti ce-si gasesc o mantuire dulce-n bomboanele amarui, in fum subtire albastrui si-n ceasca de cafea fierbinte...
pluteai cu uimire-n cartierul rosu cu papusi vii in dosul geamurilor lustruite, purtai cu tine vitraliile lui Chagall cu lumina ce se cerne zgarcita peste orasul aglomerat, peste morile de vant in miniatura, peste steak-house-ul unde-ti potolesti o foame iluzorie dar omeneasca...lalele pestrite se perinda sub pedala bicicletei, nu stii daca este cea inchiriata de tine sau ai luat alta din greseala, vrei sa iesi (sau doar crezi ca vrei) din Red Light District dar te-nvaluie aroma tigarii, te poarta pe nori miscatori si pufosi, te inalta pe aripi de pasare, te coboara incet pe asfalt si dulcea minune se duce ca si cum n-ar fi fost...:)

mi-a placut foarte mult cum ai scris...scuza-ma pentru divagatie.




























#82257 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
intruder - de rotsin la: 02/11/2005 12:53:07
...si umbland pe strazi ma ciocneam de pupile dilatate...ma afundam in privirile ale fixe si zambeam aproband cu o miscare usoara a capului....stiam ca stiau si stiau ca stiam .... ritmul continua sa imi rasune in creieri cu aceeasi intensitate si zburam prin coditele rasta ale negrilor din red light district...exploram tatuajul din urechea dreapta a fetei de la coltul strazii..ma asezam pe-un gheridon si ma inaltam peste canalele cuminti ..singurele fiinte cuminti la orele ale tarzii...ma dadeam peste cap in mii si mii de rotatii agatata de spita bicicletei ce traversa peronul garii si ma trezeam in Harlem..Harlem haremul strazilor colorate pentru ca intr-o secunda sa alunec din nou printre oamenii formand cozi impletite in asteptarea intalnirii cu Ana Frank

mi-a placut foarte mult divagatia ta...
#83793 (raspuns la: #82257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rotsin, continuam? :) - de Intruder la: 05/11/2005 12:47:58
...spitele bicicletei erau din codite rasta, subtiri si negre ca serpii de apa...poate ai zarit in graba, fata imbracata-n roz si alb, cu maini nefiresti de mari, chiar si pentru statura-i inalta...avea maxilare patrate si gat puternic, prea puternic...pometii obrajilor erau iesiti in relief si privirea scotocea derutata la oamenii ce treceau pe langa ea...
Anei Frank ii este teama de zvastica desenata pe zidul din fata casei ei, acolo unde acum este un magazin micut cu unelte de pescuit...dar Ana Frank nu mai exista de mult timp, asa cum nu mai exista oameni speriati de stramosii lor biblici, asa cum nu mai rasuna pasi sacadati pe caldaram in ritm de Deutschland, Deutschland über alles, über alles in der Welt, asa cum nu mai exista Jurnalul Anei Frank ascuns intr-o pivnita intunecoasa si umeda...
strazile inguste se-ntind docile pe langa canale cu apa galbuie, suportand oamenii cu pupile dilatate, bicicletele prafuite, masinile si gazele de esapament...se-nalta in jur miros de paine prajita, de fum iute si subtire, de pamant reavan, de cafea proaspat rasnita, de vanilie...
dulcea minune pleaca din nou, poate ai vrea sa revina, poate ti-e frica de ea, poate ai chema-o din scapararea brichetei dar, nu vrei si nu poti sa te-ncui in lumea celor fara de prihana, in lumea poleita cu aur fals, iti trebuie durere, iti trebuie bucuria aceea reala si de scurta durata, pe care o poti atinge, o poti pune bine in coltul cu amintiri...
si pedalezi prin Harlem-ul plin de turistii care fac fotografii si cumpara saboti de lemn albicios si care, se cred personaje din ''Rondul de noapte''...nimic nu-i intamplator, ''orasul in flacari'' se cufunda in apusul de soare si pedala bicicletei geme ruginita sub talpa pantofului...

p.s.
pentru eventualii (ne)cunoscatori: postarea mea este doar realitate invelita in putina fictiune...m-am asezat cu rotsin la o masa din cafenea depanand amintiri separate (sau nu?...)
(audacter calumniare, semper aliquid haeret.)
























#85031 (raspuns la: #83793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
intruder, continuam?:) - de rotsin la: 08/11/2005 16:17:26
Lasasem bicicletele langa caramida rosie a garii de nord...masini cu numere galbene colorau si mai mult orasul de marzipan....morile de vant ramasesera departe gesticuland continuu...iti aratasem mascotele din Dam square si rasesem de copii blonzi ce faceau poze cu scheletul...mergeam pe strazi, cu tarabe cu pantofi si saluri de toate culorile...ma opream din cand in cand fermecata de atata culoare..si alergam sa iti prind urma...te oprisei sa cumperi dvd-urile cu Bunuel si fericirea din ochii tai devenea molipsitoare...
Foamea ne zgaria stomacul si cumparam cartofii in cornet mustind de maioneza ...si ne frigeam degetele incercand sa ii trimitem in vesnicia stomacurilor noastre..Van Gogh il gazduia pe Schiele ...insa preferam sa ne ratacim pe canalele verzui, prin vitrinele cu trifoiul cu cinci foi, printre bulbii si semintele de lalele...
Din cand in cat cate o blonda Saskia iti atragea atentia....si radeam de gusturile tale pentru femei in maiou si cizme..
inserarea venea tarziu si lampile atarnate la ferestre se aprindeau lent schimband nuantele culorilor din jur...ne asezasem in Dante Caffee s si comandai un Heineken, imi desertam traista plina cu suveniruri....si savuram aroma ciupercilor miraculoase...ma intrebai:
#85805 (raspuns la: #85031) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
continuam... - de Intruder la: 11/11/2005 11:01:33
...te-ntrebam: cerul n-a devenit portocaliu si obiectele nu se topesc, scurgandu-se pe podea, pe trotuar sau pe ziduri?...masinile n-au ochi si gura si nas ce freamata strada?...nu simti inca inima cum ti-a iesit din piept si cum bate deasupra capului tau, desfacut in bucatele mici?...
berea mea statea cuminte in pahar, ti se parea ca beau culoare din tablourile lui Van Gogh, ca sorb petale de floarea-soarelui si mi-l aratai pe pictor alaturi de fratele sau, Theo, la o masuta...
cerul a devenit din nou albastru, norii au capatat alta forma si la masa de alaturi stateau doi barbati, vorbind in limba franceza...
ne-am suit apoi intr-o barca veche, cu vopseaua scorojita peste tot si am privit pontoanele, de-aproape, am vazut chiar jucarii imprastiate si copii si mese de plastic pe punte si caini si prin geamurile fara perdele ze zareau televizoare aprinse si paturi si vaze cu flori si bucatarii cu vesela agatata-n rastele...in buzunar aveam un saculet cu bulbi de lalele, cumparat in Piata de Flori unde culorile te izbesc in privire si unde trandafiri incredibili si mari si aproape negri la mijloc si roz spalacit pe margini stau trufas in ghivece sau vase mari de aluminiu...
la muzeul "Madame Toussaud", ne-am fotografiat alaturi de Oprah Winfrey, Tony Benett, Pierce Brosnan, Richard Nixon, Lady Di...
doi tineri radeau langa Arnold Schwarzenegger, eram iritat de privirea moarta de pe fata actorului si-atunci am zarit tatuajul de pe umarul fetei, o iguana...si am coborat privirea mai jos, fata avea genunchi frumosi si rotunzi, era-ncaltata cu pantofi sport, albi...ne-am luat la revedere de la Oprah, am plecat...
porumbeii ni se asezau pe umeri, copiii din piata se fotografiau cu ei si ni se facuse foame iar...am intrat intr-un restaurant galben, totul era galben...perdelele, imbracamintea fetelor ce serveau la mese, farfuriile, mocheta lavabila, scaunele, fetele de masa, cestile, servetelele, peretii incarcati cu gravuri, reprezentand ambarcatiuni din toata lumea...si ne-am repezit la pestele cu sos de lamaie si la clatitele cu banane si am baut din ''olandezul zburator", cremos...
si am ratacit iar pe strazile inguste, printre turistii cu aparate foto la gat si politisti si am fotografiat un grup de batrani cu fete zbarcite si zambitoare, uimiti de tineretea orasului, ei insisi tineri pe sub trupurile obosite si-ncarcate de ani...
























#86667 (raspuns la: #85805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...