Balada celui negasit

Poarta, poarta
Lemn vopsit,
soarta, soarta
m-ai mintit
cand m-ai lasat pe munte,
printre oi marunte,
cu ciobanu-n frunte,
printre vremuri crunte.

Lemnu-i lemn din totdeauna,
Omu-i da viata cu mana,
Oaia-i da tot lui si lana,
Domnul cu el a-ncheiat saptamana.

Eu tot stau si ma gandesc
Zilele mi se sfarsesc
Lana n-am ca sa pot da
Viata n-am sa mi se ia.