Mi-e somn!Si lumea de imprejur m-adoarme,
Sa dorm fara vise si fara ingeri cu coarne,
Si chiar cu vise, cosmaruri amari sa nu fie,
Fara sperante, idealuri, din pierduta copilarie.

Mi-e somn!Si ignoranta voastra ma fascineaza,
Ca intr-o transa cad in lumea voastra ne-nteleasa,
Cand visele se implinesc intr-o lume murdara,
Va lasati pe spate si le primiti precum o curva ordinara.

Mi-e somn!De ar fi cum vreau, doresc sa dorm mereu,
Sa nu ma mai trezesc, sa nu-mi mai fie greu,
Cand va privesc in ochi vad doar ura si teama,
Vad doar copii ce au dat in a batranilor seama.

Mi-e somn de somnul cel ce nu-l stiu a dormi,
De linistea lui, de dorinta lui de a odihni,
Mi-e somn de veci, de secole intregi ascunse,
De tacere, de vise, de cuvinte nepatrunse.