Tablou de toamna


Pasesc lin pe cararile unui parc ingradit de pomi
Si strivesc cu piciorul moarte!
Calc in picioare moartea unei frunze
Si norii plang de tristete!
Ma asez pe o banca in cantecul luminii lunii
Si ascult cum se revarsa lumina peste plopi!
Ma las purtata de acorduri de luna si picaturile de ploaie imi fura de pe buze un sarut,
Un sarut rece si pasional!
Ating tristetea unui vis si ma infior!
Parcul e plin de vise,
De iluzii faramate de moartea unei frunze!
Inca ma intreb de ce ma simt atat de bine inconjurata de moarte,
De moartea intregii naturi...a intregii lumi...


Privesc perfectiunea cercurilor descrise de stropii de ploaie pe lac...
Ma cutremur la auzul tanguirii copacilor...
Imi descant narile cu mirosul de toamna...
Ating goliciunea copacilor...
Gust amaraciunea lacrimilor vazduhului...

Toate simturile imi sunt mangaiate de tabloul de toamna,
De intensitatea gandurilor unui parc!