-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Agonia


de orhideea albastra la: 02/11/2005 08:31:00
modificat la: 03/11/2005 11:28:00
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
L-am găsit în atelierul lui, acolo unde petrecea cea mai mare parte din timp. Îmi plăcea să îl privesc cum modelează lutul. Acum stătea inert în fotoliul ros de molii fumând liniştit. Privea fix într-un punct, mi-am dat seama că nu ştia că sunt acolo. Lumina se filtra prin singurul geam (plin de praf) din încăpere. M-am aşezat pe un taburet lîngă măsuţa de cafea, urmărindu-l în continuare.
L-am întrebat ce face acolo, atât de departe de pământ. Mi-a răspuns laconic scuturându-şi ţigara într-o scrumieră de ceramică smălţuită.
-Nu mai am inspiraţie nu mai pot să lucrez. Stau de ceasuri aici şi nu îmi vine nici o idee. Nimic genial. Iar mediocru nu vreau să fiu. Urăsc mediocritatea.
-Poate ar mai trebui să ieşi, să mergi undeva intr-o excursie, undeva unde să te detaşezi de cotidian, i-am sugerat sperînd să-l mai scot din amorţeală. Reacţia lui imediată m-a surprins.
S-a ridicat fulgerător din fotoliu plimbîndu-se agitat. Podeaua era plină de lucrări nereuşite azvîrlite peste tot.

-Trebuie să sufăr. Am nevoie de suferinţă. Am nevoie de dragoste. Trebuie să iubesc din nou.
-Să suferi? Mi se părea ciudat. Oamenii se tem de suferinţă, toţi o evităm pe cît posibil indiferent că este fizică sau psihică. Cînd vorbim de suferinţă toţi ne gîndim la durere, si nici unul din oamenii pe care i-am întîlnit pînă atunci nu era dornic să îndure vreo durere cît de mică. Îl urmăream atentă şi am văzut cum nedumerirea mea îl amuza teribil. Se plimba în jurul meu afişînd un surîs superior. Mi-am adus apoi aminte că budiştii propovăduiesc şi ei suferinţa, suferinţa care te duce la mîntuire. Ca să poţi fi mîntuit trebuie să suferi, acesta este primul adevăr, pentru Budhha şi majoritatea gânditorilor religioşi de după Upanişade. Totul este suferinţă .
-Ai tot timpul să te îndrăgosteşti, te poţi îndrăgosti oricînd.
-Nu este atît de simplu, nu vreau orice fel de iubire. Vreau una pătimaşă. Să fiu iubit, hulit şi părăsit. Să trăiesc totul la intensitate maximă. Abia atunci voi putea fi genial.
Văzîndu-l cît de înflăcărat era nu ştiu de ce mi s-a părut caraghios. Îmi venea să rîd.
-Hai, nu mai fi atît de dramatic, parcă ai fi un erou dintr-o tragedie antică. Mi se pare o prostie ceea ce spui, iubirea nu este un sport extrem pe care să îl practici ca să îţi satisfaci simţurile.
Afirmaţia mea l-a făcut să se oprească din mers, era furios. S-a întors spre mine cu ochii în flăcări.
-Pleacă, pleacă chiar acum!



Nu l-am văzut o vreme, nu l-am căutat. Pretenţiile lui la genialitate mi se păreau de o aroganţă fără pereche. Nu am mai auzit nimic despre el, nici chiar prietenii noştrii nu mi-au spus multe. Într-o dimineţă însorită de iulie, era prin 15 parcă, într-o joi, am trecut pe la atelier. Uşa era deschisă ca de obicei. Stătea cu spatele la mine şi lucra cu fervoare, lucrarea părea destul de mare. Am rămas în spatele lui în aşteptare, cred că mi-am ţinut respiraţia cîteva clipe.
-În sfîrşit ai venit. Vocea îi era obosită.
-Nu am îndrăznit să te caut mai repede, te-am supărat destul de tare atunci, am bâlbâit o scuză penibilă.
-Da., dar cred că am exagerat. Ai un dar ciudat de trezi în mine sentimente primare., iar furia e unul din ele.
- Şi Modigliani era un furios, am citit că avea un temperament vulcanic.
S-a întors spre mine şi ceva din privirea lui m-a împiedicat să îmi continui ideea
- Da, dar era un furios genial, ceea ce nu se poate spune despre mine. Ştiu că par nebun citeodata, sunt constient de asta.
-Ce spui? Mirarea mea era indreptatita, accesul acesta de sinceritate m-a luat pe nepregatite, nu îi stătea în obisnuinţă.
-Mi-a fost dor de tine, indiscutabil eşti muza mea?
-Tu, bineînţeles glumeşti?
-Nu, nu glumesc, cu astfel de lucruri niciodată. Poate că a durat mai mult pînă să imi dau seama, să înţeleg ce îmi lipsea, dar de fiecare dată prezenta ta îmi readuce inspiratia.
-Ai terminat lucarea?
-Da, tu eşti prima persoană care o va vedea.
A dezvelit cu un gest mulajul din lut in marime naturală al unui bărbat, contopit în interior cu trupul, mai mic, al unei femei, femeia si bărbatul în agonizînd într-o încercare zadarnică de a se desprinde unul de celălat .
-E uluitoare, atît de vie…la ce te-ai gîndit ?
-La noi, la noi doi.




#


O privesc cum stă, cuminte ca o călugarita lîngă masuta de cafea, îşi tine mîinile linistit pe genunchi, părul îi cade pe umeri în dezordine şi observ că s-a vopsit de curînd i se mai văd urme roşii la rădacina părului. Nu cred că i-am spus dar culoarea asta nu o prea avantajeaza, îi scoate pistruii în evidenţă.
Mă întreabă ce fac şi nu ştiu de ce lucrul ăsta mă enervează poate pentru că îmi aduce aminte de propria-mi neputinţă. Zac fără vlagă în fotoliu mă simt ca un ratat furios, furios pe mine, furios pe ea. Simpla ei prezenta mă enerveaza asa incit nu mă pot abţine si mă răstesc la ea, furibund.
Plecă fără să protesteze, închide uşa uşor.
Mă reped la un perete şi îmi izbesc fruntea de el, doamne cît de dobitoc pot să fiu şi cît de îndrăgostit de ea.
Alunec încet pe linoleum şi zac părărsit de vlagă. Abia după cîteva ceasuri mă ridic şi caut sticla de ţuică, sticla pe care o păstrez pentru momentele mele de disperare, cred că nici o băutură nu e acum suficient de tare ca să îmi amorţească mintea şi…inima.
În absenţa Adelei am depresii şi sentimente vecine cu nebunia, beau şi dorm în atelier. Nu răspund la telefoane nu deschid uşa nimănui, lutul zace peste tot, resturile de mîncare şi mucurile de la tigări la fel. Stau într-o cocină!
Abia peste cîteva zile încep să lucrez, ideea mă prinde cu totul şi muncesc pe rupte.
Azi e o dimineţă frumoasă de iulie, aproape am terminat, mai am citeva retuşuri de făcut.Nu am auzit-o intrînd dar i-am simţit prezenţa.Acopăr lucrarea cu o pînză, vreau să fie o surpriză.
Adela e îmbrăcată într-un deux pieces vernil, are părul prins în coadă, arată bine Îmi cer iertare pentru ieşirea mea de atunci, iar ea îmi zîmbeşte.Cînd descopăr lucrarea reacţia ei e una de uimire, mă întreabă la ce m-am gîndit iar eu îi spun că la noi doi.Dar de fapt nu ştiu dacă nu cumva e numai agonia mea. Încercarea mea disperată de a mă salva



comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: