Şah

Pe tabla de şah mai erau doi pioni,
Reginele-n turnuri de lucru-şi faceau,
Regii priveau plictisiţi la bufoni,
Iar caii pe marginea tablei paşteau;

Era timp de pace, fusese remiza
Şi pierderi de ambele parţi existau,
Speranţe erau într-o noua repriza,
Nebunii-ntr-un colţ adunaţi se gândeau:

Au tot numarat şi au tot socotit,
Patratele toate la numar erau
Egale, în schimb foarte greu de-mparţit…
Patratele albe mai mari aratau,

Aşa ca nebunii, catând la gâlceava,
(Cu toate ca pacea demult s-a semnat)
Îi tot injectau pe regi cu otrava,
Dar nu a zis unu’ ca-s buni de legat;

Pe tabla de şah, numai timpul trecea
Pe faţa-i lucioasa de lupte facuta,
O alta-ncleştare de forţe-aducea,
Mai mare, mai crâncena şi mai temuta,

Din nou i-aduna pe regi, cavaleri,
Pionii în frunte spre marea cetate,
Spre turnuri şi flamuri pierdute mai ieri,
O noua revanşa pe viaţa, pe moarte,
Pe albe, pe negre…patrate.

Valeriu Cercel