-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Poveştile bătrânilor


de Ovidiu Scarlat la: 27/10/2005 00:11:00
modificat la: 27/10/2005 22:05:11
voteaza:
Vă invit să povestim, să ne amintim de toate poveştile adevărate pe care le-am auzit de la parinţi, bunici, vecini etc. Am să încep eu ca să vă fie mai clar ce aştept.
Mama îmi povestea despre bunicul ei care a murit destul de tânăr că fusese un om foarte gospodar şi avea multe scule, ei bine la el apela în special un vecin si problema era că aducea şi sculele degradate. Până într-o zi când vine cu unealta solicitată şi-l întreabă pe vecin:
- "Asta-ţi trebuie?"
- "Da!..."
- "No... de-asta să-ţi cumperi!!"

Apoi am mai auzit povestea celor doua femei care au stat în puşcarie 15 ani şi când au fost eliberate au mai stat încă câteva ore pe şantul de langă puşcarie ca să termine ce au avut de discutat.

Apoi povestea ciobanului care se plicisise de atâta singurătate şi a dat alarmă falsă: "lupul la oi!!" A repetat gluma de câteva ori pană când chiar a venit lupul dar nici un ţăran n-a mai venit cu furca în ajutor.

Cam atat pentru acum. Aştept să citesc poveştile auzite de voi.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


ciobanul tau... - de Jimmy_Cecilia la: 27/10/2005 22:30:25
iese direct din La Fontaine... :))
#82177 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Povesti? De ce nu..... - de cosmacpan la: 28/10/2005 00:29:39
POVESTEA CELUI CE NU S-A IMPACAT CU LUMEA

Se spune ca demult, tare demult, pe cand eu nu stiam inca a povesti, traia un om, adica eu, care se tot straduia sa……se tot straduia…..se tot…….se……termina povestea si eu n-am spus nimic.
“Caci nu este ucenic mai presus de invatatorul sau; dar orice ucenic desavarsit va fi ca invatatorul sau” asa spune pilda desprinsa din Cartea Cartilor. Si omul nostru se tot straduia sa se impace cu lumea, dar lumea nu dorea acest lucru. Nu inca. Asa ca omul nostru, adica eu, s-a hotarat sa plece, sa paraseasca lumea fara a se mai impaca cu ea.
Apoi a incercat sa se impace cu sine insusi dar nici sinele nu era pregatit pentru aceasta impacare. Atunci am ridicat ochii spre cer, mahnit, dar cu flacara sperantei in inima am strigat “Eli, Eli, lama sabactami” ceea ce tradus inseamna “Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?”
Dar ceea ce eu n-am inteles era ca Dumnezeu nu ma parasise nici o clipa. EL era cu mine, era in mine, era….mine. Si eu eram EL. Doar ca in orbirea mea nu mai reuseam sa vad dincolo de ceata ce-mi intuneca privirea. Ochii mei erau prea obositi ca sa mai priveasca in jur. Iar inlauntrul era plin de intunecime si nu se mai distingea nimic. Uitasem sa ma bucur de stralucirea verdelui si a vietii, sa ma umplu de caldura soarelui si a trupului iubitei, sa disting sagetarea randunelelor pe seninul fara de pata al cerului sau strafulgerarea bucuriei din ochii celor dragi mie. Nici macar nu mai reuseam sa vad lacrimile cerului ce se prelingeau din preaplinul norilor, petrecandu-se in santurile obrajilor si pierzandu-se in marea plina de regrete a sufletului.
Qvo vadis Domine?
Si atunci am decis: voi intreba. Si am plecat in lume intreband din om in om. Unii au avut curaj sa-mi raspunda, altii au avut timp sa stea de vorba cu mine, altii mi-au scuipat in fata nepasarea lor. Un singur om, un invatat, s-a uitat la mine de la inaltimea calmitatii senine si mi-a spus: n-o sufoca, dar nici n-o baga in seama. Las-o singura dar tine-o sub supraveghere. Atunci cand simti ca furia te inneaca, simte-te ca o cascada, caci cascada nu poate fi furioasa, ea cade spulberandu-si trupul in cele mai minunate curcubee. Si nu uita un lucru: “daca li se cere putin, oameni se plictisesc. Daca li se cere prea mult intra in panica. Fericirea apare in acea zona foarte delicata dintre plictiseala si panica." Atat mi-a spus si a disparut. S-a prelins in ceata amintirilor. Zona dintre plictiseala si panica, suna ca si zona dintre degetul mare si aratator sau ca orice alta tampenie care poata sa-mi treaca prin cap. Cascada. Sa ma simt cascada, sa ma scurg cascada, sa ma spulber cascada. Dar oare lacrimile mele vor fi de ajuns ca sa implineasca rostul cascadei? Oare iubirea ce se revarsa din inima mea va reusi sa umple de curcubee zonele intunecate ratacite intreplictiseala si panica. Cu toata indoiala care pune stapanire pe mine imi aduc aminte de bucuria pe care o simt de fiecare data cand pot sa sadesc samanta unei noi schimbari, caci, dupa cum afirma toti specialistii fiecare furtuna porneste de la o samanta, fiecare uragan isi are inceputul intr-o farama de soare ce priveste piezis valurile lenese ale oceanului, lasandu-si sufletul, sa se inalte, aburi usori care rastignesc curcubeele in genunea fara de caldura a inaltimilor. Sunt soare? Sunt abur? Sunt doar EU.
#82227 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
iubita - de iral888 la: 28/10/2005 10:33:58
Amorule amoras
Vedeate-as calugaras
Panan 40 de zile
Sa te vad la manastire
Cu coatele pe psaltire
Fete treaca pe la tine
Iata ca din urma-ti vine
s-o mandra copila a ta
care te-ai iubit cu ea
#82239 (raspuns la: #82227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Eu de la povestile bunicii me - de Honey in the Sunshine la: 28/10/2005 15:17:44
Eu de la povestile bunicii mele am ramas fascinata de iele si dansurile lor sub clar de luna.
Chiar.. poate sa-mi dea cineva detalii despre mitul asta al ielelor ?
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#82399 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Povestiri adevarate - de TeodoraPA la: 28/10/2005 17:23:05
Bunica mea imi povestea cand eram mica...
La noi la tara avem o apa curgatoare care trece chiar pe langa sat. Bunica mea imi povestea ca pe vremuri iarna oamenii traversau apa pe gheata. Era asa de frig incat ingheta apa cu totul astfel incat oamenii puteau trece de pe o parte pe cealalta cu cai si carute.
Se zice ca intr-un an a fost iarna grea, foarte grea, cu ger si frig de crapau pietrele. Un tanar din satul nostru si o tanara din satul de dincolo de apa urmau sa se casatoreasca. Traditia era ca tanarul sa mearga in satul vecin impreuna cu familia baiatului si cu nasii sa o ceara pe fata, sa o aduca in satul de unde era tanarul, direct la bicerica. Astfel ca s-au pornit intr-o zi geroasa de iarna tanarul mire impreuna cu familia sa, cu nasi si cu alai de nunta, spre satul vecin. Au ajuns la apa inghetata a raului si au inceput sa traverseze: mire, nuntasi, muzicanti, unii pe jos, altii calare, altii in carute frumos impodobite... Se povesteste ca gheata a cedat si au murit in apele reci ale raului cu totii, pana la ultimul suflet de om si de animal.
Batranii povestesc ca in iernile geroase, dimineata devreme la crapatul zilei cand linistea se odihneste peste sat, se aude parca cantecul muzicantilor si pe malul raului il poti zari pe tanarul mire calare pe cal mergand sa isi ia mireasa.

Cand eram mica mi-era teama sa merg la matusa mea care locuieste aproape de margine satului, mai ales cand se innopta, d teama sa nu vad fantoma mirelui...
#82451 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Teodora - de Honey in the Sunshine la: 28/10/2005 17:26:16
foarte frumoasa povestirea ta, m-au trecut un pic fiorii :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#82453 (raspuns la: #82451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Salut voios.... - de cosmacpan la: 28/10/2005 18:51:46
caci de fiecare data cand intru pe site am un moment de teama si retinere caci nu stiu ce se poate intampla. De ce? Pentru ca eu va consider adevarate zane (iele) dedate la "rele" iar cel care are norocul sa va intalneasca dispare din lume, luat pe sus de roata hora "ielelor frumoaselor, ielelor nebunelor" sau ramane cu mintea dusa si gura stramba. Ca au fost sortite ele, sa faca si sa desfaca. Iar in nopti de luna-albite, printre funigei pornite, zburatori cu negre plete, vin si ei in cete-ncete. .....poate ca va fi si o continuare. Oricum, aurul de miere-n soare, nopti cu iele, ursitoare, fascinata a mirare, cine-i oare? cine doare .....
#82506 (raspuns la: #82399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Honey - de Yuki la: 30/10/2005 20:58:41
ielele= spirite femeiesti, numite uneori Zane sau Rusalii.; o credinta pop zice ca nu treb numite pe numele lor adevart, ci cu in alt cuv conventional, care dupa ce devine stiut de toti treb inlocuit cu altul.( nemilostive, dragaice ,irodite), sau ca sa le imbuneze ( domnite, bune, frumoase, sfinte).
apar si la aromani
Dupa unele credinte se spune ca ielele sunt fiicele lui Rusalim Imparat si ca-i urasc pe crestini pt ca supusii tatalui lor au trecut la crestinism.
#83050 (raspuns la: #82399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Numai are nimeni o poveste? - de Ovidiu Scarlat la: 11/01/2006 11:01:51
Astept sa mai citesc povestile oe care le-ati auzit voi.

Mie imi povestea un batran despre un bunic care era cu nepotul lui pe strada si au gasit o potcoava, bunicul i-a spus sa ridice potcoava iar nepotului i-a fost lene. Au mers mai departe si bunicul a gasit unde sa vanda potcoava care a gasit-o si apoi a cumparat niste cirese. Nepotu la vrut si el cirese iar bunicul ii arunca pe jos din cand cate una.
Ei bine, ce trebuia eu sa inteleg la varsta frageda la care eram, va inchipuiti. Dar ma gandeam zilele astea la lucrul asta si am zis, de ce a luat bunicul ala potcoava daca nu era a lui? Se pare ca romanii au in sange ideea ca daca gasesc pe strada ceva inseamna ca este a lor.

Va mai astept cu povestile voastre!
#99610 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: