Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Plecarea in vilegiatura si alte consecinte


de Dan Culcer la: 21/11/2005 12:28:00
modificat la: 26/11/2005 22:07:59
taguri: Poezii 
voteaza:
PLECAREA ÎN VILEGIATURĂ

Ne-am urnit în fine. Mama făcuse prăjituri cu nucă
şi învălea puiul pané într-un ştergar de cînepă.
Tata, greoi ca un jidov, strămoş uriaş al pămîntenilor,
punea sticla cu vin alb aburind, abia scoasă din frigider,
în cutia blindată printre bucăţi de gheaţă sfărîmată.
Depozitul de sub coasta dealului, întunecat
o păstra în rumeguş - să absorbă umiditatea
şi căldura şi sîngele, ce frig siberian!
Am intrat în cutia blindată, cu patru roţi,
roşie ca şi drapelul revoluţiei din noiembrie,
ca un buchet de maci însîngeraţi.
Unchiul Gheorghe, sfîntul, fratele Tatei, conducea maşineria,
cu ghidonul în drepta, ocazie cumpărată de la un fost coleg
de politehnică, întors după zece ani din exil,
scrîntit şi bărbos ca un scoţian ce şi-a pierdut briciul la barbut.
Dragul meu unchi, fost un pic sifilitic, tratat cu Salvarzan,
era unicul posesor de permis de conducere,
în familie a ajuns un mic şef.
Pensionar de la Mine, învăţase scoţiana, la radio,
şi plătea regulat amende la Unitatea specială de control,
pedeapsă pentru ascultarea unui post
de radio duşmănos.
Toţi aveam vîrste diferite, în acelaşi timp copii,
pensionari, sugaci şi senili,
lucrători şi lucrătoare, cu state de plată vechi, casnici şi casnice.
Era o brambureală şi o udeală sinistră, adică de stînga,
Eram fericit împreună cu toţi ai mei,
plecaţi în vilegiatură, fară griji.
Cînd, Bum! brusc toate s-au oprit. Ce-i?
Conducătorul unchi avea cutia craniană încrustată în parbriz,
un bostan într-o vază Tiffany sau un chilimbar sfărmat
de un elefant.
Uriaşul meu Tată zîmbea tîmp
şi încerca să iasă din carcasă.
Mama ţinea în braţe ştergarul de cînepă însîngerat
ca un drapel acoperind Eroul vieţii sale,
şi încerca să vorbească cu gura ştirbă,
fără dinţii din faţă, retezaţi de bara de direcţie,
mereu schimbătoare.
Ciclop cu un ochi în palmă, am rămas singurul privitor
pînă la urmă.
Mai toţi închiseseră ochii, motorul clocotea,
radioul transmitea
un discurs antologic al Conducătorului Iubit.
Temperatura patriotismului ajunsese insuportabilă,
atît de intensă încît am ars împreună, apăraţi de blindajul
maşinii roşii, sau poate galbenă, sau chiar albastră,
care ne-a salvat atîta vreme.
Iar fumul cărnii noastre s-a urcat la cer.
Protest cu cauciucuri arse. Jertfa era primită. Neamule!



DE LA MINE PÎN LA TINE

Lumea devine ca mine, ca tine,
Scandează lozinci şezînd pe vine
Se lasă cuprinsă de mreje şovine
Cîrteşte-n surdină-n latrine latine.

Gunoaie plutesc pe apele mărilor plate,
Pe ţărmuri, pe insule, izolate, fiare înveninate,
Oamenii latră, muşcă, fac amor pe la spate.
Vîrtejul, spasmul, cutremurul vine,

Nimeni nu poate să se scape pe sine,
Doamne, ce rost să mai credem în tine,
Măcelarul fericit se aşează pe vine,
Screme letrine şovine în latine latrine.





COPIL FIIND

Copil fiind urcam pe dealul din spatele casei
Pe cărarea ce trecea între un gutui tînăr
Şi un bătrîn Crist de tinichea
Spre rîpa galbenă sub care
Casa Domnului veghea
Pacea lumii noastre mici,
Cunună cu flori albe de urzici,

Sus, pe culmea golaşă, firele ierbii,
Pletele cărunte ale unei fete orfane
Árva lány haj, pletele Mamei
Mă mîngîiau pe pleoape şi frunte

Deschid ochii, plutesc în apa
Străvezie a cerului rotund şi neted
Ca înt-un ou de prepelită obskură

Lumea nu este, lumea a fost şi de ea
Mă leagă doar firul de aţă al unui balon roşu,
Răsărit de soare toamna
La Turda lîngă fabrica de ciment.
Ţin firul între dinţi şi vă zic: Salva. Urcaţi.
Dixit et salvavit animam meam.





Proverb

În România paternatică, revoluţionară şi castă
Într-o casă vastă ca o ţeastă
De cal împuşcat şi devenit tractor
Locuia un mareşal mustăcios şi chior
Mereu răcit nasul său părea izvor,
Picături cădeau în ciorba cu onor
Mama rîdea, tata plîngea, fiul scîncea
Lumea era guralivă, ce taclale după ciorbă,
Comunism vărsat sub macarale

La prînz, în jurul mesei lungi
Toţi aveau un obraznic chef de vorbă.

"Dar cine limba lungă are
Cinci va tăia la sare"

26 august 2004





CONSECUTIO TEMPORUM

Nimeni nu ştie ce consecinţe
Vor avea nişte fapte
Ne puneau să numărăm pînă la şapte
Şi închideam ochii fără de pleoape

Noi credeam că ne vor da locuinţe
De veci, că nimeni nu ne va alunga
Din memoria acelui veac
Pe cînd ei ne puseseră un capac
Care din cînd în cînd răbufnea

Speram să fim spălaţi de noroaie
Să alungăm putorile de zoaie;
Cumpăram sprayuri tari cu bonuri
Speciale, jucam zaruri, cîstigam
Legumele Speranţei din etalajele
Debordante de la Aprozaruri.

Morcovii au servit să ne umple gura,
Cartofii noi erau sfărîmaţi în troace:
Lături, să ne sature foamea de ideal
Verzele putrezeau, umplute de ciocănari
Păstîrnacul încolţea
În sfincterle noastre de curvari.

Eram ai lumii de apoi cîntăreţi spăşiţi
Atraşi de idealul macmac, de D. Donald
Şi umflaţi de cartofi prăjiţi.

31 august 2004

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...