-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Copacul


de geraldine_gl la: 27/10/2005 10:34:00
modificat la: 27/10/2005 22:07:20
taguri: Proza_scurta 
voteaza:



L-am zărit după ce m-am mutat în apartament, după lungi săptămâni de pregătire, renovare şi împăcare cu ideea: mă mut în casă nouă. Mă înspăimânta zona: la marginea oraşului, iar începutul de iarnă făcea peisajul ce se vedea din balcon şi mai terifiant. Ţin minte că m-am acomodat foarte greu şi mă consolam doar cu ideea confortului pe care mi-l asigurasem cât de cât în acest apartament cu o cameră. Dormitorul, care ţinea loc şi de living, era refugiul meu, un refugiu albastru, de altfel. Toţi prietenii mei erau uimiţi de modul în care se asortau toate: patul şi lenjeria albastră, cu mocheta albastră, cu draperiil;e albastre; câteodata mă întrebam dacă ceilalţi nu cumva mă consideră obsedată.
Apoi, pe la începutul lui ianuarie a venit Anca. Aveam de lucru la un proiect şi peste tot pe jos erau împrăştiate foi, grafice, diagrame, o adevărată dezordine ce vorbea despre stresul pe care îl încercam amândouă.
Eu corectam textul cu semne diacritice, când ea s-a ridicat brusc să-şi mai dezmorţească spatele. A început să măsoare camera în lung şi în lat, călcând peste foi, a deschis uşa de la balcon şi a ieşit afară. Simţeam cum valul de frig îmi cuprinde picioarele şi m-am ghemuit în scaunul din faţa calculatorului. Poza lui Cristi de pe biroul meu îmi readâncea îndoielile cu privire la relaţia noastră: doi ani împreună şi parcă suntem străini. În vacanţă ne certasem îngrozitor, fapt ce m-a speriat şi m-a făcut să mă gândesc serios la ce doream de la relaţia asta. Nu doream nimic, doar să se termine. Atunci a fost momentul în care Anca a exclamat:
- Ce copac ciudat!...şi în jurul lui zăpada s-a topit.
Amuzată de exclamaţia ei, am ieşit şi eu în balcon trăgându-mi hanoracul pe mine.
- Nu ţi-e frig? Să-ţi aduc un pulover?
- Nu. Mi-e bine.
Şi a început sărâda aproape isteric.
- De ce copac vorbeai?am întrebat-o sorbind din cana de cafea fierbinte.
- Uite, chiar nu l-ai văzut până acum?
Era prima oară când îl zăream dincolo de şoseaua ce constituia capătul liniilor de
tramvai şi a celor de tren, în plin câmp, acoperit de zăpadă, pribegea. Avea trunchiul tăiat pe la un metru jumătate, dar în lateral crescuseră două braţe vânjoase. Era atât de ciudat.
- Şi în jurul lui s-a topit zăpada.
- Extrem de ciudat, am rostit sec. hai la lucru, gata pauza!
Ne-am întors la foile noastre şi la grafice, însă copacul acela nu-mi dădea pace;
parcă îi vedeam conturul în monitorul calculatorului şi ţin minte că-mi spuneam, hei, cred c-ai luat-o razna.
Anca a plecat pe la zece şi ceva noaptea, iar eu, frântă, mi-am zis că mă voi culca fără să mănânc. Am tras draperiile şi camera s-a cufundat într-un întuneric greu, ce aproape mă sufoca. Cum de nu văzusem copacul până acum? Bineînţeles că n-am putut adormi şi m-am dus spre fereastră cu gândul de a ieşi pe balcon, însă ideea că frigul îmi va amorţi mădularele m-a făcut să mă răzgândesc. Am tras perdelele la o parte şi am privit. Strada prost luminată era aproape pustie şi câmpul părea gol. A trebuit să mă chinui o vreme pentru a distinge conturul copacului în mijlocul său. Cerul se făcuse roşu şi m-am gândit: iar va ninge; urăsc iarna. Am stat câteva minute aşa, doar privind acel copac, apoi s-a intâmplat ceva extraordinar: am zărit nişte luminiţe fluorescente plimbându-se în jurul lui. Erau minuscule, abia le vedeam. Imaginaţia îmi joacă feste, mi-am zis; am tras draperiile şi m-am băgat în pat cu un soi de curiozitate amestecată cu teamă.
-…datoria noastră era ca toată toamna să culegem frunzele uscate ce picau din copac, dar eu nu doream asta. Mi-era lene, recunosc. Adică, de ce să cari o ditamai frunza…auzi, cică pentru iarnă…ca să nu îngheţăm de frig. Trei Peri mă certa, ba chiar mă ameninţa că mă spune regelui, dar mie nu-mi păsa. Doar frate-miu mai mare mai băga frica în mine şi-aşa mai adunam şi eu o frunză, două pe săptămână. Vai, atâta grijă pentru nişte frunze nenorocite!
Anca mă privea plină de voie bună, ca să nu zic altceva, sorbindu-şi cafeaua ce tocmai o preparasem.
- De fapt nici nu mă miră, la imaginaţia ta…Fată, tu ti-ai greşit cariera; trebuia
să te faci regizor de filme SF, căci ai chemare…să visezi scenariul într-o noapte…te-ai fi îmbogăţit, nu glumă!
Am râs şi eu, dar mă frământa gândul că totul mi se păruse atât de real în visul
ăsta.
- Ăsta a fost primul dintre ele
- Adică vrei să spui că au fost mai multe?
- În al doilea vis eram o zână. Veneam noaptea lângă copac şi spionam. Nu ştiu
ce anume doream să descopăr, parcă eram un soi de detectiv în aşteptare. Mi-a plăcut la nebunie senzaţia zborului, eram atât de uşoară şi sprintenă….
- …îmi imaginez… adică nu-mi pot imagina…
M-a deranjat tonul cu care mi-a răspuns. Era un soi de sarcasm pe care abia acum îl descopeream la Anca, deşi ne cunoşteam, de mici, din gimaziu. Am râs şi eu
- Anca…te tachinam, doar nu crezi tot ce-ţi îndrug eu aici…
Cred că a simţit răceala mea şi şi-a cerut scuze. Ne-am apucat de lucru în tăcere.





Cred că atunci s-a destrămat ceva între noi. Până seara la 9 n-a mai scos nici un cuvânt; tehnoredacta tăcută ce-I dictam, iar liniştea asta aproape mă scotea din minţi. Lucrasem un număr de pagini record şi aproape nu mai puteam gândi logic. Când am plecat mi-a părut distrată, a rostit un “Pe mâine” pe care abia l-am auzit şi a închis uşa. Am plecat spre casă alergând după un tramvai.
Eram îngrijorată. Chiar nu înţelegeam comportamentul ei. Amândouă eram stresate, nu era vina mea că avea vise SF şi-apoi…a fost unul dintre momentele mele în care simţeam nevoia s-o iau peste picior…era doar un joc.
De fapt, n-a fost chiar un joc. A doua zi am sunat zadarnic la uşa ei; n-a deschis. Am sunat-o pe mobil. Degeaba. De ce atitudinea asta…doar îmi cerusem scuze…
Trei zile au trecut fără nici un semn de la ea. A patra zi mi-a trimis un mesaj. “mâine la 7 la mine”. Cam dimineaţă, mi-am zis, dar dacă trebuie să recuperăm timpul pierdut…M-am trezit cu greu. Afară era frig şi întuneric beznă. Am sunat la uşa ei, dar nimic; poate nu s-a trezit, mi-am zis şi i-am dat un bip.”Sosesc îndată” a venit mesajul de la ea. Într-adevăr, în 5 minute s-a auzit uşa liftului şi a apărut roşie de frig, cu nişte ochi nedormiţi, zâmbind crispat.
- Ai ajuns mai devreme…nu-i nimic.
Am intrat, am făcut o cafea şi ne-am apucat de treabă. Ea părea extenuată. În
pauze scotea o agendă şi nota.
- Ce scrii, am întrebat-o la un monet dat
- Nimic…prostii, a rostit încurcată.
Mi-am dat seama imediat că nu era treaba mea şi am lasat-o balta. Dar nu pentru
mult timp. În fiecare dimineaţă sosea de undeva, îngheţată bocnă, purtând agenda aia după ea tot timpul, extrem desecretoasă şi suspicioasă cum nu-I stătea în fire. Asta m-a făcut pe mine curioasă. Nu ştiam ce I se întâmplă, nu mi se mai confesa, era rece, distantă. Simţeam că lucrez cu o străină şi nu cu prietena mea cea mai bună.
- Ce-I cu tine?
- Nimic…hai să terminăm de băut cafeaua, că nu mai este timp.
- Proiectul…
Eram conştientă că numai proiectul ne mai ţinea împreună. Odată terminat, nu
mai aveam ce să ne spunem, de parcă se căscase un gol între noi şi sorbise în el toate lucrurile care ne legaseră cândva.
În acea seară mi-a venit ideea în timp ce luram ultima diagramă. Agenda, acolo se afla misterul. Trebuia să aflu ce a însemnat în ea perioada asta, aşa că la 9, când am strâns toate foile şi le-am pus pe pat, peste agenda ei, am făcut în aşa fel încât să ajungă şi ea în rucsacul meu. Am plecat arzând de nerăbdare să citesc acele rânduri ce mi-au furat prietena. În tramvai când am scos agenda, am primit telefon de la ea. Nu am răspuns. Apoi mesaj “Nu cumva odată cu foile ai luat şi agenda mea?”. N-am răspuns.

Prima pagină a agendei avea desenat un copac. Mi-am amintit atunci de copacul pe care îl zărisem la ea în balcon. N-am mai putut citi; doar am răsfoit agenda aşteptând cu nerăbdare să ajung acasă.

“Spiriduşii sunt nişte fiinţe încântătoare. Au 1,5 cm şi pielea de un albastru azuriu. Sunt foarte iuţi, ai impresia că zboară, dar eu nu au aripi ca zânele. Trăiesc în colonii, iar una dintre ele se află sub copacul din faţa blocului meu. Primăvara şi vara se poate spune că stau degeaba. Abia toamna începe munca pentru ei. Spiriduşii adună frunze. Îşi fac provizii pentru iarnă ca să nu îngheţe de frig. De-asta nu este zadă împrejurul copacului; de fapt, căldura subterană o topeşte.”
Am căscat ochii mirată la desenele ce-ar fi trebuit să înfăţişeze un astfel de spiriduş. Semăna cu o găluşcă cu două picioare şi nişte mâini lungi până la călcâie. Avea un cap ţuguiat cu trăsături aproape umane. Mi-era greu să-mi imaginez o astfel de creatură la 1,5 cm.
“ Trei Peri este un fel de guverator al spiriduşilor, mâna dreaptă a regelui şi fiul său nelegitim, din câte am auzit de la Gigi (aşa l-am poreclit pentru că-I plac manelele). Gigi este un spiriduş mai rebel, ca să zic aşa, dar eu cred că e la vârsta critică. După ce o va depăşi, va deveni şi el mai responsabil, nu va mai ieşi iarna în plină noapte să stea de vorbă cu o străină până în zori, străină care nu înţelegea de ce se topeşte zăpada din jurul copacului din faţa blocului. A fost foarte amabil şi mi-a povestit aproape toată istoria spiriduşilor şi a neamului zânelor şi cum din contopirea lor, am luat naştere noi, oamenii. Mi s-a părut amuzant, aproape l-am crezut.”
Mi-au venit în minte dimineţile în care ea se întorcea acasă obisităoartă, că abia mai vedea ce tasta. Oare stătuse în câmp toată noaptea inventând povestea asta?
“ I-am spus lui Gigi de luminile fluorescente pe care le văd din balconul meu, roind în jurul copacului. Sunt zânele, mi-a răspuns vesel. De-asta ne este interzis să ieşim afară iarna, continua vesel. Sa nu ne tragă de limbă vreo zână. Am auzit că sunt fermecătoare.”
“Am asistat la o întâlnire amoroasă între Gigi şi o zână. O văzusem mai demult. Seamănă cu o libelulă şi împrăştie o lumină atât de rece. Când am ajuns, ea deja roia în jurul copacului şi-şi scutura solzii de pe aripi. Aceştia picau ca nişte fulgi de nea argintii peste pământul reavăn, fără a se topi. Rămâneau acolo lucind. Era semnalul lor, aşa că am plecat nedorind să-I deranjez.”
“Gigi are probleme. Deja spiriduşii sunt suspicioşi. Clanul zânelor s-a separat de cel al spiriduşilor întocmai pentru că din dragostea lor au rezultat oamenii. Mare greşeală, obişnuia să spună Gigi râzâd. Acum nu l-am mai vazut de două nopţi. Nici zâna nu ştie ce I s-a întâmplat. Are o voce ca un zumzet din altă lume ce parcă mă linişteşte. Cred că suntem amândouă foarte îngrijorate.”
Textul se termina aici. Mi-era ciudă, doream să ştiu continuarea. Apoi am auzit sunetul soneriei. Ştiam că era ea şi că venise după agendă. I-am deschis.
- Ai citit-o, nu?
- Eram îngrijorată, am îngânat.
- Crezi că am înnebunit, nu?
- Mi se pare chiar frumos ce-ai scris…ca o poveste.
- Anca, nu-i o poveste…e pe bune…şi toate din cauza copacului. Dacă nu mi-ai
fi spus, nu mi-aş fi dat seama.
- Cum s-a terminat?
- Nasol…Gigi a înacat-o rău, mi-a mărturisit zâmbind. Nu mai are voie să părăsească colonia subterană până la primăvară.
- Nasol…şi zâna ce va face?
- Probabil va aştepta…ca şi mine.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


stii care-i problema cu textele mari pe net? - de Yuki la: 30/10/2005 20:58:41
Nimeni nu le citeste, sunt prea lungi. Cand dai peste o ' creatie' ata de lunga invariabil te gandesti: " dc sa stau sa-l / s-o citesc pe asta care publica pe net in loc sa citesc o carte adevarata??!!

Nothing personal, this was just in observation.
Yuki
#83038 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
apropo de o carte adevarata - de geraldine_gl la: 02/11/2005 12:53:39
...intr-adevar e mania asta de a publica texte scurte...insa daca preferi, poti citi si cartea...sa stii ca nu public pe net din lipsa tiparului, caci...slava domnului, nu ma plang.
also an observation
#83844 (raspuns la: #83038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: