te provoaca sa gandesti
Te vad liniştit şi trist
cu ochii înnouraţi de luminile difuze de afară şi-ţi presimt nemişcarea. Respiraţia-ţi stă în muta aşteptare şi braţele… ah!, braţele te dor de greutatea lumii şi-ai vrea să-ţi odihneşti visele sub buzele mele, sa închid, poate, ferestrele şi în odaie să ardă focul, să stăm aproape fără să vorbim, fără să privim mai departe de noi… Ţi-ai lăsa mâna să alunece peste formele mele nehotărâte… eu m-aş lupta confuză cu îndârjirea ta absentă între întrebări şi răspunsuri nerostite… Din când în când, buzele tale m-ar căuta cu sete, arse de focul prea aspru din vatră şi eu m-aş lăsa sărutată ca să-ţi înec cuvintele… şi gândurile… şi destinul… în mine
subiecte similare: Frantura de vis Franturi de vise pierdut Uneori ma luptam cu fantomele trecutului. comentarii (0):Nu exista comentarii
|
![]() |