te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
13 distihuri
de Maria Palaria la: 07/11/2005 11:50:00 modificat la: 08/11/2005 22:01:54voteaza:
Iubind in noapte prea carnal,
cand mult prea sus, cand abisal
luna vede de-acol' de sus,
cum omul cade, ca-i rapus
de doamna neagra, fara carne,
cu oase albe, care-adoarme
pe cei ce nu mai au nimic,
iar in clepsidra nici nisip.
Caci cu nisipul ii imbraca,
pe cei ce stau in veci in lacra.
Si langa lacra e pamant,
si pe mormant tot bate vant,
ce se loveste-ncet de cruce,
si-i da avant celui ce-o duce.
Caci vrea s-o duca sus pe deal;
Pe Golgota sa moara-i necesar.
Si in abis se-afunda greu,
si trupu-i sta acol' mereu
in tonuri prea aprinse de caramiziu.
Si focul nu se stinge. Si-i tarziu
sa mai aducem apa,
de-acol' de unde suflete se-adapa.
Si sus pe cruce sta un porumbel,
si in abis sacrificam un miel
care-i pamant nevinovat,
asemeni omului - nainte de pacat.
cand mult prea sus, cand abisal
luna vede de-acol' de sus,
cum omul cade, ca-i rapus
de doamna neagra, fara carne,
cu oase albe, care-adoarme
pe cei ce nu mai au nimic,
iar in clepsidra nici nisip.
Caci cu nisipul ii imbraca,
pe cei ce stau in veci in lacra.
Si langa lacra e pamant,
si pe mormant tot bate vant,
ce se loveste-ncet de cruce,
si-i da avant celui ce-o duce.
Caci vrea s-o duca sus pe deal;
Pe Golgota sa moara-i necesar.
Si in abis se-afunda greu,
si trupu-i sta acol' mereu
in tonuri prea aprinse de caramiziu.
Si focul nu se stinge. Si-i tarziu
sa mai aducem apa,
de-acol' de unde suflete se-adapa.
Si sus pe cruce sta un porumbel,
si in abis sacrificam un miel
care-i pamant nevinovat,
asemeni omului - nainte de pacat.
comentarii (2):
Oare am detectat ironie in vo
- de
Maria Palaria
la: 09/11/2005 08:55:14
Oare am detectat ironie in vorbele-ti atribuite?
Pana una alta, multumesc!
Pana una alta, multumesc!
Torentul fara de sfarsit al ideilor desemnate ca si subiecte transformate apoi, sub forma unei poezii atat de reale si apropiate de sufletul macinat al tuturor oamenilor care pot citi poezia in sine, semnaleaza aparitia generatiei de oameni care gasesc in poezie sau/si in creare de poezie, refugiul spiritual cel mai oportun vremurilor, atat de reci si monotone in care ne ducem zilele...
Felicit inca odata autoarea si urez tuturor ganduri mai bune, mai subtile, mai frumoase si de ce nu, mai aproape de poezie.
Va multumesc