Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Autismul


de maria de la medgidia la: 08/11/2005 16:25:00
modificat la: 08/11/2005 22:13:25
voteaza:
Nu vreau sa dau definitii si sa vorbesc din carti, poate unii dintre voi stiti ce este, altii nu... doar cateva cuvinte ca sa avem notiuni comune...

Autismul este o tulburare de comunicare si de afectivitate, adica autistul nu intelege semnalele sociale pe care le dai si refuza manifestarile de afectivitate... pentru societatea normala el este un deficient, gesturi simple, care se invata prin imitatie, lui ii sunt greu accesibile (legatul sireturilor, spalatul mainilor, incheiatul nasturilor, etc)...

Nu vreau sa va intreb ce stiti despre autism, pentru ca eu sunt foarte informata si este pasiunea si sufletul meu in aceasta felie de lume... ci vreau sa va impartasesc ceva din experienta personala cu ei, dar un alt tip de lucru decat cel de "antrenor" de algoritmi sociali, cum fac psihologii defectologi...

Exista ceva special la autisti, in afara de faptul ca nu li se poate cuantifica inteligenta...

Adica, daca un copil obisnuit de 10 ani are, sa zicem, un retard intelectual de 3 ani, la un test de inteligenta, el va rezolva toate problemele pana la varsta care corespunde retardului - 7 ani in exemplul meu -, dar un autist de 10 ani va rezolva problemele pentru 4 ani si nu le va rezolva pe cele de 6, de ex., le va rezolva pe cele de 10 ani si nu va putea pe cele de 8 ani, etc... plus, va putea rezolva si probleme pentru 12 sau 15 ani... un fel de inteligenta feliata, neprogresiva, pe care stiinta nu o poate intelege...

Ceva special, spuneam... acest lucru este un fel de "scanare afectiva"... te "vede" cand intri in incapere, te stie fara sa te priveasca, te scaneazxa afectiv... stie, oameni buni, stie ce fel de suflet ai...

cum? n-am idee... exista explicatii antroposofice, o droaie, dar intelegerea noastra e pur intuitiva... lucrul meu cu ei e intuitiv... acesti copii sparg tiparele...

de ce va spun toate astea? pentru ca de-a lungul practicii mele clinice, cu toate tulburarile de incadrare psihiatrica, mi s-a nascut o intrebare care persista si acum: noi, robotzeii, suntem mai buni decat ei? nu cumva ne lipseste o dimensiune de a vedea si simti lumea?

nu un delir pe fond etilic e ceea ce-mi lipseste, sau unu` paranoid de prejudiciu sau mai stiu eu ce... dar unele tulburari, ca autismul, epilepsia, sindromul down, prezinta dimensiuni care sfideaza limitele intelegerii si cunoasterii noastre...

ma refer la lucruri despre care nu scrie in carti, pe care le intalnesti in practica si pentru care e nevoie doar de dorinta de a ajunge la omul din fata ta, doar de a-l face sa simta ca il privesti ca pe un egal, nu cu mila, cu intelegere, cu empatie (to be in his shoes), cu uimirea si libertatea ta interioara de a-l descoperi ca individ, in ciuda a si dincolo de tot ce ai citit (fara idei preconcepute, adica)...

i wasn`t trying to show off cand am deschis un subiect care-mi este mie atat de familiar, am vrut sa share cu voi acest sentiment de uimire si respect in fata diferentelor minunate dintre noi si sa recunosc deschis ca dupa cata scoala am facut (2 facultati si un master, traininguri, cursuri, etc), si dupa cat de desteapta si plina de experienta ma cred la acesti 30 de ani, iaca, sunt multumita sa constat ca DE FAPT NU STIU NIMIC...

astept orice fel de pareri, idei, intrebari (cu placere raspund la ce ma pricep), orice va poate aduce o deschidere de variante, anything inspiring... anything at all...

thx for bearing with my long, long conferences...
maria tudor
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (64):


Parere neautorizata - de rast la: 08/11/2005 23:39:54
> noi, robotzeii, suntem mai buni decat ei?
> nu cumva ne lipseste o dimensiune de a vedea si simti lumea?
In primul rand vreau sa subliniez ca am o "pregatire profesionala" care nu are nici o legatura cu astfel de cazuri. Spun asta pentru a-mi cere scuze din start pentru posibilele greseli de exprimare sau interpretare.
Am cunoscut pe cineva care a lucrat cu astfel de copii, si mi-a povestit cat este de "complicat". De atunci mi-am pus intrebari ce se intampla in cazul lor. Am mai gasit undeva o parere: "Autistii nu au notiunea de bine si rau". Am facut atunci conexiunea cu ideea din biblie. Se spune ca Eva, indemnata de sarpe, a gustat din pomul cunoasterii binelui si raului, moment in care au decazut.
Sunt si alte texte (apartin unui oarecare misticism) care sustin ideea de relativitate a binelui si raului, sau mai bine zis: se sustine ideea ca "binele si raul" exista doar in mintea noastra.
Am observat copii mici, de la stadiul de nou nascuti pana la cativa ani. Ei nu stiu ce e bine si ce este rau. Ei invata aceste "notiuni" de la noi, oamenii maturi. Dar odata cu "impartirea" lucrurilor/evenimentelor in bune si rele, se pare ca ni se atrofiaza niste "simturi subtile", sau mai bine zis intuitive.
Copii autisti, ne-avand aceasta "categorisire mentala" in bine si rau, isi pastreaza niste "porti spre energii", pe care noi, "oamenii normali" ni le atrofiem, tocmai prin aceasta judecare a evenimentelor/lucrurilor in bune si/sau rele.

Sper ca am fost coerent in exprimare,
radu s.
#85952 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 09/11/2005 08:24:38
este corect, nu au notiunea de bine si rau, pentru ca ei nu lucreaza cu notiuni abstracte, ci cu paradigme...
sa-ti dau un exemplu pentru ce am spus, ca urasc sa ma exprim complicat si ambiguu:

mersera intr-o excursie un grup de copii cu diverse dizabilitati, printre care un autist... autistului parintii i-au spus la plecare, ca daca are probleme, sa sune acasa...
au mers pe maulul unui lac (in elvetia se petrecea actiunea), si la intoarcere insotitoarele au constatat ca lipseste copilul autist... dupa multe aventuri, acesta a fost gasit la ora 3 dimineata mergand in jurul lacului pe care se plimbasera... cauta debarcaderul (dar mergea in sens invers, in jurul unui lac jumate din marea neagra, poate)...
trecuse pe langa oameni, cabane, etc... de ce nu sunase acasa, cum i s-a spus? raspuns: pentru ca nu avea nici o problema (s-a gandit ca mergand in jurul lacului va ajunge pana la urma la debarcader, deci el avea solutia, nu problema)!! parintii nu au definit corect notiunea de problema, s-au exprimat vag...
acesti copii iau totul textual (asta inseamna ca nu decodifica functia sociala a limbajului)... adica, daca noi ne intrebam intre noi "ce mai faci?" raspunsul este unul de complezenta, "bine" fara valoare informativa, cu valoare de tranzactie sociala, ca o strangere de mana, dar autistul iti va raspunde contextual "citesc o carte" sau "ma spal pe maini"...

in legatura cu aceste "porti spre energii subtile", cum ai spus tu, da, asa este si parerea mea, se simte acest lucru cand esti langa ei, dar la naiba!, e atat de subtil si impalpabil ca nu sunt in stare sa descriu, sa share cu altii ce simt langa ei... simt cum ei ma simt pe mine, imi "pipaie" Eu-l cu invelisul lor spiritual...

suna atat de fara acoperire ce spun ca mi-as semna singura o nota de internare la "acuti" (decompensati)... lol, io-s tipu` rational
thx for sharing, rast

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#85994 (raspuns la: #85952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Auti - de Maria Palaria la: 09/11/2005 09:34:59
Carpe diem!
Lucrez cu persoanele cu dizabilitati, si sincer mi se pare ca e o boala frumoasa ( de ce e frumoasa o sa revin cu o alta explicatie). Universul copiilor cu autism nu e de nepatruns cum se crede, sau poate cei pe care-i stiu eu nu au avut un autism grav; atata timp cat mediul in care cresc si se dezvolta e unul similar unuia familial (a se intelege familial si prin prisma valorilor), copilul cunoaste toate deprinderile necesare. El insa nu vrea sa participe alaturi de noi; daca s-ar crea o legatura cat de mica, daca o bresa cat de mica s-ar produce pe granita lui, toate aceste deprinderi nu ar mai trebui sa se invete ci ar devenit instant automatisme.
#86019 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am lucrat si eu o perioada sc - de Yuki la: 09/11/2005 12:12:45
am lucrat si eu o perioada scurta intr-o scoala pt copii cu probleme speciale ( i.e. in invatamantul special, in Rom) si pot sa spun ca este foarte greu de lucrat cu acesti copii. Ei sunt niste cazue pierdute din start, nu au nici o sansa, societatea romaneasca nu este pregatita si pentru ei.
#86056 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Natura" umana - de rast la: 09/11/2005 16:30:30
Am gasit pe net niste informatii despre aceasta boala. Emit ipoteza ca nu este o boala. Nu aruncati co bolovani (pietre) in mine, doar discutam.... Eu cred ca acesti copii "nu invata" regulile de comportament social, inclusiv un limbaj articulat. Ei raman "asa cum se nasc". S-ar putea sa nu fie o deficienta ci o "protectie". Ei "sufera", sau sunt fericiti asa cum sunt. Uite!!!! Pun pariu ca ei nu au "motivatie de viata". Toti oamenii au niste motive, mai mici sau mai mari, ca sa traiasca. Chiar daca unii isi propun, pentru a smulge vietii, cat mai multe placeri (bautura, femei, bogatii). Copii nu isi propun teluri. Ei, pur si simplu, "fac". Ma uitam odata la niste copii pe plaja. Faceau castele de nisip. Venea un val mai mare si... gata, munca lor de cateva minute era... in apa. Razand o luau de la capat. Dar daca, facem noi un document in Word si uitam sa-l salvam si vine o pana de curent... mama mama ce na enervam!!! :-)
Cand Iisus a spus "fiti asemenea copiilor" nu cred ca se referea la "puritatea si candoarea sufletului" copiilor ci se referea la aspecte ale fiintei umane, gen: motivatie de viata, scopuri in viata, a judeca si incadra faptele in bune si rele, etc.....
Ziceai ca "te scaneaza". Eu as incerca o experienta. Stand odata langa un astfel de copil, nu i-as vorbi nimic, dar l-as ruga in gand sa-mi aduca un pahar/cana cu apa. Oare nu cumva acesti copii comunica telepatic? Noi oaqmenii am uitat "limbajul" telepatic, comunicam doar prin "limbaj articulat". Dar se pare ca ne-am dezvoltat acest limbaj pe seama "pierderii" abilitatilor native de a "sesiza" anumite energii/ganduri.
O alta intrebare. Manifesta ei, aversiune pentru anumiti oameni? Cum se inteleg intre ei? Hmmmm!!!!! noi oamenii normali, cand intram in contact cu o alta persoana, discutand diverse chestii, manifestam fata de persoana respectiva oarecare aversiune sau simpatie, functii de anumite lucruri comune pe care le constatam (verbal).
Dar de ce sa nu reunoastem, sunt oameni, pe care numai vazandu-i, manifestam fata de ei simpatie sau antipatie. Nici la noi aceste "simtaminte" nu s-au atrofiat chiar total. Ele mai "functioneaza", dar nu la mai dam noi crezare.

radu s.
#86094 (raspuns la: #85994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
daca stie cineva de unde pot afla mai multe informatii - de Mik la: 09/11/2005 21:00:44
Imi pare rau ca nu am avut ocazia sa cunosc un astfel de copil, nu am studii in domeniu, dar ma intereseaza si... poate intr-o zi voi avea. Pana atunci daca stie cineva de unde pot afla mai multe informatii v-as fi recunoscatoare.
Stiu ca exista si acea "boala a geniilor" in care bolnavul nu isi poate centra atentia decat pe un anumit domeniu care il intereseaza si stie genial de multe despre respectivul domeniu dar nu stie lucruri simple cum ar fi propria data de nastere sau sa isi lege sireturile. Este vreo legatura intre autism si asta?
Kiss u all :)
#86205 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maria Palaria, - de maria de la medgidia la: 10/11/2005 07:54:14
si eu am simtit ca trebuie intr-un fel sa intram in teritoriul lor interior... spuneam ca, in ciuda tuturor informatiilor si tehnicilor pe care le-am dobandit, lucrez intuitiv, lucrez cu sufletul, pentru ca doar atunci ei te primesc in ei si te considera un egal, nu un robotzel...
da, este un univers interior superb, care-mi tine atentia treaza spre mine insami... "o boala frumoasa", desi eu nu o consider o boala in sensul de "flagel")...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86350 (raspuns la: #86019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Yuki, - de maria de la medgidia la: 10/11/2005 07:57:22
"cauze pierdute din start, nu au nici o sansa"...

yuki, tu probabil nu trebuia sa ajungi acolo... cu modul asta de a privi lucrurile, fara urma de empatie, you weren`t definitely meant to stay...
celelalte lucruri pe care le-ai scris nici nu le mai comentez...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86351 (raspuns la: #86056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 10/11/2005 10:18:32
nici eu nu incadrez autismul printre bolile "clasice", da, ai o intuitie foarte buna, este un fel de auto-protectie (eu privesc din punctul de vedere al antroposofiei)...
antroposofia considera ca acesti copii "nu au dorit sa se nasca" (as putea sa-ti explic mai mult, dar nu stiu ce deschidere si receptivitate ai la subiectul asta, plus e foarte "intim", in stratul sensibil)... ti-am spus asta ca sa-ti confirm, asa cum imi sta la indemana, o alta intutitie a ta, anume ca nu au "motivatie de viata"...
in legatura cu scanatul, ce sugerezi tu n-am facut si pesemne nici nu voi face, pentru ca respect natura umana cu scanteia de Dumnezeu in ea, si astfel nu pot sa-i tratez ca pe niste cobai... nevertheless, mi s-a intamplat de multe ori ca unul dintre copii (sunt unii cu care simt ca exista o legatura speciala, foarte "intima" sufleteste), sa-mi aduca geanta de la cuier cand eu ma intrebam intens daca nu cumva o fi sunat iubitul meu, sau sa ma intrebe daca "sunt bazaita" cand imi murea sufletul, dar nu dadeam semne exterioare...
da, unele reguli de comportament social nu le invata niciodata, dar nici nu raman asa cum se nasc, rast... unii vorbesc foarte bine, altii doar cateva cuvinte (daca nu invata limbajul pana la 7 ani, dezvoltarea creierului inca mai permite o invatare deficitare pana la 12 ani, dar dupa aceea fiinta umana nu mai poate invata limbajul)... in orice caz, limbajul pentru ei este fix, rigid, necontextual...
da, maifesta aversiune pentru anumiti oameni... scaneaza oamenii, ii simt pe cei lipsiti de sensibilitate, cum sa spun... simt oamenii care nu au atentie si afectiune pentru ceilalti, nu au deschidere, se pun pe ei insisi inaintea tuturor, intr-un cuvant fiinte neevoluate spiritual... pentru ca empatia, altruismul, generozitatea, atentia interioara sunt semne ale evolutiei spirituale... io am o exprimare personala care incadreaza toate acestea in "reverenta sufleteasca fata de celalalt"... se manifesta intrand in criza cand o aastfel de persoana intra in camera in care se afla ei... altfel, e foarte usor sa lucrezi cu ei, se lasa singuri sufleteste in mana ta cand simt ca au cu cine... si cand "iti scapa tie piciorul", parca te ajuta intr-un fel... nu stiu sa explic exact cum simt... sper ca intelegeti voi...
intre ei se inteleg foarte bine, si se ingaduie mult... fiind extreme comportamentale ale aceluiasi tip de tulburare (problema acceptarii si daruirii iubirii), autistii se cupleaza foarte bine cu downienii, fac prietenii stranse, dar si intre ei se apropie mult...

imi place sa vorbesc cu tine, lucrezi si tu cu "feelingul" atunci cand rationalul nu-ti mai da informatiile necesare sau chiar contrazice ce simti... sunt atat de multe lucruri fascinante de spus despre aceste "tulburari" (autism, sindrom down si epilepsie)...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86357 (raspuns la: #86094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mihaela, - de maria de la medgidia la: 10/11/2005 10:18:32
in romania exista 4 scoli pentru copiii cu deficiente care lucreaza cu pedagogia curativa Waldorf si elemente antroposofice... una este in bucuresti (centrul corabia, zona d-na ghica) o alta la simeria, celeleate doua nu-mi amintesc exact, cred ca mai este una la sfantul gheorghe...
iti recomand cu caldura sa incerci sa obtii informatii la unul dintre aceste centre, eventual sa te oferi sa lucrezi ca voluntar, in loc sa te duci la o scoala speciala obisnuita...
de ce? pentru ca intr-o scoala speciala obisnuita, accentul se pune pe corectarea dizabilitatilor, ceea ce amputeaza talentele naturale ale copilului, il face un robotzel, pe cand in aceste scoli se lucreaza cu talentele si capacitatile naturale ale copilului, ceea ce duce in final si la corectarea deficientelor...
intelegi? este vorba de respectul fata de sufletul acestei fiinte asemeni mie, asemeni tie, intreaga, picurata de dumnezeire, dar care doar nu poseda instrumentele noastre sociale, atat...

da, invata foarte greu sa-si lege sireturile sau orice alte deprinderi sociale care necesita mecanismul imitatiei, care este un mecanism de invatare foarte complex, la care ei par sa nu aiba acces... si da, au genialitati, dar nu cred ca ne referim la acelasi lucru... spun anumite lucruri care ma pun pe ganduri, lucruri despre mersul lumii noastre, la care te gandesti ca, in izolarea lor, ei n-ar avea acces, si totusi.. lucruri care corespund cu intuitiile mele despre evolutia spiritului si despre portile sufletului... da, exprimate atfel, bineinteles...

in lucrul cu ei utilizez unele tehnici aprofundate de mine de interpetare simbolica a desenelor, a viselor, a jocurilor lor... le utilizez neconventional, ca informatii pentru mine... uneori rezulta ca noi suntem cei cu dizabilitati...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86363 (raspuns la: #86205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria de la medgidia - de Yuki la: 10/11/2005 13:17:14
Este adevarat ca am ajuns intamplator intr-o astfel de scoala si am stat prea putin cu ei pt a crea o legatura. Dar ce se intampla cu acesti copii dupa ce termina scoala, ce viitor au ei? Eu la asta m-am referit cand am spus ca societatea nu le acorda nici o sansa.

PS. Spune-mi mai mult despre sistemul Waldorf, exista el si ca alternativa la sistemul normal de invatamant, sau este ceva doar pt copiii cu nevoi speciale.
#86398 (raspuns la: #86351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am revenit - de Maria Palaria la: 10/11/2005 13:17:14
Carpe diem!

E o boala frumoasa tineam sa va spun. De ce?
Fata de alte dizabilitati care presupun munca titanica, dar presupun si durere si mizerie, autismul e o boala in care speculezi, astepti si ataci momentul pe care tu il crezi propice, cel in care crezi ca s-a facut o bresa si poti sa-i vezi universul. Nu stiu de ce dar e frumoasa.

Intrebare pentru autoare, vorbim de copiii cu autism, dar puteti sa-mi ziceti ceva despre acesti copii ce devin adulti?
#86434 (raspuns la: #86019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
> antroposofia considera ca a - de rast la: 10/11/2005 16:02:10
> antroposofia considera ca acesti copii "nu au dorit sa se nasca" (as
> putea sa-ti explic mai mult, dar nu stiu ce deschidere si receptivitate
Trebuie sa recunosc: antroposofia mi-e cam straina. Daca nu gresesc Steiner este unul dintre reprezentantii ei. Am citit doar o carte scrisa de el.
Ma intereseaza antropozofia, de fapt ma intereseaza tot ce tine de domeniul cunoasterii, al explicarii organismului uman si mediului in care traim.

> scanteia de Dumnezeu in ea, si astfel nu pot
> sa-i tratez ca pe niste cobai
Nici nu voiam sa zic asta. Cand am sugerat "experimentul" ma gandeam ca fiind o posibilitate de a intra in "comunicare" cu ei. Am inteles punctul de vedere al antroposofiei, dar ar mai fi o varianta: ca ei sa fie niste suflete f. f. evoluate, si au un mecanism de auto-protectie f. dezvoltat.

> dezvoltarea creierului inca mai permite o invatare deficitare
Sau facut analize care atesta dezvoltarea creierului lor sub medie? Parerea mea este ca ei au un creier mai dezvoltat ca al nostru. Se stie ca noi utilizam doar 5-7% din creier. Ei s-ar putea sa aiba "activ" mai mult. Da! s-ar putea sa aiba activa o portiune de creier inactiva oamenilor nornali, si invers, sa aiba inactive anumite circuite (probabil cele care sunt raspunzatoare de mecenicitate) care oamenilor naormali le sunt functionale.

> intre ei se inteleg foarte bine, si se ingaduie mult...
Adica: se accepta unul pe celalalt "asa cum sunt". Nici unul dintre ei nu incearca "sa-l schimbe" pe celalalt. Asa cum se intampla noua, oamenilor normali. Fiecare dintre noi crede ca are dreptate si incearca sa-si "convinga aproapele" de adevarul pe care il detine. Aceasta acceptare a aproapelui "asa cum este el" da dovada de un respect pe care il poarta pentru aproapele lui.

> lucrezi si tu cu "feelingul" atunci cand rationalul nu-ti mai da
> informatiile necesare
De multa vreme rationelul l-am plasat pe locul doi. Ma conduc dupa feeling. Dar "fortez" rationalul sa inteleaga ceea ce simt. De mult nu mai pun pret pe explicatiile logice. Cu toate ca si acest feeling are logica, dar o logica aparte, mult diferita de logica umana, invatata prin educatie in societatea noastra.

> sunt atat de multe lucruri fascinante de spus despre
> aceste "tulburari" (autism, sindrom down si epilepsie)
Ma intereseaza astfel de lucruri. Mi-ar place sa aflu mai multe. Deci, daca nu te deranjez, chiar te rog sa-mi mai povestesti.

radu s.
#86473 (raspuns la: #86357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ce ne spun ei - de rast la: 10/11/2005 16:02:10
> spun anumite lucruri care ma pun pe ganduri, lucruri despre mersul
> lumii noastre, la care te gandesti ca, in izolarea lor, ei n-ar avea
> acces, si totusi.. lucruri care corespund cu intuitiile mele
Asta m-ar interesa in mod deosebit: ce spun ei despre "mersul lumii noastre". Spun ceva si despre viitor? Un posibil scenariu de viitor? Niste preziceri?

radu s.
#86477 (raspuns la: #86363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria palaria - de maria de la medgidia la: 11/11/2005 10:21:32
despre adultii cu autism, doar din auzite, nu am lucrat niciodata cu ei... asa incat prefer sa nu speculez... cazurile de care stiu eu duc o viata normala, copii, casatorie...

exista cateva carti pe care le citesti plangand... una dintre ele este "nowbody, nowhere" de donna williams, o autista din state (if i remember well) married, cu high-functioning autistic disorder... care descrie ce traieste...

este greu sa faci rost de carte, io am avut accces la ea xeroxata, si, desi am parcurs-o de cateva ori, inca imi e o necunoscuta...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86636 (raspuns la: #86434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
yuki, - de maria de la medgidia la: 11/11/2005 10:21:32
citeste mesajul pentru mihaela, contine informatii despre sistemul Waldorf PENTRU PEDAGOGIE CURATIVA... (este altceva decat waldorful clasic)...
plus, acestea sunt informatii pe care le primesti daca le cauti, citesti, intelegi, lucrezi cu ele... nu se dau intr-o discutie pe cafenea intr-o pauza de hot chocolate la servici... nu e nici timpul necesar, nici alti parametri...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86637 (raspuns la: #86398) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 11/11/2005 10:21:32
eu cred ca este o vreme pentru trait lucrurile si o vreme pentru gandit la ele... si daca le amesteci, pierzi esentialul...
ca sa pot lucra cu ei cu toata deschiderea de care si eu si ei avem nevoie, nu pot sa ma las in voia intrebarilor care se deschid in mine... unele raspunsuri imi vor veni mai tarziu, acum nu e timpul lor...
timpul meu cu ei nu mai e lung de-acum... mi-am propus sa il iau din plin... din acest motiv eu insami astept sa se "coaca" in mine deopotriva raspunsuri si intrebari cu claritatea cu care poate si tu le cauti...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86639 (raspuns la: #86477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 11/11/2005 10:21:32
antroposofia este un domeniu cu care eu insami am luat contact nu de multa vreme, si prefer sa incep sa explic lucruri doar dupa ce le masterizez, nu doar inteleg... sa le masterizez, adica sa pot reconstrui castelul de cuburi din orice pozitie, asta inseamna sa patrunzi esenta lucrurilor...
din ceea ce pana acum am inteles si simtit ca fiind adevarat, iti pot spune probabil informatii de incepatori... antroposofia considera ca fiinta umana este formata din urmatoarele corpuri intr-o continua dinamica> corpul fizic, corpul energetic (energia vitala care insufleteste corpul fizic), corpul astral (sediul afectelor, al emotionalului) si Eul ("firul rosu" al constiintei, "normala" perpendiculara pe baza de sprijin, centrul si esenta personalitatii).

Acesti copii sunt in afara corpului lor fizic, mai exact nu stiu unde li se termina corpul, nu au senzatia deplina a corporalitatii lor... cum sa-ti explic... ca si cum noi ne-am imbraca cu haine foarte mari si lalai, cam asa ar fi corpul lor energetic in afara corpului fizic... de aceea multi copii autisti se simte bine cand se baga in custi, sau in dulapuri strans inchise, pentru ca doar asa isi simt granitele propriului corp... sau cand se lovesc cu capul de usi si se mutileaza la sange, nu e agresivitate... durerea este pentru ei un indicator "aici incep si ma termin"...

sunt in afara corpului lor si emotional, ei nu sunt in Eu, ci in astral, de unde "sug" si citesc astralul celuilalt... eu si cu tine ne uitam la hainele unei persoane, asa cum ei se uita la culorile aurei acelei persoane... chestia asta nu poti s-o falsifici...


am vorbit de dezvoltarea creierului in general, la fiinta umana, nu la copii autisti... FIINTA UMANA NU MAI POATE INVATA LIMBAJUL 12 ANI, sunt lucruri demonstrate, nu pareri personale...
nu stiu daca autistii au creierul mai dezvoltat decat persoanele obisnuite, n-am citit nimic despre asta, ceea ce pot sa-ti spun este ca unele studii ale scoartei lor cerebrale sustin ca este vorba de o afectare a unui segment pe scoarta care tine de socializare, segment care, inca din perioada intrauterina reactioneaza la stimulii primiti de la mama (creierul unei mame care nu-si doreste copilul trimite "toxine")...

da, ei se ingaduie foarte mult... au o reverenta sufleteasca unul fata de celalalt... pe care eu insami o mai invat de la ei uneori...

rast, nu pot sa-ti povestesc tot ce stiu si tot ce simt... nu am timpul necesar pentru asta... dar incerc sa raspund la intrebari si sa dezvolt cat pot...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86643 (raspuns la: #86473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sa traiesti! - de Maria Palaria la: 11/11/2005 12:06:06
Carpe diem!

Multzam fain. Am notat-o. Poate am si io ceva sanse, daca nu raman cu cazuistica din dotare.
#86680 (raspuns la: #86636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Corporalitate - de rast la: 11/11/2005 12:06:06
> Acesti copii sunt in afara corpului lor fizic, mai exact nu stiu unde
> li se termina corpul, nu au senzatia deplina a corporalitatii lor...
> cum sa-ti explic...
Nu-i nevoie sa-mi explici! De 14 ani traiesc in aceasta stare de non-corporalitate. Interesant este ca am citit fel de fel de carti sa aflu cate ceva despre aceasta stare, si uite!!! abia acuma "aud" pentru prima data axact acelasi tyermen care il folosesc si eu "corporalitate".
Chiar daca sunt off-topic, o sa povestesc pe scurt ce mi s-a intamplat. In 1990 am inceput niste cursuri de Yoga. In ianuarie 1991 am abandonat aceste cursuri organizate si am continuat de unul singur niste tehnici. Mi-a placut mult un citat de Sai Baba "Asculta cu atentie vocea interioara si urmeaza aceasta voce!". Am inceput sa-mi ascult "vocea interioara". Lucru extrem de important!!! Aceasta voce interioara nu-ti vorbeste in limba romana. Este un limbaj al gandului. Iti vin in minte niste ganduri.... care, mai apoi, le "traduci" in limba romana.
Chiar din primavara lui 1991 faceam o tehnica meditativa (deci e numai chestie de minte) si obtineam brusc aceasta stare de de-corporalizare. O obtineam brusc, iar revenirea in stare normala se producea gradat. Prin mai-iunie 1991 am trecut printr-o experienta mai ciudata (o definec: ca am stat la taclele cu moartea), dupa care nu am mai iesit din aceasta stare. O singura data, prin 1993 am re-trait starea de corporalitate, in care toti oamenii traiesc, si in care si eu am trait peste 20 de ani. Dar numai cateva minute.
In aceasta stare, prin intermediul simturilor (in special vazul si auzul), percepi altfel informatiile.....

> noi ne-am imbraca cu haine foarte mari si lalai, cam asa ar fi corpul
> lor energetic in afara corpului fizic
Eu o simt altfel. Imi simt corpul fizic, dar parca "nu mai sunt nicaieri". In anii de liceu ma intrebam ce este infinitul si nu puteam "intelege" aceasta notiune. Dupa ce am trait starea de de-corporalitate pot afirma ca inteleg ce e ala infinitul.

> de aceea multi copii autisti se simte bine cand se baga in custi,
> sau in dulapuri strans inchise
Eu nu ma simt bine in spatii inchise..... sunt deci si unele diferente :-)

> durerea este pentru ei un indicator "aici incep si ma termin"...
Eu simt orice durere, sau perceptie corporala, chiar si un tzantzar.
Definesc aceasta stare ca o alta stare de constiinta. Am cautat mult in literatura despre asa ceva, nu am gasit nici in filosofiile orientale. Doar intr-o carte de Castaneda am gasit o mica asemanare intre stare "mea" de de-corporalitate si o stare de "constiinta elevata" (asa o numeste Castaneda.... sau mai bine zis traducatorul cartilor lui). Asemanarea este ca "te simti complet si nu-ti lipseste nimic".

> rast, nu pot sa-ti povestesc tot ce stiu si tot ce simt... nu am
> timpul necesar pentru asta
Timp este..... nu forta.... incearca sa faci ceea ce simti...

radu s.
#86681 (raspuns la: #86643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mariei - de maan la: 11/11/2005 12:44:01
cat pot fi integrati in societate copii autisti?
un exemplu?
multumesc
#86697 (raspuns la: #86680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 11/11/2005 14:21:29
starea de non-corporalitate eu o consider negativa... "elevatia" de care vorbesti merge in sensul punerii accentului pe spiritual in defavoarea carnalului, materialului...
parearea mea este ca fiecare lucru pe lumea asta are locul si importanta lui, si nu mai este o lume a extremelor (orice fel de fanatisme, fie de natura religioasa/ spirituala, fie de tip grandoman)...
sensul evolutiei este aducerea in Eu, in Constiinta... pentru cei ce nu sunt pe deplin incarnati...
citind ce-mi scrii tu, incep sa ma indoiesc ca este vorba despre decorporalizare, rast... pentru ca ai perceptii corporale foarte acute si sensibile, ceea ce caracterizeaza o persoana bine incarnata... plus, nu te simti bine in spatii stramte... plus ai un feeling bun...
s-ar putea sa fie vorba despre altceva la tine... despre o inversare a dinamicii corpurilor (corpurile de care vorbeam sunt intr-un circuit continuu, trec unele prin altele in functie de starile noastre, se intrepatrund) si un blocaj...
mda... nu-mi place sa speculez mai departe... o sa revin cu completari daca o sa gasesc informatii despre asta...
pana atunci, raspunde-mi la cateva intrebari>
- te trezesti usor din somn sau dureaza mult, si dupa ce te trezesti functionezi imediat sau iti trebuie vreo ora sa te dezmeticesti?
- ce senzatii ai in maini, ai putere in ele imediat cand te trezesti, poti sa strangi ceva in maini imediat?
- accelasi lucru cu picioarele... te impleticesti sau esti ok cand cobori din pat?
- esti vegan? lacto-vegan? ovo-lacto-vegan? ovo-lacto-vegan plus peste? sau mananci carne?
- cand te trezesti din somn, iti bate inima tare, ca la un soc?

rast, faci masaj? de fapt, machen lassen/ get it done= sa ti se faca masaj... ajuta pentru incarnare...
ai vrea sa-mi descrii cat poti mai limpede senzatia asta pe care o traiesti tu?

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#86726 (raspuns la: #86681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
citind ce-mi scrii tu, incep - de maan la: 11/11/2005 15:02:42
citind ce-mi scrii tu, incep sa ma indoiesc ca este vorba despre decorporalizare, rast... pentru ca ai perceptii corporale foarte acute si sensibile, ceea ce caracterizeaza o persoana bine incarnata... plus, nu te simti bine in spatii stramte... plus ai un feeling bun...

de ce n-ar fi 'perceptiile corporale' acute, dovada insasi ca e diferit?
corpul meu nu reactioneaza asa si sunt convinsa ca-s exemplu tipic de om foarte (dar foarte!) incarnat.
#86751 (raspuns la: #86726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Confuzie: de-corporalitate vs. de-corporalizare - de rast la: 12/11/2005 11:27:32
> starea de non-corporalitate eu o consider negativa
Este o confuzie. De vina este limba romana :-) pentru ca nu are o definire a starii de care vorbesc eu. De aceea am numit-o <> (TATE la sfarsit). Starea de <> (ZARE la sfarsit) este altceva. Am citit cate ceva despre aceasta din urma, si iti dau dreptate, este ceva negativ. Este un fel de "des-centrare" a corpurilor subtile (astral sau mental)

> fiecare lucru pe lumea asta are locul si importanta lui, si nu mai
> este o lume a extremelor (orice fel de fanatisme, fie de natura
> religioasa/ spirituala,
De acord ci tine. De aceea "nu prea agreez" ideile propagate de multe filosofii orientale (chiar si yoga) care promoveaza "sa muncesti" in viata pentru a obtine niste beneficii dupa moarte. Viata a fost data sa fie traita.
Multi yoghini, care si-au "dedicat viata" unor "practici spirituale" si s-au retras in manastiri/ashramuri, au murit de boli incurabile:cancer, etc.

> incep sa ma indoiesc ca este vorba despre decorporalizare
Asa este. E o stare foarte diferita. Acum am inteles de unde vine confuzia. Ceea ce eu numesc <> se poate defini ca nu mai esti "ingramadit" in corpul fizic. Ai senzatia ca nu ai limite, ca esti infinil.

> - te trezesti usor din somn sau dureaza mult, si dupa ce te trezesti
> functionezi imediat sau iti trebuie vreo ora sa te dezmeticesti?
Ma trezesc f. usor. Dupa ce suna ceasul, in 2-3 secunde sunt in picioare, si functionez normal. Rar mi se intampla sa ma trezesc cu un picior amortit, dar asta dureaza maxim 15-20 secunde.

> ce senzatii ai in maini, ai putere in ele imediat cand te trezesti,
> poti sa strangi ceva in maini imediat?
Nu am nici o senzatie. Le simt ca in tot restul zilei.

> esti vegan? lacto-vegan? ovo-lacto-vegan?
> ovo-lacto-vegan plus peste? sau mananci carne?
Nu respect nici un regim impus. Mananc ceea ce simt. De fapt, de peste 13 ani, am incercat "sa-mi simt" nevoile organismului. Si cred ca am reusit. De exemplu, vara "nu pot pune gura pe carne", dar iarna (cand este frig), simt nevoia sa mananc carne. Digestia carnii "degaja" in organism si caldura.

> cand te trezesti din somn, iti bate inima tare, ca la un soc?
Nu. Bate normal.
Nu fac masaj.
Senzatia de care vorbesc este doar "mentala". Probabil ceva legat de constiinta. Impresiile pe care le percep (prin intermediul simturilor) sunt oarecum diferite ca inainte, dar nu as putea defini aceasta schimbare. Parca "ai fi un fel de martor" al impresiilor percepute. Simturile nu s-au alterat, doar le percepi oarecum diferit.
E ciudata starea asta. Mi-a venit destul de greu sa ma obisnuiesc cu ea. Am intrebat si unii medici, dar fara rezultat. Chiar si un psihiatru, care mi-a zis ca nu ochii unei persoane care manifesta tulburari de acest gen. Dupa aia am aflat, persoanele cu tulburari psihice au o privire defocalizata. Ei se uita "undeva, la infinit".

radu s.
#86950 (raspuns la: #86726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 14/11/2005 10:45:32
m-am tot gandit peste weekend la ce scriai tu... si citind raspunsul tau azi am primit unele confirmari...

da, exact, am facut o confuzie... si da, asta cred si eu> ceea ce traiesti tu este o descentrare a corpurilor subtile... atunci, acum 14 ani, ai iesit din Eu in subtil si la intoarcere, nefiind suficient de pregatit, n-ai mai gasit "linia", axa Eu-lui, si ai intrat cumva "pe langa"...
cu alte cuvinte, esti incarnat, dar descentralizat...

raspunsul la intrebarile mele m-a ajutat sa inteleg mai bine...
ti-as mai pune o intrebare, dar e mai vag formulata, pentru ca eu insami nu stiu de unde "sa te apuc"...
anume> "in ce momente te simti DIFERIT de felul cum percepeai inainte?" cred ca diferenta e foarte subtila, eu doar o "pipai" cu gandul...
alta intrebare> "simti ca ai pierdut ceva si castigat altceva in schimb?"
thx for sharing this...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87326 (raspuns la: #86950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maan, - de maria de la medgidia la: 14/11/2005 10:45:32
1. s-ar putea sa nu vorbim despre acelasi lucru, sau, mai clar, tu sa nu stii despre ce vorbesc eu cand folosesc anumite cuvinte...

2. dincolo de diferentele interindividuale, maan, exista anumite semne fundamentale... imposibil de mistificat... cu ajutorul carora te ghidezi, intuitiv... rast a inteles la ce ma refeream...

nu totul pe lumea asta este dialectic si "questionable"... din proprie experienta iti spun ca te-ar ajuta mai mult sa intelegi, chiar subiecte cu care n-ai nici in clin nici in maneca, daca inainte sa intrebi, asculti... asculti activ, cu atentia interioara treaza...
dialecticul omoara intelegerea, te infunda, problematizeaza... iti utilizezi energia construind intrebari care te fac sa te disipezi in toate directiile si sa scapi din vedere raspunsurile...

maan, depinde de tine sa iei constructiv sau nu ceea ce ti-am scris eu aici...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87332 (raspuns la: #86751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria de la medgidia - de Yuki la: 14/11/2005 10:45:32
Ms pt amabilitate. Eu voiam sa te provoc un pic la o discitie pe tema sistemului Waldorff deoarece intrebarea mea nu era chiar nevinovata, stiu ceva despre el. Oricum nu mai conteaza, am sa caut sa ma informez din alta parte din moment ce tu consideri ca nu merita sa vb cu mine despre acest lucru, " intr-o pauza de hot chocolate la servici".
#87333 (raspuns la: #86637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
lu maria, de pe unde-o fi - de maan la: 14/11/2005 11:02:37
"dincolo de diferentele interindividuale, maan, exista anumite semne fundamentale... imposibil de mistificat... cu ajutorul carora te ghidezi, intuitiv..."

"iti utilizezi energia construind intrebari care te fac sa te disipezi in toate directiile si sa scapi din vedere raspunsurile..."

'ghidandu-te intuitiv dupa numite semne fundamentale imposibil de mistificat' afli ca, intr-adevar, nu tre sa-ti consumi energia sa pui intrebari, e suficienta una singura (sistemul Waldorf, de exemplu) ca sa stii de ce nu trebuie sa mai vii cu altele.

fii asadar fara grija, la mine totu-i constructiv, chiar daca nu stapanesc deloc metalimbajul, cum se pare ca faci tu.




#87366 (raspuns la: #87332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
yuki - de maan la: 14/11/2005 11:11:48
m-ai facut curioasa.:)
si uite ce-am primit, de data asta punand intrebari, nu ...ascultand activ.

"Pedagogia Waldorf
Prima scoala care a propus o alternativa sistemului educational clasic a fost scoala Waldorf. Intemeiata de catre Rudolf Steiner la Stuttgart, ca urmare a sugestiei facute de conducatorul fabricii de tigarete Waldorf Astoria, pentru copiii salariatilor, Rudolf Steiner va pune bazele pedagogiei Waldorf. In Romania dupa 1991, Ministerul Educatiei si Cercetarii recunoaste pedagogia Waldorf ca alternativa educationala.

- Esenta pedagogiei waldorf este "copilul privit ca o entelehia" - fiinta care-si poate poarta telul in sine, fiind alcatuita din trup, suflet si spirit, si nu doar rezultat al ereditatii - dupa cum precizeaza insuti autorul;

- Baza pedagogiei Waldorf este cunoasterea omului si mai ales a copilului in cele doua momente dificile, respectiv 9 si 9-13 ani (adevarate treceri ale rubiconului);
- Exploatarea fortelor spirituale si creative din fiecare copil;
- Planul de invatamant elaborat in concordanta cu aceste particularitati;
- Respectarea ritmului individual al fiecarui copil;
- Spiritul de initiativa, creativitatea;
- Mobilitatea in gandire sunt cai spre libertatea omului;
- In cazul acestei metode educatie se pune accent pe autoritatea dascalului in fata elevilor.

Spre deosebire de sistemul traditional aplicat la noi in Romania waldorf isi propune o sensibilizare a factorului educational, insa nu trebuie uitate urmatoarele aspecte:
- societatea romaneasca se afla inca in plina tranzitie poate de aceea este inca refractara la ceea ce este nou;
- sursele de documentare si informare care se potrivesc acestui tip de educatie sunt inca putine;
- piedica cea mai mare o constituie lipsa banilor, de aceea fiind preferat sistemul traditional unde invatamantul este gratuit."

#87370 (raspuns la: #87333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
yuki, - de maria de la medgidia la: 14/11/2005 14:31:52
sensul a fost ca nu vreau sa discut despre lucruri pe care nu le pot condensa intr-o pauza de hot chocolate... plus, nu stiu ce as putea discuta despre sistemul waldorf, e complex, eu il iau asa cum este si nu il vad numai ca pe un sistem de invatamant, ci ca pe o filozofie de viata...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87381 (raspuns la: #87333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maan, yuki, - de maria de la medgidia la: 14/11/2005 14:31:52
eu nu pot si nu vreau sa dau raspunsuri pe care le poti lua din carti... daca exista preocuparea sa le cauti...
am deschis acest subiect ca sa impartasesc cu altii intuitiile mele, neputintele mele, ce simt si cred ca exista si nu le-am gasit scrise in carti...
asa incat, folks (yuki, maan) nu va asteptati sa ma joc de-a enciclopedia si sa pastuiesc aici pagini de carti... you`re not heading for the right person... eu sunt aici in primul rand pentru ca vreau sa inteleg eu insami niste lucruri, si-mi dramuiesc timpul care-mi ramane sa dau raspunsuri acolo unde ma atrage subiectul...

1. causticitatea nu-si are rostul
2. nu incerc sa par mai inteligenta decat sunt,
3. prefer sa-mi vad interesul si sa nu-mi irosesc energia in dispute penibile

eu nu banez niciodata, in conferintele mele, persoanele cu care nu reusesc sa comunic... doar, in cele din urma, ii ignor... consider ca nu este cazul in ceea ce va priveste, si, daca credeti ca va puteti inscrie in nota discutiilor de aici, sunteti wellcome anytime...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87390 (raspuns la: #87366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Autismul e prabusirea unei fe - de maan la: 14/11/2005 14:43:02
Autismul e prabusirea unei femei inteligente care-a incetat sa fie om dupa ce-a devenit mama a doua oara, in incercarea de-a gasi raspunsul la intrebari la care noi, fericitii, nu ne gandim: ”daca mi l-a dat dumnezeu stiind cat l-am dorit, de ce mi l-a dat ASA?”, “de ce trebuie sa indure copilul greseli pe care le-am facut?”, “de ce m-ai pedepsit, doamne?” , “bate-ti joc de mine, nu de el!”

Autismu-i nebunia care te-apuca-n miezul noptii cand te trezesti in bubuit nefiresc si-l gasesti in genunchi, inrosind cu fruntea un perete si zambind multumit.
Autismu-i mainile fluturand ca niste pasari, strigatul disperat al celuilalt copil …normal care striga ‘mama, iar a vrut mihai sa ma sugrume-n somn’.

Autismu-i tragedia unei familii stigmatizare de societate, nu ‘boala frumoasa’, nu filmul ‘rainman’, nu povesti despre reincarnati descentrati.
Familia aia trebuie tratata in spiritul egalitatii, nu copilul autist care nu-i egal cu mine si nici cu tine, in cap sa sedem io ori tu.

Autismul e boala care atinge toata familia si distruge totul.

De-aceea am intrebat cum ii integrezi in societate, intrucat eram cumplit de interesata sa stiu, inchipuind ca pot avea raspunsuri de la un …specialist.

n-am pretins niciodata sa mi se raspunda la comentarii/intrebari, eu insami imi triez interlocutorii.
dar ‘specialistul’ nu doar ca nu raspunde, ci vine sa-mi predice de pe movilita lui ca “mai clar, tu nu stii despre ce vorbesc eu cand folosesc anumite cuvinte” sugerand ca-s de-a dreptul proasta ori ca acesta e un subiect cu care ‘n-am nici in clin nici in maneca’, iar eu ma vad nevoita sa folosesc dreptul la replica si sa-i amintesc DOAR ca si-a elaborat asa de prost conferinta incat eu am crezut ca-i vorba despre autisti si-am avut curaj sa-ntreb ‘cum poate fi integrat in societate un copil autist’ interpretand GRESIT “astept orice fel de pareri, idei, intrebari (cu placere raspund la ce ma pricep)”

‘specialistul’ nu coboara de pe musuroi nici macar sa dea, in mare mila sa, niste referinte bibliografice, asa cum ar trebui sa-i dicteze bunul simt, daca nu vreo oareshe etica profesionala.
Mai mult chiar, clameaza catre cineva ca “ nu trebuia sa ajungi acolo... cu modul asta de a privi lucrurile, fara urma de empatie, you weren`t definitely meant to stay...
celelalte lucruri pe care le-ai scris nici nu le mai comentez...
” calificand omul, dupa doar cateva fraze, sugerandu-i clar “esti la baie, du-te d-aici”, da-n engleza, ca suna mai …’excatedra’.

Eo una habar n-am ce-nseamna ‘am vrut sa share cu voi’, sau inteleg gresit, ca daca matale ti-ar fi drag sujetu’ asta ai incerca sa le explici profanilor cu ce se haleste meseria asta de zici c-o practici cu …emaptie.

Si uite-asa ma vad nevoita sa dau un telefon de mea culpa si sa strig: “da, am gresit cand n-am crezut ca-n institutiile alea-s ‘specialisti’ carora le pasa atat de mult de copii incat ii supun la tot felul de teste ciudate. ii posibl s-aveti dreptate, iertare-mi cer!”

cat despre vreun alt mesaj, chère madame, ma vei ierta, dupa cum eu-insami promit sa ma scutesc de o prezenta viitoare pe-acesta conferinta pe care-n mod vadit n-o pricep.

ai observat cata lume galanta-i pe forumul asta, oameni care dau inapoi cand sunt jigniti?
ei bine, eu nu-s dintre aceia.
si-ti voi arata obrazul ori de cate ori ai sa mi te adresezi sugerand, fara nici o proba, carentele mele de perceptie intuitiva.



#87420 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast - de Shtevia la: 14/11/2005 17:50:03
Scuze, maria de la medgidia, ca trollez aici…promit sa nu mai fac:)
Rast, inteleg prin ce treci. Si eu am fost asa intr-o perioada de timp.
M-a tinut cateva luni, sub un an. E drept ca am practicat ceva anume si am facut niste exercitii si meditatii (nu au nici o legatura cu yoga). In perioada aceea mergeam foarte des la biserica si ma rugam fervent. … Nici cand dormeam nu dormeam “normal”. O parte din mine auzea/vedea tot, in timp ce puteam visa un vis oarecare, pe care il mai si modificam, asa, din mers :)
Apoi, am decis ca e momentul sa traiesc iar in corpul meu. Si mi-am revenit cand am ramas insarcinata si am adus in lume un copil.
E o stare deosebita, dar nu prea poti fi (cel putin eu nu mai puteam fi) ca inainte. Pentru a creste un copil trebuie sa fii mai aici si mai acum decat oricand. Cred ca e ok asa cum am ales, cel putin pentru o perioada…
Castaneda povesteste multe din lucrurile care iti sunt (cel putin mie imi erau) familiare.
Nu cred ca e un neajuns asa cum esti tu; depinde ce teluri ai :). Iti doresc sa ai parte numai de lumina in viata!
Maria, si tie la fel! Imi cer scuze din nou pentru interventia pe conferinta asta…

#87443 (raspuns la: #86950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria de la medgidia - de Yuki la: 14/11/2005 17:50:03
ceea ce voiam eu sa stiu era daca acest sistem s-a dezvoltat in Romania, si felul in care s-a dezvoltat el. Stiu ca prima clasa Waldorff formata in Romania in 1991 a disparut 4 ani mai tarziu, in sensul ca nu s-a mai urmat linia acestui sistem: copiii acelei clase au fost etichetati drept ' handicapati', prosti, desi dintre toate clasele din generatie ei a avut cei mai multi admisi la liceu. Eram curioasa, daca stii cumva, daca mai exista la noi clase de acest tip, si cum sunt ele privite acum.
#87454 (raspuns la: #87381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Raspunsuri pentru Maria - de rast la: 14/11/2005 22:36:10
> in ce momente te simti DIFERIT de felul cum percepeai inainte?
In toate momentele zilei si noptii, atunci cand sunt in stare de veghe..... de aproape 14 ani.

> simti ca ai pierdut ceva si castigat altceva in schimb?
Nu simt ca as fi pierdut ceva. Dar simt ca as fi castigat ceva.
Hmmmm... este, in aceasta perioada de timp, un "curent de idei" care promoveaza un concept "simti ca nu esti <>". Marea majoritate a celor care vorbesc despre acest sentiment/simtamant, nu dau mai multe amanunte despre ce inseamna acest <>. Este un loc fizic? Este "o stare de acomodare" cu locurile unde traiesti? Nimeni nu da amanunte. Ei!!!! Asta este un lucru pe care l-am castigat. De 14 ani "ma simt acasa". Mi-e nu-mi place termenul asta de "acasa". Este prea vag. Dar il folosesc "sa putem vorbi aceeasi limba".

radu s.
#87622 (raspuns la: #87326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Shtevia, ai pus punctul pe I. - de rast la: 14/11/2005 22:36:10
> Nu cred ca e un neajuns asa cum esti tu; depinde ce teluri ai :).
Coreeect! Aici cred ca se manifesta, ceea ce filosofii (si nu numai ei :-) ) numesc "liberul arbitru". Eu am ales sa merg "pana la capat", pe calea care am apucat.

> Imi cer scuze din nou pentru interventia pe conferinta asta
No problem! Aceasta cafenea este una "electronica". Internetul a pornit din start pe ideea de a fi "free" si public.

> Castaneda povesteste multe din lucrurile care iti sunt
> (cel putin mie imi erau) familiare.
Asa e!!!! Am intalnit persoane care "vad" in cartile lui Castaneda simple fictiuni. Multe din ideile si faptele expuse acolo nu sunt fictiuni, nu sunt teorii, sunt "trairile" unor experiente dincolo de existenta cotiniana.

radu s.
#87634 (raspuns la: #87443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maan, - de maria de la medgidia la: 15/11/2005 10:27:47
exista zeci de teorii despre cauzele autismului, niciuna nu m-a multumit... eu pun accentul pe efect, nu pe cauza care l-a generat... suntem prea mici ca sa avem pretentii de exhaustiv si de holistic, maan... eu vreau sa inteleg starea in care se afla copilul acum, adica efectul a indiferent ce s-a petrecut cu el, si sa ameliorez pe cat imi sta in puteri aceasta stare...

>Autismul e boala care atinge toata familia si distruge totul
daca asa se vede de la tine de acolo, iti multumesc ca ai decis sa nu mai contribui la conferinta asta

ai inteles gresit (nu e prima ocazie), eu nu pozez in "specialist", si se intelege asta foarte clar din chiar textul conferintei

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87699 (raspuns la: #87420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
yuki, - de maria de la medgidia la: 15/11/2005 10:27:47
da, asa este, prima clasa waldorf a disparut din lipsa preocuparilor pentru asta, apoi, ceea ce stiu eu este ca un grup din bucuresti a infiintat o asociatie ("prietenia"), si mai tarziu scoli de pedagogie curativa care combina elemente de pedagogie curativa waldorf (tehnici, sistem scolar in ansamblu) cu elemente antroposofice (de intelegere a varstelor spirituale ale copilului si de implinire a nevoilor sale afective, etc, concordante cu varsta cronologica, nu mentala)...

centrul de care vorbesc eu este centrul de pedagogie curativa si insertie sociala "corabia" din bucuresti, zona d-na ghica... si sunt 4 astfel de centre in romania...

nu stiu cum sunt priviti de catre sistem, pentru ca eu privesc din interior, nu din afara... stiu ca banii nu prisosesc niciodata, parintii se implica in toate activitatile, financiar sau cu munca organizatorica...
poate un indiciu despre reusita acestui centru ar fi faptul ca, de la an la an, se confrunta cu aceeasi mare problema: lipsa locurilor in clasa... vin multi parinti care afla de sistemul de lucru al acestei scoli, se face o evaluare a copiilor de catre comisie...

se lucreaza in ciuda si dincolo de diagnosticul medical primit de copil... progresele sunt uimitoare... copiii sunt fericiti, nu-s robotzei, sunt oameni ca mine si ca tine, deplini, eliberati de "handicapul" de a nu fi asemenea multimii...

nu stiu cum sa pun in cuvinte ceea ce se petrece acolo in fiecare zi, yuki... este un mod de a privi fiinta umana din interior, cu empatie (to be in his shoes), nu cu simpatie (n-au legatura una cu cealalta, simpatia poate genera dependente de tip maternal pentru ei, nu e ok)...
copilul creste cu bonding afectiv matur, cu rupere si restrangere, cu succes si esec... invata sa-si stabileasca singur granitele, ceea ce este poate cel mai greu lucru pentru copiii cu dizabilitati... pentru ca familia insasi ii creste intr-un clopot de sticla care ii incapaciteaza...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87706 (raspuns la: #87454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
shtevia, - de maria de la medgidia la: 15/11/2005 10:28:47
nicidecum n-ai trollat, pentru ca eu am deschis o conferinta despre autism, neavand idee ca lucurile astea se petrec si le simt si altii...
asa incat iti multumesc cu sufletul, shtevia... for having broadened my mind...
daca inteleg eu bine, shtevia, erai "pretutindeni", dar pe o raza de proximitate in jurul corpului tau fizic?
erai oarecum "legata" de prezenta corpului fizic, nu-i asa?
spune-mi, shtevia: sa zicem ca te aflai intr-o camera unde mai erau persoane... simteai camera cu toti din ea ca si cum erai tu cea care o umpleai? ca si cum o puteai "pipai" cu sufletul? ca si cand stiai cumva, in sensibil, ce se intampla in camera fara sa faci eforturi?
ahh... am senzatia ca aberez, vorbesc despre lucruri pe care le simt, dar regret acum teribil ca nu am citit cand am avut prilejul...
(nu l-am citit pe castaneda decat cateva pasaje accidentale, la ora aceea nu faceam legatura cu ceea ce ma procupa pe mine, asa incat sorry daca spun sau intreb prostii)

alte intrebari: oamenii din camera, erau ei mai mici sau mai mari decat corpul lor fizic? le simteai prezenta ca fiind distorsionata de imaginea reala a corpului fizic? unii parca se lungesc si se maresc in afara corpului, ca o haina intrata la apa, altii sunt mici, cum sa zic, "ghemuiti" sufleteste in corpul lor...
doamne, suna aiurea, dar nu stiu ce cuvinte sa folosesc... daca intelegi ce vreau sa spun, raspunde-mi...
shtevia, daca nu ma "trollai" tu, cred ca fix blocata in intrebarile mele ramaneam...
thx again
----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87712 (raspuns la: #87443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 15/11/2005 11:28:32
>"ma simt acasa".
inseamna intr-un loc dincolo de lumea perceptiva?
ca o liniste a sufletului care si-a gasit "gradina"?
rast, cum sunt afectele?
simti ca esti deplin, in tine, intr-un loc unde ajung doar cei de-o seama cu tine?
impacat cu tine? estompat de senzatii corporale (foame, durere)?
si, in acelasi timp, poti sa fii "aici si acum", si starea asta nu impieteaza asupra puterilor si capacitatilor tale, ci iti da o deschidere nestiuta...
eu simt uneori ca lucrurile din jur mai au o latura, o esenta... care nu se deschide cand vreau io, ci mi se reveleaza deodata si se stinge la loc... ahhh, cum sa spun... toate lucrurile astea care se desfasoara pe 3 axe (3D) parca mai au una, a patra... o chestie comuna tuturor si subtila...
recitesc ce am scris si-mi vine sa sterg tot... m-am invartit prin cuvinte fara sa cuprind ce simt...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87718 (raspuns la: #87622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 15/11/2005 11:28:32
a-propos de lucrul cu copiii autisti si de ce te intrebam mai inainte>
lucrind cu ei simt ceva, ca un fluid care "bounces" back and forth catre copil si inapoi la mine, un fluid cu sediul undeva in partea care cuprinde stomacul si vintrele, imediat sub regiunea toracala...
ma uit la psihopedagogi, la alti terapeuti, si vad (simt) unii buni au un astfel de fluid dinamic...
si ii vad pe altii, tot buni terapueti, care sunt intr-un fel inconjurati, cum sa zic, de o chestie vie... dar la ei nu e dinamica, nu vine si pleaca fluid, e mai mult ca o stare latenta... prin care ei isi "intind" spiritul in lume...

imi amintesc cum, acum cativa ani, imi era atat de rusine sau teama sa spun ca simt astfel de lucruri, incat mi-as fi scris singura diagnosticul de internare la pavilionu` II psihiatrie...
functia mea principala este cea rationala (d.p.v. al lui c.g. jung si al psihologiei abisale)

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87720 (raspuns la: #87622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
< ca o liniste a sufletului c - de rast la: 15/11/2005 11:56:59
< ca o liniste a sufletului care si-a gasit "gradina"?
Da, este o liniste f. mare. Dar nu as putea-o numi "dincolo de lumea perceptiva". Este o liniste mentala.

> simti ca esti deplin, in tine, intr-un loc unde ajung doar cei de-
> o seama cu tine?
Ca sa spun direct: "ma simt implinit". Nu ma mai simt nici nemultumit de mine, nici sentimentul singuratatii nu-l mai am. Dar nu as putea sa spun ca am ajuns intr-un loc aparte. Pur si simlu sunt anumite "socoteli" cu mine insami.

> impacat cu tine? estompat de senzatii corporale (foame, durere)?
Da. Impacat cu mine insuni. Dar nu estompat de senzatii. Simt orice durere si imi este foame ca la toata lumea.

radu s.
#87728 (raspuns la: #87718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria - de Shtevia la: 15/11/2005 21:16:41
Nu prea incape in cuvinte sa explic cum eram, dar o sa incerc un pic. Trebuie sa spun ca nu aveam un maestru, nu stiam nimic teoretic din toate astea, habar nu aveam, de exemplu, de kundalini ca sa nu mai spun de alte lucruri. Fireste ca pe urma am inceput sa intreb, sa citesc, apoi apareau si cartile si informatiile, care veneau sa completeze nelamuririle mele. Mereu ma gaseau (si ma gasesc) cartile pe care trebuie sa le citesc.
…Eram un tot si eram peste tot. De exemplu simteam, stand in mijlocul unei incaperi ca sunt in acelasi timp intinsa pana la usa, pana in tavan, simultan in toate directiile. Pe ceilalti ii simteam si stiam ce fac fara sa ma gandesc la ei. Nu eram una cu ei, ei erau distincti de mine, dar stiam ce simt sau ce gandesc. Da, parca ii perecepeam nu mai mici, ci mai departe, nu stiu sa explic cum.
Puteam sta in stare de meditatie ore in sir, fara sa ma gandesc si fara sa fiu propriu-zis nicaieri si eram, de fapt, peste tot.
Ei, ma “distram” uneori cand mergeam cu autobuzul. Ma uitam la oameni ce simt, ce boli au, chestii din astea. Uneori nu era chiar atat de amuzant, asa ca mergeam pe jos de cate ori puteam. Chestia aiurea era ca nu eram “practica”. Puteam uita de o intalnire sau plateam marfa si uitam sa o mai iau de pe tejghea. Imi aminteam dupa un timp, putea dura si 2-3 zile asta. Imi putea vorbi cineva si sa ma uit fix la el/ea si dupa ce tacea, imi dadeam seama ca nu am auzit nimic (nu ma gandeam la absolut nimic in timpul ala, doar ca nu eram acolo…si zau daca stiu unde anume eram). Trebuia sa repete ca sa inteleg ceva. Pe unii ii enerva asta.
Sincer, nu mi-a placut starea (poate si fiindca nu eram pregatita pentru ea – zau daca stiu daca acum as fi pregatita pentru asta). Cu ce am ramas acum din toata perioada aia?… Pai, simt/stiu ce gandesc oamenii (nu intru in capul lor, pur si simplu vorbesc ei prea tare, interior). Ei, de multe ori ma inchid de tot, ca nu ma intereseaza, mi se pare un sacrilegiu, desi NU o fac intentionat. Uneori percep chiar cuvintele lor, textual (daca vorbesc imediat dupa, spun acelasi lucru cu ce aud), alteori simt stari (tristete, bucurie, ura, etc.). Nu e funny, asta e clar…
Am ramas cu o anumita bucurie de a fi, pura, simpla, fara un motiv aparent, desi atunci (zic eu acum) iubirea mea era mult mai vasta ca acum (bine, mereu am iubit oamenii, nu am urat niciodata pe nimeni si nu inteleg invidia – nu crede ca sunt perfecta, ca nu sunt, altfel nu as fi aci, acum). Nu mai reactionez, ci actionez (desi a fost o perioada -imediat dupa- cand reactionam exagerat la ceea ce mi se intampla). In general, am “lumea mea”, desi activez cat se poate de mult in lumea cea mare, zilnic, multi oameni, vorbesc mult, etc. Dar, o anumita parte din mine e ca si cum nu ar fi aci (desi nu mai uit de intalniri si nu mai las marfa pe tejghea:)…)
Cam asa….iar trollez:))…
Nu stiu ce sa iti mai spun. Mai intreaba tu…
#87773 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
shtevia, - de maria de la medgidia la: 16/11/2005 10:57:35
am citit raspunsul tau cu fiori...
o parte din ce povestesti tu, le recunosc, mi se intampla, desi le-am negat in mine multa vreme, de frica sau de rusine... prin pregatire, prin educatie, sunt o fiinta prea rationala... acum 3 ani mi-as fi putut pune diagnosticul psihiatric fara second thoughts...

intr-o camera, sunt peste tot si simt tot fara sa vreau... nu se intmapla mereu, cred ca tine de starea mea de moment, dar nu pot controla cand se intmapla... simt ca ocup intreaga camera, o umplu, ca un lichid intr-un recipient... sufletul meu e mai "larg" decat corpul, cuprinde spatiul inchis in care ma aflu, dar cumva nu trece prin pereti... in starea asta pot "pipai" cu sufletul fiintele din incapare, chiar fiind cu spatele sau neatenta... STIU ce fac ele...
daca mi se intampola pe strada, atunci pur si simplu "nu mai sunt eu", sunt nicaieri, goala inauntru merg si fac lucruri pe care uneori chiar uit ca le-am facut... ca si sum, ma trezesc deodata aproape de casa, fara sa stiu cum am parcurs drumul, lacking the memory of coming home...

in mijloacele de transport in comun ma "joc" asa de cand eram mica, fara sa stiu ce fac... uneori impartasesc o stare de euforie de la cineva, alteori o jale adanca, sau o vrajmasie... dar nu intotdeauna identific persoana, este clar cineva in imediata mea apropiere, dar cred ca tine mai mult de intensitatea starii persoanei respective... nu am control total asupra lucrurilor astora, dar am descoperit ca pot sa ma "blochez" sa le mai simt, sa "fug" cumva din mine in reverie, pana la destinatie...

mi se intampla sa-mi vorbeasca cineva si sa ma uit la el ca o statuie... ma ia valu` deodata si nu mai sunt "aici si acum"...
dupa ce ma "trezesc", desi habar n-am ce a spus, stiu exact ce simte sau ce intentii are... cum? n-am idee, nu eu fac asta... si da, uimitor, ai spus aceleasi cuvinte cu care definesc eu asta "vorbesc ei prea tare in sinea lor"!! exact asa se intampla uneori, ei "vorbesc" clar si distinct, dupa care repeta cu voce tare...

nu mi-a placut la inceput cand am constientizat ca traiesc starile astea aleator, fara "mine"... dar acum incerc sa invat din ce mi se intampla... singura, fara indrumator...
cu copiii autisti simt lucrurile astea cel mai bine, si ei cu mine... ne "imbratisam" inainte sa-mi sara de gat, ne imbratisam cu sufletele, de cum intru in clasa...
nu stiu daca iti este cunoscut, dar acesti copii au o problema de afectivitate (ma rog, asa o numesc cartile, eu nu o vad asa), si nu accepta persoane noi in jurul lor decat dupa ani de zile, si numai anumite persoane... pe mine faceau copiii ciorchine dupa primele 2 saptamani de cand ajunsesem la centru... ei au perceptii dincolo de lumea fizica obisnuita, sunt "scannere" afective fantastice... problema (cred eu) este de exprimare a afectului, nu de traire sau intensitate a lui...

da, daca stau sa ma gandesc, n-am invidiat sau urat niciodata pe nimeni... mereu mi-a fost usor sa iert si sa merg mai departe, pentru ca senzatia mea este ca "ne-iertarea" se "agata" de sufletul tau ca un balast, te tine din drum, iti incetineste cumva evolutia, ca un om care merge pe un drum cu doua ghiulele prinse de glezne...

shtevia, in punctul asta nu stiu ce sa te intreb, nu mai ajung eu mai departe... as vrea sa stiu cum se poate controla mai bine aceasta stare, cred ca asta m-ar ajuta sa avansez cumva... desi nu cred ca poti sa-mi raspunzi, pentru ca eu nu cred in algoritmi universali, ci in individualitate, si caile ei sunt singulare...

si mai cred ca deschiderea asta s-a intamplat datorita unei boli din copilarie... despre care poate voi povesti intr-un alt episod, in vreo alta conferinta...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87918 (raspuns la: #87773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria - de Shtevia la: 16/11/2005 17:38:30
Tu stii cat de mult vrei sa mai afli si numai de tine depinde sa impingi mai departe “starile”, care, de fapt, sunt –hai sa le zic- superperceptii sau hiperperceptii. Banuiesc ca ti se intampla cu copiii aceia, asa cum mi se intampla si mie cu orice copil intalnit, care imi zambea si venea direct la mine, indiferent de varsta si oricat de timizi erau. La fel se intampla si cu cainii – nu aveam probleme cu nici unul, oricat de rau era…venea la mine dand din coada si puteam sa ii mangai cat doream.
Nu prea trebuie sa iti faci probleme- sunt multi cei care simt ce simti tu, dar de teama ca ar fi catalogati nebuni sau ciudati, nu spun la nimeni nimic. Crezi ca eu marturiseam cuiva?…Nici gand. Asta pana am cunoscut si altii ca mine si m-am linistit. Uneori credeam ca am halucinatii – vedeam lucruri care tocmai se intamplau sau se intamplasera. Daca vroiam sa stiu ce face o anumita persoana, era suficient sa ma gandesc la ea si stiam (indiferent de distanta). La inceput, sunam, de verificare, pe urma am renuntat…stiam ca era cum simtisem.
Cu simtitul celor din jur era mai rau…mi se facea greata, daca cineva din jurul meu simtea asta, ma durea stomacul, daca era vreo persoana cu durere de stomac, etc. Ajunsesem – frecventam pe vremea aceea cu chat – sa simt la fel si la cei cu care povesteam “pe virtual”. De fapt, nu e nici o diferenta intre comunicarea pe net sau cea face to face. Energetic e acelasi lucru, mai cu seama daca dai de oameni cu “simptomele” tale.
Problema e cu starea ta- se poate controla doar daca ai suficienta energie si inveti sa te calmezi- faci meditatii sau te rogi (tu alegi forma de echilibrare). Sau cauti un maestru. De fapt, cand ucenicul e pregatit, apare si maestrul, zic orientalii. Stiu ei ce stiu.
Cam astea am vrut sa iti mai spun. Mi-e usor sa vorbesc acum, fiindca am iesit din stare si stiu cum e…probabil ca o sa ma cuprinda iar intr-o zi, dar macar acum stiu ca pot alege eu momentul cand… Intre timp am mai citit, am mai cunoscut alti oameni care stiu si pot mai multe…Se aduna lucrurile, cu timpul.
E bine ca ai copiii aceia in jur. Nu e intamplator (niciodata nimic nu e intamplator) ca lucrezi cu ei - te vor ajuta foarte mult. O sa intelegi intr-o zi de ce…daca nu ai inteles deja:).
#88012 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
shtevia, - de maria de la medgidia la: 17/11/2005 10:53:36
@-- @-- @--
(ufff, am vrut sa fac trandafirasi, invatasem de la cineva, da` vad ca imi trebe lecitina...)
shtevia, multumesc...
for having played your part in broadening my mind...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#88206 (raspuns la: #88012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
to everybody - de maria de la medgidia la: 17/11/2005 10:53:36
pentru persoanele care au lucrat cu copii autisti, sau traiesc in preajma unei familii cu copil / copii cu aceasta "boala frumoasa"... sau cu altele, eu personal am observat ca aceste perceptii speciale apar si in cazul epilepsiei... as vrea sa va povestesc cum mi s-a intamplat prima oara sa simt asta langa ei...

era in a doua zi de cand luasem contact cu centrul acesta...
(marturisesc ca toata viata m-am ferit sa lucrez cu persoanele cu disabilitati, credeam ca "nu le pot duce" si simteam ca, daca nu le inteleg si le privesc cu mila, as face mai mult rau decat bine...)

cu copiii acestia am simtit ceva neobisnuit din prima clipa...
anyway, eram in a doua zi, in clasa, inca nu lucram ci doar ii observam... mi se solicitase sa am grija de o fetitza legata de scaun (cere singura sa fie legata, atunci cand zbuciumul ei interior se intensifica, si tot singura cere sa fie eliberata)...
sa ai grija de un astfel de copil inseamna sa ai atentia foarte treaza spre copil, toate simturile concentrate, vigile, asemenea unei pisici, indiferent ce faci... pentru ca trebuie sa interpretezi semnalele pe care le da un copil de 12 ani care nu vorbeste, ci isi exprima starile altfel: tace, fredoneaza, priveste lung, priveste prin tine, se auto-mutileaza, face pipi pe el ca rebeliune, etc...
eram foarte atenta la ioana... pe atunci nu descoperisem ca poti fi atent fara sa-l privesti, asa ca eram atenta cu ochii, cu tot corpul intors spre ea... ea n-a parut nici o clipa ca stie ca exist langa ea, eram un fel de mobila... dar simteam in mine ca stie ca exist, dar ca nu-i pasa, exact asta era senzatia...
la un moment dat am obosit de atata concentrare de a o "citi" pe ioana... gandurile mi-au zburat deodata ca pasarile si am intrat in starea mea de gol interior si umplere a camerei... stateam langa ioana, cu tot corpul intors spre ea, o priveam, dar nu o mai vedeam cu ochii fizici...
deodata eram in toata camera simultan, in starea mea, ma eliberam de incarcatura fara sa stie nimeni, credeam eu, fara sa-mi mai pese de ioana sau de ce se intampla in clasa...
oricum auzeam totul ca prin vis, stiam toate miscarile din clasa ca si cum se petreceau in vintrele mele...
atunci ioana a observat ca exist... s-a intors spre mine, in scaunelul ei, si m-a privit intens pana am revenit din stare... m-a privit cu mimica ei caracteristica de veverita uimita, cu o privire constienta si nu in gol, ca pana atunci... ioana STIA ca exist...
din momentul acela ioana mi-a permis sa ocup scaunelul de langa ea in clasa, si in cateva saptamani m-a acceptat fara rezerve si mi-a aratat asta intr-un mod fara echivoc...

poate am sa va si povestesc mai tarziu cum, daca simt ca asta ajuta pe cineva...
la astfel de sharing m-am gandit atunci cand am deschis conferinta...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#88213 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
multumesc - de Shtevia la: 17/11/2005 14:52:13
ca m-ai lasat sa iti povestesc...uneori se limpezesc si pentru mine anumite chestii, atunci cand vorbesc despre ceva anume. Cred ca se intampla oricui.
Multumesc si pentru trandafiri...imi plac:).
Am citit ce ai scris despre fetita. Sunt sigura ca ti-ai ales singura experienta de a lucra cu acesti copii si cred ca ar trebui sa incepi sa scrii despre ei, fie aci, fie intr-o carte, pe care sa o publici candva. Ajuti si pe altii, ajutandu-te in fapt si pe tine...sau -mai ales- pe tine :)).
Intreaba-ma cand mai doresti sa afli ceva, daca te pot lamuri, o fac cu placere...
#88269 (raspuns la: #88206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#88589 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria - de Shtevia la: 18/11/2005 17:30:40
Am citit “povestea” ta…si incep sa inteleg mai bine de ce esti printre copiii aceia si ce faci tu acolo. Te descoperi pe tine prin ei si ajutandu-i, te ajuti sa iti intinzi aripile. Cred ca esti norocoasa, desi calea ta nu e usoara. Dar se spune ca toate caile grele sunt doar pentru oameni puternici :)…
Mai scrie cand ai timp. Sigur eu o sa te citesc :)…si sunt sigura ca nu numai eu…

#88648 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
shtevia, - de maria de la medgidia la: 19/11/2005 13:37:41
cu ei am descoperit cat adevar sta in vorba veche despre fiecare cu propria lui cale...
caile sunt toate langa noi, deschise sa intram pe ele, ca linia 9 3/4 (peronul fantastic din harry potter)... doar sa le vedem...
o sa mai scriu, pe masura ce amintirile se reintrupeaza in mine...
ai observat?... e mai usor sa scrii despre lucruri care au fost, amintirea decanteaza mai bine circumstantele...
e o vreme de a le trai si o vreme de a le retrai in tine...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#88888 (raspuns la: #88648) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tot shtevia, - de maria de la medgidia la: 19/11/2005 13:37:41
stii, mie nu-mi plac dezechilibrele de imagine... tu vezi o parte luminoasa din mine, da` mai am si alta (lol)...
am cateva schimburi de replici dure (ale lu` io) pe conferinta cu "experienta canadiana" a lui danila prepeleac jr...
poate arunci un ochi pe ele... nu de alta, da` prea ma simteam "zana buna"... si n-am fantasme de-astea... prefer sa ma vaza oamenii intreaga, nu splitata...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#88895 (raspuns la: #88648) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
teribil de interesant... Ast - de rall la: 24/11/2005 10:22:51
teribil de interesant...
Astept continuarea :)
#90200 (raspuns la: #87381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rall, - de maria de la medgidia la: 24/11/2005 20:29:41
sunt placut surprinsa sa constat ca-i atragatoare conferinta asta... sau modul in care a deviat...
aprecierea ta ma stimuleaza...
o sa mai scriu "povesti cu copii", de indata ce se "intrupeaza" in mine... tocmai e ceva in curs de cristalizare...
dar de vreo saptamana nu se lasa scris...

thx, rall
brb
----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#90276 (raspuns la: #90200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria de la medgidia - de oanalaur la: 24/11/2005 22:12:36
si eu urmaresc povestile voastre. mai scrie.
#90422 (raspuns la: #90276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Interesant - de rast la: 25/11/2005 10:20:36
Revin la o intrebare mai veche. Spuneai, Maria, ca acesti copii, vorbesc uneori, despre anumite "greseli" pe care le face societatea noastra. Poti sa ne vorbesti despre anumite idei pe care le au despre acest subiect?

radu s.
#90457 (raspuns la: #90422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rugaminte - de luizaa la: 27/11/2005 17:02:40
sincer nu am nimic de comentat....autismul este o tema foarte complexa si foarte delicata pe care nu toata lumea o intelege....si pacat....Mi-am ales aceasta tema pentru licenta si as vrea sa stiu cum pot da de tine...pentru a discuta pe tema asta, si pentru a te ruga sa ma ajuti
#90993 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rast, - de maria de la medgidia la: 28/11/2005 10:16:49
nu de "greseli" vorbeam, ci despre "mersul lumii noastre"...
sunt "perle contextuale", nu se pot reda... eu ma gandesc mereu dincolo de ele... si atunci reiese ceva mai profund...
dar nu toti pot intelege pana acolo... si sunt intelegeri subiective, personale... cum se spune, "adevaruri intime"... care nu s-au copt si despre care nu sunt inca in stare sa vorbesc...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#91108 (raspuns la: #90457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
luiza, - de maria de la medgidia la: 28/11/2005 10:16:49
cu placere te ajut cu ce imi sta in putere...
daca nu esti din bucuresti, putem discuta aici, atat cat se poate... daca esti din bucuresti, scrie-mi pe mail si-ti dau numarul meu de mobil si atunci se simplifica lucrurile pentru ca te pot ajuta sa intri in mediu...
take care

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#91109 (raspuns la: #90993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mi-a placut comentariul tau. - de Dilberta la: 03/12/2005 10:11:41
Mi-a placut comentariul tau. E intr-adevar un subiect interesant si nu numai. Sunt niste fiinte care au nevoie de dragoste si atentie si se pare ca tu esti unul din oamenii care face chestia asta.
Pe de alta parte, ai mentionat la inceput ca nu ai postat "conferinta" pentru a afla alte pareri pt ca deja stii destule. Din cate stiu in domeniul medical intotdeauna apare ceva nou si tot timpul poti invata ceva, ca de altfel in toate domeniile.
Iar ce sa spun, ma iau de tine pt ca din intamplare am citit textul tau si m-am revoltat dar cred ca putea foarte bine sa fie si altul ca banuiesc ca nu esti singura. De ce nu se mai foloseste limba romana in totalitate cand expunerea e in limba romana? Probabil ca nu e cool. Scuze, dar incer si eu sa keep up.
Ce sa-i faci dupa atatea mastere si traininguri nu mai ramine decat sa fim modesti si sa nu try to show off.
Sa spun ceva inspiring?
Romanii de peste hotare abia asteapta sa se intalneasca si sa vorbeasca romana. E, poate ei vor pastra limba, dar cand se vor intoarce (daca) vor fi probabil singurii si vor parea ca sunt niste trogloditi care vorbesc un dialect arhaic.
Toate bune si please don't bear grudge :)
#92450 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...